Pangasius cu bacon

A devenit un oarece obicei ca la sfarsit de saptamana (si nu numai) sa gatim peste. Mai greu e sa o conving pe Diana, caci e destul de mofturoasa in ultima vreme, singurul peste pe care il mananca cu pofta e tonul, facut pate, cu putina ceapa si uns pe paine. Rar mai gusta si alt fel, doar sa ii fie destul de foame.Si nu trebuie sa fie cu usturoi, ca ala "o ustura" si "miroase urat".
Dupa-amiaza asta am gatit exact ce nu-i place domnisoarei, sunt sigura ca nici macar nu va fi interesata sa se uite in farfurie:
Pangasius pe pat de cartofi
(buna denumire i-am dat, nu?) Tot facusem pangasius pané, prajit, la cuptor, dar azi am combinat niste retete pe care le citisem mai demult, neputandu-ma limita pe una singura ca nu aveam de toate ce se cereau. Asadar:
5 fileuri de pangasius decongelate
5 felii subtiri de bacon
4-5 cartofi potriviti ca marime
o ceapa mica
3-4 catei usturoi
200 ml smantana lichida
o lingurita faina
sare, piper, ulei de masline, alte condimente
Intr-o tava (sau ideal ar fi intr-un vas  Yena) se pun 2 linguri ulei masline, un pahar de apa si cartofii curatati si feliati se aseaza pe toata suprafata .
Fileurile de pangasius se sareaza si se condimenteaza (eu am folosit condimente pentru peste, de la knorr cred). Pe fiecare fileu am asezat cate o felie de bacon, apoi le-am rasucit usor. Se aseaza peste cartofii din tava si se da tava la cuptor cam 15-20 minute, depinde cum se doreste de rumenit.
In acest timp, ceapa tocata se caleste in putin ulei, se adauga usturoiul zdrobit si o lingurita de faina, apoi putina apa sau vin alb.Se lasa un minut-doua sa fiarba apoi se adauga usor smantana. Se sareaza si se pipereaza.
Sosul se toarna peste fileurile de pangasius. Se poate decora cu patrunjel tocat si felii de lamaie.
A iesit foarte buna combinatia peste-bacon, sunt sigura ca o sa mai repet experienta.

platoul la gata, fara sos

sosul alb

fara decoratiunea verde

Cat e iubire?

Dupa-amiaza, spre seara, cand deja vantul racoreste sau pur si simplu soarele e mai permisiv , mergem in parcurile dinprejurul blocului, vreo trei la numar. Diana il prefera pe cel cu pietricele, adica pe langa leagane, tobogan sau balansoar e o mare de pietricele in care se joaca cu ustensilele de nisip sau cu cele de la bucatarioara ei.Rezultatul la final e o fetita cu mainile si piciorusele albe de praf.
Eu stau deoparte pe o banca, la umbra, cu cartulia in mana, uneori un ziar sau o revista. Din cand in cand arunc privirea sa urmaresc odrasla.
Deunazi , din aceasta ipostaza, am urmarit o pereche trecuta de 55 de ani; veneau agale, cei doi tinandu-se de mana: ea, imbracata comod, cu blugi trei-sferturi si o bluza lejera, usor machiata, el , in blugi si camasa. Vorbeau soptit, ceva ce nu este tipic spaniolilor, iar el o si privea din cand in cand, nu doar o asculta. Asta mi s-a parut frumos si emotionant, isi aratau respectul unul fata de celalalt, lucru ce primeaza in fata iubirii.
Cei doi pareau fericiti, li se citea pe fete multumirea si linistea. Poate nu mai simteau dragostea inflacarata din tinerete, insa ii tinau lipiti altceva mai profund.
Cate cupluri se iubesc ca-n prima zi pana la batranete?!? Mi-as dori sa spun multe, insa , din nefericire, nu e chiar asa. Iubirea se pierde, moare, e daramata sau uitata. Si ce e mai rau este ca, de multe ori, se pierde si respectul, nodul important intr-o relatie.
Stiu cupluri , respectiv casnicii, in care consoarta/consortul vorbeste uneori despre celalalt nu tocmai cuviincios, desi nu au ani grei impreuna, formeaza o familie frumoasa, au copii si s-au casatorit fireste, din dragoste, pentru ca s-au placut.
Cat de extrema trebuie sa fie situatia ca sa spui celorlalti ca e prost/dobitoc/bou, pentru ca a doua zi/saptamana sa il lauzi ca ti-a dat, ca s-a purtat, ca a dres...totul numai de bine?!? Ori e laie, ori balaie...Or fi si oameni care se schimba brusc de la o zi la alta?!
Eu pun respectul pe primul loc intr-o relatie, apoi dragostea si iubirea.Cand respecti, iubesti si cand iubesti, respecti. Cu totii stim ca unele exprimari si cuvinte dor mai tare decat o palma si mereu ar trebui sa ne alegem cu grija cuvintele, astfel incat sa nu raneasca. Respectul fata de celalalt e la fel de important ca si respectul de sine.

Sfarsit cu cozonaci si pe plaja

Vorbesc despre "sfarsitul" care s-a tot anuntat si a bulversat lumea, mi-au impuiat capul posturile de tv si de radio, nu erau 5 minute de stiri in care sa nu se anunte si respectiva informatie (vina si a mass-mediei pentru promovarea unui sarlatan, care acum nu mai e de gasit). Si dintr- o curiozitate prosteasca , mi-a trebuit sa vad si un anumit interviu despre subiectul in cauza, indeajuns sa fie tema principala a visurilor mele, ma refer la visurile de noapte propriu-zise. Ca eu sunt de asa natura, ceea ce fac sau vad ziua anterioara, noaptea mi se transpune intr-un vis, uneori mai putin placut. Asa mi s-a intamplat si pe la un 4 de noapte (ora Sp.) plus o oarecare jena la stomac ce nu m-au lasat sa mai inchid ochii aproape doua ore, timp in care am mai viozionat niste programe -reluari nocturne la tv. Apoi am reusit sa adorm, nemaistiind macar ce am visat.
Dar lasand la o parte sfarsiturile, ieri am gasit o reteta de cozonac (mentiune: interiorul l-am facut din nuca cu cola-cao, o lingura de miere si albusurile restante din reteta, pe care le-am batut spuma tare) usor de facut si e garantata reusita: crescut, pufos, gustos si rapid. Adica chiar e pentru prima data cand sunt multumita de cozonacul facut de mine, anterioarele chiar daca au fost laudate, nu m-au satisfacut, nu se comparau cu cele facute de mama, careia mereu ii ies buuunee. Si sunt pe cale sa i-o impartasesc mamei sa nu se mai chinuiasca saraca sa-l framante o ora pe ceas. Aici o poza la viteza cu ramasitele primului, care e gata dupa mai putin de 24 de ore:

 

Si  astazi, profitand de o vreme asa de placuta, nu insuportabil de calduroasa si numai buna pentru plaja, am si tulit-o cu Diana. Pacat ca tati a lucrat, a fost foarte bine, nu foarte aglomerat, apa bunuta si soarele simpatic. Am pus crema in mai multe straturi si asa am stat aproape 5 ore, cele de varf (stiu ca nu e recomandat) dar ne-am protejat des. Nu suntem arse, doar bronzate frumos si obosite, la ora asta Diana doarme, Dumnezeu cu mila la noapte.

Se pare ca am avut un sfarsit de saptamana placut pe care o sa-l numesc week-end, ca nu-mi place cum suna sfarsit.

Tortilla de cartofi ...mai eleganta decat scrobul

Eu am vazut aceasta reteta spaniola aici, imi place si Diana e innebunita dupa ea.(tortilla, atat cumparata cat si facuta in casa)
Si cum mi-am achizitionat faimoasa tigaie (care de fapt sunt 2 la fel, ce intra una peste alta) specifica pentru tortilla, va prezint retata simpla care se poate face si fara ceapa.
Reteta e cam pentru 4 persoane si se serveste cu maioneza/ketchup dupa gust.

 6-8 oua
4 cartofi (potriviti ca marime)
sare sau vegeta
piper
o ceapa

Cartofii se fierb taiati in cubulete.Ceapa se caleste usor,pana e moale.Ouale intregi se bat bine cu sare si piper.
Cartofii fierti se scurg bine si se adauga peste ceapa calita, apoi se pun ouale. Se niveleaza deasupra si se coace pe ambele parti la foc mic.
Inainte ma chinuiam intr-o tigaie obisnuita, dar cand era vorba de intors, mereu mi se rupea sau imi curgea oul necopt de deasupra.
So...mi-am luat tigai si totul e mai simplu.

De-a leapsa...cu cafea

Leapsa preluata de la Lillee ca mi-a placut si bineinteles ca-mi place cafeaua.
Poza e de la micul dejun, care nu trebuie compus doar din cafea, ceea ce la mine nu e valabil tot timpul, din pacate.
De cele mai multe ori cana arata asa, pe jumatate (trecut putin) plina cu cafea si lapte, fara lapte nu mai imi place; simpla doar in dupa-amiezile calde cand se pune cafeaua neagra intr-un pahar mare cu gheata.
Invit la poze ce arata "masura" in care va savurati cafeaua/ceaiul, fie de dimineata , fie in loc de "ceaiul de la ora 5"; daca doriti trimiteti link la Lillee.

Aniversari nuptiale

Se aniverseaza 33 de ani de casnicie a parintilor mei: MULTI ANI sa aveti impreuna si de-acum inainte, cat mai linistiti, presarati de cat mai multe bucurii si impliniri sufletesti, dragii mei parinti.
Ca o coincidenta, astazi se casatoreste si cea care mi-a fost cea mai buna prietena din copilarie, adolescenta si chiar facultate, insa cu parere de rau, nu ii pot fi alaturi. Anii  ce au trecut si distanta au diminuat legaturile prieteniei noastre, insa un telefon, un mesaj, o convorbire tot mai exista arareori. Cu toate ca nu am fost prezente nici una la casatoria celeilalte, ne-am bucurat de urari impreuna.Asadar, CASATORIE DE PIATRA si multi ani impreuna pe acest drum ales, draga Ioana.


La astfel de evenimente mereu se intampla ( mai mult ca sigur) ca noi, doamnele sa ne readucem aminte cu nostalgie de ziua in care am pasit la altar sau am imbracat rochia alba, iar domnisoarele sa viseze la randul lor, la acea zi cand vor valsa sfioase pe cantecul drag alaturi de ales si vor arunca buchetul domnisoarelor nerabdatoare si dornice de a se casatori.
Nunta mea a fost "rapida", adica rapid gandita si la fel de rapid organizata, insa evenimentul a durat la fel ca unul obisnuit. Nu am avut timp sa traiesc emotiile si ingrijorarile specifice inainte de nunta, atunci cand intri in febra pregatirilor, care la unele cupluri incep cu luni sau chiar un an inainte.Ce rost atata agitatie? Cu sau fara lumanarica inconjurata de flori din fata fiecarui invitat, cu sau fara bulele de sapun ce plutesc deasupra in timpul valsului, eu mi-am trait experienta intr-un continuu vis si fara sa-mi dau seama cu adevarat ca sunt in centrul atentiei. M-am simtit extraordinar, mereu am fost cu zambetul pe buze (remarca de final a tatalui meu) si nu am avut nici un motiv de grija ca ar lipsi ceva sau ca ar fi prea mult nu stiu ce.
A iesit perfect si asa am trait momentul la timpul respectiv. Si la fel de perfecte au trecut 57 de luni de atunci.
Visez la aniversarea nuntii (noastre)de argint si de ce nu, de aur si sper sa traiesc evenimentele la fel de impecabil.

Esponjitas

Dimineata la 7.30- 7.35 m-a trezit nevoia fizica si n-am mai putut dormi, poate si din cauza ca in timpul saptamanii ma trezesc la 7.45 sa o pot pregati pe Diana pentru gradinita.
Cum era liniste in casa, m-am apucat de citit. Acum citesc Rose Madder (El retrato de Rose Madder), de Stephen King, imi place cartea, destul de interesanta, despre violenta domestica si cu nuante fantastice, am cautat pe net sa vad daca s-a turnat si un film , dar nu, cica Hollywood-ul nu ar fi interesat de astfel de subiecte, pacat, ar fi fost un film foarte bun. Si m-am mirat tare ca in romaneste nu e tradusa, cel putin asa am vazut informatii pe net.
Nici nu mi-am dat seama ca deja se facuse ora 9.00, ca am auzit misunand la Diana in camera, ma gandeam ca s-a trezit devreme. Tiptil, am simtit-o ca ma priveste de dupa coltul peretelui, a mers asa, ca venea fara papucei, o alta placere de-a ei de-a simti marmura rece sub talpi, spre disperarea mea, mai ales in anotimpul rece.
A venit repede in bratele mele si mi-a luat cartea. O sustinea in manutele-i mici, putin prea grea pentru ele, apoi a lasat-o usor sa se sprijine pe pieptu-i si cu un deget urmarind randurile, a inceput sa "citeasca": spunea povestea Scufitei Rosii. A dat pagina, s-a asezat mai bine si m-a intrebat: "acum vrei povestea cu 3 purcelusi?"
Eu am dat afirmativ din cap si ea a inceput  sa mormaie despre casele purcelusilor, despre lup. Insa in poveste au intervenit si personaje reale precum Bea, apoi a amintit de Montilla, de fosta ei locuinta.
Are multe amintiri pe care le tine vii, pot spune, aproape zilnic. Rar trece vreo zi in care sa nu mentioneze vreo persoana sau loc din vechiul orasel in care a trait.
Cand ne-am mutat, inainte si dupa acest moment, mereu am vorbit ca ei ii va fi cel mai usor in acomodare, ca e prea mica si asta e un avantaj, o va ajuta.
Dar se pare ca, desi e perfect adaptata la noul mediu, mintea ei retine mai mult decat ne asteptam si ca ea e cea care ne tine zilnic conectati cu vechile cunostinte, prieteni si locuri.
E minunata mintea unui copil incepand cu aceasta varsta, e un buretel ce absoarbe informatii si  multe raman pentru totdeauna intiparite. E momentul oportun sa-l lasi sa acumuleze, sa ii oferi diversitate, sa ii oferi mult ca sa poata alege ce ii place si cu siguranta ii va ramane imprimat.

Atractii in spaniola

Daca sunt pe intelesul ei, le memoreaza, ba chiar ii si plac si le fredoneaza. Mass media e peste tot si le transmite: radio, tv...ii poti spune unui copil de 3 ani ca nu e bine zis "what the fuck!"?
Are atractie pentru cuvantul "LOCA"...loca, loca ,loca.....la gente esta muy loca...
"Mami, estas muy loca !" in loc de "mami, ce ne mai distram !"

Ma caiesc

Mi s-a intamplat exact ceea ce nu voiam si credeam ca nu ar trebui sa se intample: am pus sentimentul matern inaintea celui de iubire pentru cealalta jumatate. Poate asa e normal, poate  e in ordinea firii, dar parca eu nu ma simt bine deloc.
Imi pare foarte rau ca un impuls m-a stapanit si am comis-o. Eu judec impulsurile si actiunile ce rezulta din acestea si acum m-am lasat condusa de unul.
Regret ca nu am stiut sa iau altfel situatia. Imi iubesc copilul si sotul in aceeasi masura , dar cu dragoste diferite.
El e barbatul pe care il vedeam in gandurile mele tineresti.
Imi doream atunci unul care sa fie mai matur decat mine, sa ma poata invata ceea ce nu stiu, sa am nadejde si sprijin in el, sa nu-mi fie frica, sa nu ma faca sa ma simt singura chiar daca nu e langa mine, sa ma sustina, sa ma ajute, sa imi iubeasca defectele si calitatile, sa imi dovedeasca iubirea mai mult decat prin vorbe, sa imi ofere stabilitate emotionala si sa prosperam impreuna....si iata ca Dumnezeu ma iubeste si mi-a dat mai mult decat cel ce era in visurile mele. Uneori am temerea ca e prea frumos si nu stiu daca merit asta, dar credinta imi dicteaza ca trebuie sa multumesc si imi spun ca orice femeie ar merita la fel.
Si am primit un supliment de dovada a dragostei lui prin copilul meu. Ne iubeste si este mereu alaturi de noi, face tot ce ii sta in putinta si uneori se depaseste fizic ca noua sa ne fie bine si sa putem avea un viitor macar decent.
In momentul urmator am primit iertarea si totul a continuat cu normalitate, dar eu stiu ca uitarea e mai grea. Eu nu stiu cum as fi facut fata daca era situatia inversa, probabil orgoliul imi era mai sus decat iubirea si nu as fi putut ierta asa usor.
Inca imi vine sa plang de ciuda ca am reactionat cum am facut-o si chiar imi pare rau, credeam ca ma caracterizeaza calmitatea.
Am gasit scuza ca fapta a fost singura in masura de a aduce cumpatul, dar a adus tacerea fara replica si suferinta interioara.
Imi va fi greu sa uit si sa-mi iert isprava, ma gandesc ca celui de alaturi, cu mult mai mult decat mie. Dar voi incerca sa compensez, sa fac prin faptele mele sa se stearga eroarea. Cu putere, incredere si multa dragoste, sper sa si reusesc cat mai repede.

...poti raci!

Dimineata. In baie, recitand poezia:
"Cu sapun ma spal
Si cu apa.....calda..."; chicoteste.
Eu: cum calda?
"Pai daca ma spal cu apa rece, o sa racesc!"