Darul iubirii noastre

Primii fulgi

2012-02-04T00:11:00.000+01:00

Cand altii sunt orbiti de lumina albului ce ii inconjoara, a zapezii reci si scartaietoare,

satui de gerul aprig si nemilos ce sleieste totul, imbufnati de vremea de afara si visatori la anotimpuri verzi, noi , pe alta extrema, ne-am bucurat de primii fulgi (dupa cativa ani de lipsa):

eu, ca atunci,

ca in copilarie,

cand dupa multa asteptare, imi lipeam nasul de geamul aburit sa vad dansul primilor fulgi,

sau imi intindeam bratul afara sa mi se astearna fulgi pe maneca,

sa admir perfectiunea stelutei de gheata;

ieri dimineata, geamuri aburite, planse si ma gandeam ca o fi frig, umed afara;

ia sa vad cum e!

- Dianaaaa, vino, afara ninge, uiteee!

Si s-a uitat curioasa, dar apoi oarecum indiferenta;

nu-mi impartasea aceeasi bucurie, eu o simteam mai mult decat ea.

Ea nu a vazut zapada,decat la tv,

nu a pasit pe ea, nu a facut un om de zapada, decat pe hartie,

doar stie teoretic cum e,

cum a auzit ,

cum i s-a spus,

cum a invatat.

Am iesit afara:

frigul ne patrundea, vantul taios ne scoteau lacrimi din ochi si din nas, iar fulgii, invaluiti, intrau sub umbreluta, pe hainuta din stofa neagra:

"mami, uite, nieve!"

si se oprea sa ii priveasca.

Abia atunci i-au captat atentia.

"O sa facem un muñeco de nieve?"

-Nu cred mami, nu e de-ajuns de frig incat sa se astearna zapada, poate in alt an.

Astazi, la fel de frig,

dar timp uscat, cu aer inversunat, polar:

"mami, cand o sa mai ninga, cand o sa iasa soarele?"

-Nu puiule, nu trebuie soare ca sa ninga, daca ploua si e foarte foarte frig, atunci stropii de ploaie se transforma in stelute de zapada.

"Dar cand o sa mai ninga?...cand?...cand?"

Prima noapte

2012-02-01T17:02:00.000+01:00

in casa noua:

dupa multa trebaluiala, curatat, spalat, mancat din pozitia verticala,

dereticat parca niciodata pe terminate,

am luat somn , toti 3, in camera proaspat varuita,

pe salteluta cu aer.

Somn pe bucati, cu invelit si dezvelit,

cu inghesuieli si pretentii din partea domnisoarei.

Visam cu ochii deschisi la casuta noastra curata,

fara glet, rigips si var, cu paturi imbietoare

si dulapuri in loc de valize.

O sa reusim si asta, sanatate sa avem!

13 saptamani

2012-01-27T18:04:00.000+01:00

Stiu procedurile, am mai trecut o data prin asta: gelul rece pe burtica, aparatul plimbandu-se peste el, monitorul alaturi, dar la inceput nu pot vedea nimic.
Tati, cu un zambet in coltul gurii si curios isi arunca ochii pe monitor pe furis.
Dupa un minut -doua, doctorul intoarce ecranul spre noi: "esta grande!" - aici e capul, se vede foarte bine si coloana vertebrala, piciorusele, manutele miscandu-se; e totul foarte bine.
Eu privesc si ma inunda aceeasi emotie ca si prima data. Doctorul mareste volumul si inimioara rasuna: bum, bum, bum.
Sunt entuziasmata.
Multumesc Doamne!
Are 7 cm la 13 saptamani; am citit ca in aceasta perioada ar masura CRL intre 5,5-6,5 , intr-adevar e mai maricel. O fi baiat sau o fetita inaltuta? Nu conteaza, doar sa fie un bebe sanatos.
Diana a vazut pozele imprimate. "E o surioara?"
-Nu stim inca, mami, e foarte mic, uite-atata. mai tarziu o sa aflam.
"Dar eu vreau o surioaraaaa !!!"

Imagini vorbitoare

2012-01-26T22:59:00.000+01:00

La cole, cateva dintre activitatile EI:

(clase de las tortugas-clasa broscutelor)

modelari

in curte

desene

jocuri

dejun

toamna

dansuri

joaca

poza de clasa la fiesta "de rosu"

in sala de gimnastica

aniversare

Dupa toate...

2012-01-23T14:53:00.000+01:00

Au trecut toate: si Craciun, si An Nou, si Reyes si ziua mult asteptata a Dianei.
Bine ca sunt toate odata...sau nu?...prea multe cadouri gramada si apoi nimic tot restul anului.
A fost o printesa fantastica , asa cum si-a dorit; in lipsa papuceilor "de toc" cum le spune ea,
s-a multumit cu papuceii de casa, bine ca sunt tot roz.
Toaaaata ziua si-a asteptat prietenele-musafirele, dar si acestea s-au lasat asteptate.
Abia spre seara au ajuns.
Mancarea le-a fost de prisos, la toate trei, ce mai conteaza cu atatea jucarii in jur,
jucarii-noutati pentru cele doua;
si s-au tinut spectacole, au fost pe rand prezentatoare,
s-au spus cantecele si poezii la un microfon-sticla de plastic,
iar noi, spectatorii am aplaudat prezentarea live.
De pe tort mai mult au cules capsunele, o nebunie in extra-sezon.
S-au imbratisat, s-au certat "eu prima, ba eu prima, ba eu...",
s-au impins, s-au adorat,
a plans "de ce pleaca?-cand ma vin la noi?-cand mai e ziua mea?"

PS: de astazi incepem usor impachetarea jucarii, haine, ustensile, oale, farfurii, tooot , cu copil, catel si purcel...1 februarie ne prinde in noua casa.

Evolutia celor 4 ani

2012-01-19T10:36:00.002+01:00

Emotii, temeri, intrebari la care veneau raspunsuri diferite din toate partile,

ganduri, sperante, bucurii, trairi diverse, noi cunostinte, noi experimente,

mese sarite, nopti nedormite, griji facute, plansete cate pot intra si rasuna in doua urechi (sau 4),

fericire pe chip la vederea primului zambet, primului gangurit, lacrimi de duiosie la auzul primului "mama", asteptarea primului anisor serbat, apoi al altuia si altuia

si toate acestea continua si nu vor avea sfarsit pentru o viata de mama.

Si toate acestea au incaput in putin mai mult de 4 ani.

Vor veni altele, mereu diferite, cu aceleasi frici, indoieli, alte intrebari, alte bucurii si alte asteptari.

Privit din perspectiva celeilate parti, a sarbatoritei,

lucrurile s-ar vedea putin diferit.

A invatat incetul cu incetul, sa urmareasca, sa zambeasca,

sa rada in hohote, sa manance cu lingurita, cu manuta, sa mearga,

sa tipe, sa alerge, sa se ridice, sa se joace,

sa imparta, sa ofere, sa vorbeasca bilingv.

Acum ne uimeste

cu intrebari si mai ales cu raspunsuri tipice copilariei,

inventate, auzite, incalcite, deocheate, cuvinte existente si inexistente, romanesti sau nepamantene;

canta repetat, ne spune povesti pe jumatate adevarate,

profita de noua tehnologie, stie sa ascunda adevarul, stie sa glumeasca,

stie sa se imbrace si sa-si spele dintii singura(cand e cu vointa),

numara in patru limbi, isi scrie singura numele (ori de cate ori are ocazia),
isi impune punctul de vedere- e autoritara.

E alintata si e dragostea lui tati "tatiii, ma alinti???",
are momentele ei de bunatate dar si de neascultare, de divergente;
dar e intelegatoare, buna, sufletista
si o iubesc nespus, neconditionat si infinit, ca si parte din mine,
ca viitor sprijin si ajutor.
Sa ai parte de o minunata cale in viata, draga mea!

PS: Maine

La set

2012-01-16T17:13:00.001+01:00

In sfarsit, sunt gata: fular si fusta de iarna, cea mai mare capodopera a mea si prima; nu se pun alte fulare tricotate in tineretile mele cand lucram langa mama mai mult sa ii tin de urat decat din necesitate si poate din placere sau plictiseala. Lucrate "dupa ochi" si masuratori, fara nici o experienta, fara nici o indrumare; "eu una sunt mandra de mine"-zise modestia

"Setul "meu sunt sigura ca nu e perfect, chiar nu e, dar pentru ochi de neprofesionisti nu e vizibil.Cel putin va tine de cald. Abia astept sa-l scot in lume. Deja Diana e la probe, dar trebuie sa mai creasca!

Dorinte de ziua ei

2012-01-12T18:50:00.000+01:00

Daca anul trecut imi ziceam "ea nu cere nimic de ziua ei, ca alti copii!", anul acesta nici macar nu am mai avut timp sa ma gandesc :

"de ziua mea, vreau o rochita, asa lunga, de printesa, roz, si papucei din aia....

aaaa....stii, cum au printesele si un tort de "fresa"

si ca dar, vreau o pisicuta ( ca a Sarei) care zice miauuuu"(bine ca nu e reala)"

Deja si-a spus lista de prioritati si in frunte sta rochia.

Ma gandesc ca nu a avut o idee rea, ca oricum in curand se apropie si carnavalul.

Printre mopuri, galeti, maturi si produse de curatat, mi-au fugit ochii si pe la costumele de carnaval:

am zarit-o, dar o sa mai vad si alte modele.

Mai e o saptamana.

Alergatura cu invataminte

2012-01-09T20:27:00.000+01:00

Proiectul casa ne implica mai mult decat ne asteptam, atat psihic, cat si fizic (pentru cine poate) si mai ales, material.
Zi intreaga, adica aproape 8 ore pe/trecute printre demolari, bucati de ciment, printre hartii, drumuri, administratii, companii de gaze si electricitate, cu surprize , unele mai putin placute, urcat, coborat, ajuns tarziu la comisariat, ajuns tarziu la scoala noua...mult prea putine rezolvate intr-o zi atat de lunga.
Si mai rau, stomacuri lasate in voia sortii, doar cu chipsuri si apa. Oare cum sa creasca asa botzul meu de om?
Copilul "abandonat"....bine, lasat in grija unor prieteni, slava cerului ca ii avem si pe aia;
macar nu l-am tarat dupa noi sa urle de plictiseala, ca la cum e firea ei de "tanara si nelinistita", ar fi aflat toata sala primariei (care nu a fost populata sub 30 de oameni nici un moment) cum o cheama, cine sunt cele 2-3 prietene ale ei, cum se numeste profesoara, cum ii cheama pe mami si pe tati: "mi mama se llama mami y mi papa se llama tati !" si ca ea are o casa care "poate sa fie si a lui mami si a lui tati"-cata indulgenta si ospitalitate din partea ei sa ne lase sa locuim cu ea!!!

Si dupa o zi epuizanta, hai sa stam putin in parc, de ce nu?
"Dar imi iei si napolitane cu ciocolata, nu?....uiteeee ce am!" fugind spre o fetita/colega si-i arata napolitana "dar e a meeeaaa si nu-ti dau !!!"
Si pana aici i-a fost; degeaba am incercat cu frumosul, cu invatatura, cu rugamintea, cu santajul...a preferat sa mearga in casa decat sa imparta o alta napolitana. Doar pacalita ca e pentru mami, iar mami a daruit-o fetitei...si asta a pus capac si au inceput urlete si comportament necorespunzator.
Apoi iar invatatura, educatie, exemple, rugaminti, iar exemple, asteptari si recompense; oare unde s-au dus toate eforturile noastre de "trebuie sa fii buna, sa imparti si cu altii, sa te comporti frumos, sa te joci si cu alti copii, sa nu te certi..."?!?
Cat de usor poate schimba comportamentul unui copil anturajul; invata repede din jur, dar prinde si raul.

Primul proiect

2012-01-05T20:22:00.001+01:00

al anului:

comunicat, luat la cunostinta, verificat, citit si rascitit si in final,

cu doua semnaturi afirmative care genereaza o ipoteca de care trebuie sa fim responsabili.

Dar speram ca odata sa putem spune: "in sfarsit !"

Cu teama, putina indoiala,

dar si cu bucurie pitita in spatele acestora ne putem mandri cu casuta noastra "barcelonesa".

Cu speranta in cuget,

cu ajutorul lui Dumnezeu,

cu putina materie prima, multa munca,

mergem inainte.

Cred ca Diana isi va sarbatori cei 4 anisori in noul ei cuibusor.

Mica mea proprietara!

Prima zi de an nou

2012-01-02T14:37:00.000+01:00

Casa luminata si incalzita de un soare mai mult decat primavaratec,

tentatii de a scapa de haine groase,

multa lume la plimbare care profita de vreme , distractie si restaurante;

noi, lenevioare, obosite dupa un revelion totusi scurt,

vorba lunga cu musafirii, infruptari din bunatatile inca neconsumate din ajun,

degustari de sampanii , doar putin incat sa nu ameteasca bebe,

joaca si jucarii intre doua fetite acum prietene, acum certarete,

intalnire virtuala cu cei dragi,

asteptat cu nerabdare pe tati ca sa ne insoteasca in vizita la prieteni,

din nou rasete, taclale si voie buna.

Si mai trecu un an!

Proiecte pe noul an:

o casa,

un bebe (care deja creste),

un servici nou (daca e sa apara)

si intre toate muuuulta sanatate ca sa putem face de toate !

LA MULTI ANI !!!

2011-12-30T19:25:00.000+01:00

Cu ceva ani in urma, poate vreo 15, mai mult sau mai putin, eram in toiul gatitului pe la bucatarie, alaturi de mama.
In unii ani, ne apucam inca din a treia zi de Craciun, sa facem fel si fel de prajituri, mai cremoase sau mai pudrate, mai cu cacao sau mai cu nuca, dar sa fie cat mai variate si cat mai multe, sa nu ma simt mai prejos atunci cand urmau sa imi sune la usa prietenii-uratorii.
Iar ziua de azi era destinata mancarurilor, sarmalutelor, fripturilor, carnatilor, salatei de boeuf, tortului care trebuia taiat in noaptea dintre ani.
Trabaluiam amandoua toata ziua, mai mult in bucatarie.
Pe 31 ramanea sa ne trezim dimineata ca sa facem maioneza salatei, sa fie proaspata si apoi, ultimul rond prin casa pentru curatenie.
In schimb, tata si fratele meu, pe atunci pustan, reuseau sa impanzeasca tot holul cu sarmulite si margelute, cu foarfece, ciocanele si patente. Erau pe ultima suta de metri pentru dichisirea mastii pe care fratele meu trebuia sa o imbrace in ajun de an nou. Era atata emotie , pana isi ascundea fata sub masca si hainele bune erau inlocuite de salvarii colorati si bluze cu maneci largi cat o zi de post. Peste acestea ii atarnau aproximativ 15 kg de clopote grele, strategic aranjate pe solduri, unele cu ""limbi mai mari"", altele cu limbi mai mici", ca sunetele sa iasa pe "voci"diferite.
Asa spunea traditia in comuna parintilor mei: baietii tineri se mascau si formau malanci , pentru ca apoi sa iasa in centrul comunei, cu fanfara in spate si sa danseze pentru distractia lor si a tuturor si mai ales, sa impresioneze tinerele fete bune de maritat.
Iar noi, familia si neamurile, ne adunam si ne intalneam cu totii , in amiaza zilei de 31 decembrie, absorbeam frumusetile obiceiurilor, incercam sa nu pierdem vreo ceata dansatoare, iar cei mai indrazneti intrau in joc si hore alaturi de cei cu masti.
Si ne intorceam cu totii acasa, spre seara, imbujorati si obositi, fratele meu deja cu mai mult curaj, ne asezam comozi si asteptam uratorii sa ne bata la usa.
Pe masa domneau prajiturile atat de mult dichisite, vinul rece, o farfurie cu aperitive reci, iar intreaga casa era inmiresmata cu iz de sarmalute fierband.
Si soneria taraia continuu, si ne urau glasuri de copii mici si mari, acompaniati de zurgalai zglobii si tobe ragusite.
Iar noi, tremuram in prag, ascultand incantati si cu banutii pregatiti in pumni si poate cu tava de prajiturele sa servim musafirii.

Astazi s-au pierdut toate acestea: prajiturelele se cumpara, micii colindatori nu indraznesc a merge decat la familii si prieteni, nu mai rasuna clopoteii pe strada, nici macar zapada nu mai scartaie sub talpi in ajun de an nou.
Ne uram prin telefon, pe messenger si pe facebook, apar uraturi despre crize, presedinti, masini si internet, nu mai e "badica Traian" in versuri si nici "brazda de sub plug".
Construim uraturi europene si cantam Happy New Year !

Ca sa mai pastram din obiceiul popular stravechi, va urez:

Aho, aho, de anul nou:

Maine anul se-nnoieste,
Plugusorul se porneste
Si incepe a ura
Pe la case-a colinda.
Iarna-i grea, omatu-i mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belsug,
Pentru bradza de sub plug.
Ia mai indemnati flacai,
Si sunati din zurgalai,
Sa se-auda peste vai,
Cum e obicei la noi

Haaaaiiiii, haaaaiiiii !!!!!

LA ANUL SI LA MULTI ANI !!!!

PS: Sa ne reauzim cu bine si sanatosi in 2012 !

Inca un Craciun se-arata

2011-12-23T23:58:00.000+01:00

pe la fiecare poarta,

inc-un an a mai trecut

timpul scurt ni s-a parut

ca sa facem lucruri mari !

Speram intr-un Mos bogat

care vine pe-nserat

sa aduca bucurie, bunastare,

sanatate, fericire.

Sa fim cu totii multumiti

de ce-am dat sau ce-am primit

si sa slavim pe Fiul Nascut

pentru tot ce a facut.

Tuturor ce m-au citit

sa aiba Craciun fericit !

Un altfel de Mos Craciun

2011-12-19T15:43:00.000+01:00

De prin lume auzite sau din altele citite, stim cu totii ca exista numeroase versiuni ale lui Mos Craciun;
ba e un mosulet bun si bland, rotofei, cu obraji rosii care imparte daruri copiilor buni si pe care il stim de Mos Craciun, ba un crai sau trei chiar, ce vin tocmai de la Betleem incarcati de cadouri pentru copilasi, ori un Christkind, care ar fi copilul Iisus, imbracat in alb, ce imparte dulciuri, sau un pitic imbracat in rosu, Tomte, caruia ii place laptele cu orez si care piteste cadourile pentru a fi cautate, ori Strega Buffana sau Heiliger Nicolaus.
Toate versiunile par acceptabile si chiar daca ni se par mai aparte, le acceptam ca obiceiu"-i obicei.
Cel mai straniu, auzit de mine a fost cel ce imparte cadouri , pe 25 sau 26 decembrie, aici, in Catalonia (Catalunya-varianta catalana): un cagatio ---hahahahah--- pardon, dar nu ma pot abtine. In traducere ar fi un trunchi ce "kk" cadouri, scris in versiunea fina.

sursa foto : wikipedia

Cu cateva zile inainte de Craciun, se aseaza intr-un colt acest trunchi de lemn, picat cu ochi, nas si gura si se inveleste cu o mantie rosie. I se pune in fata resturi de mancare sau fructe. Si pentru a putea "defeca cadouri", respectivul se loveste usor cu un bat si i se canta versuri specifice. De obicei, cadourile constau in dulciuri si obiecte mici, pentru ca darurile mari sa le aduca Regii magi. Semnul ca nu mai are cadouri, este ca va defeca usturoi, o ceapa sau va urina.
Acum acest trunchi nu e chiar urat, pare haios, insa cum i se spune si ce ar face el, ramane pentru aprecierea fiecaruia.
Desi am vazut, am respectat, am admirat sau ne-a amuzat fiecare metoda prin care se aduce cadouri de Craciun, totusi noi ramanem, la a noastra : traditionalul Mos Craciun sau Mos Gerila (cum il stiam in perioada comunista), versiunea moderna a Mosului Nicolae.
Astazi ii acceptam pe amandoi "Mosi" si darurile sunt binevenite oricat de multe ar fi.
Mai e putin, zile numarate, mult asteptate de copilasi, chiar si de parinti sau bunici, pana cand vom gasi cadourile sub bradutul impodobit. Chiar daca nu prea il prindem pe Mos in flagrant, atunci cand lasa darurile, nu mai conteaza, bucuria si magia momentului e incomparabila.

Trandafiri si braduti

2011-12-18T11:05:00.000+01:00

18 decembrie, trandafir de ghiveci inflorit

si bradut in casa impodobit !

Oare cum o veni Mosul: cu trasura, cu masina, cu metroul?

Ca saracii reni n-au nici o sansa sa traga la saniuta

pe un asfalt doar rece!

Bradut fashion

2011-12-14T20:46:00.000+01:00

Pana la impodobirea bradutului de Craciun, am trecut la confectionat un altul, handmade si fashion. Anul trecut am descoperit cum se procedeaza si am facut vreo doi, pe care i-am vopsit in verde si i-am decorat cu spray de zapada. Au iesit foarte frumosi.

Acum, aproape ca nu-mi mai aduceam aminte, dar iata-l.

Se ia o revista, nu foarte groasa, dar care sa fie cu mijlocul prins foarte bine in capse si cu copertile moi.
Se deschide pe mijloc,

si se impaturesc foarte bine foile, din dreapta, in felul urmator:

Colturile se indoaie perfect, inauntru, pentru a-i forma baza.

Cand se termina prima jumatate din foi, se intoarce revista cu copertile pe fata, si se impatureste urmatoarea jumatate spre mijloc (astfel procedat, la final , foile se vor rasfira proportional, formand bradutul in mod uniform)

Finalul :

Steluta am gasit-o zilele trecute aici , model dupa care i-am facut si Dianei una pentru cole.

sfat: nu incercati din carton, e destul de dificil de lipit.

Curand

2011-12-12T10:29:00.000+01:00

Afara, zi placuta , dar rece. Oras impodobit, vazut frumos pe inserate, luminat, cu stelute din beculete si ornamente de Craciun.Si totusi, trandafirul meu e imbobocit. Si bulbii de lalele au incoltit si cu putina indrazneala vor iesi luna asta sau poate in ianuarie. Dar nu in martie cand ar trebui. O sa le asez in casa, sigur le e mai bine. Sau nu, poate le place mai mult afara!
In casa, e caldut si atunci ma simt ca in casa bunicii, iarna, cand focul sobei duduia si era plin de bine.
Imi plac geamurile aburite si incetosate,care nu lasa sa se vada afara, ma lasa sa visez la o zapada intinsa.
Curand o sa impodobim bradutul nostru ecologic; si o sa sa miroase imbietor a sarmalute si a cozonac; si o sa fie cald si or sa cante colinde !

Si de dimineata

2011-12-06T23:02:00.000+01:00

de cum s-a trezit, a vazut in papuceii de casa un betisor din plastic cu care se juca ea prin casa.

Eu, ca sa pun paie pe foc, am asigurat-o ca Mosul l-a pus acolo cu un motiv, desi ea sustinea sus si tare ca era al ei de dinainte , nu ca l-ar fi adus Mos Culälaie.

Si culmea, pentru putin timp a uitat de ghetutele lustruite de cu seara tot de catre ea; pana ce s-a dus dupa laptic. Si a avut asa o reactie...cu un zambet strengaresc, iar ochii ei spuneau

"Ti-am zis eu ca o sa-mi aduca prajiturele!"

Magia Mosului Nicolae

2011-12-05T23:27:00.000+01:00

sau a mosului CULÄLAIE , in varianta Dianei:

EA:

isi desavarseste grijulie operatiunea "papucei curati si ordonati la usa",

cu indoiala "daca imi aduce un bat?!?"

EU:

melancolica si totusi cu teama si grija in suflet,

incercand sa ma impac cu ideea,

acceptand-o si primind bucuria, facand loc in inima mea

si viitorului pui de om care si-a anuntat sosirea in anul urmator.

Si sigur va ocupa acelasi podium.

PS: Fara indoiala, am fost de o cumintenie deosebita, daca Mos Nicolae a venit de dimineata cu astfel de cadou! Probabil s-a sfatuit cu mos Craciun sa faca cadoul impreuna...mosii astia sunt intr-adevar magici!

1 decembrie

2011-12-01T17:58:00.001+01:00

rece dimineata, dar nu foarte, soare la amiaza, imbietor, luminos in camera, caldut pe tastatura, mangaietor cu florile, jucaus printre frunzele ingalbenite care inca se incapataneaza sa cada;
vanticel de toamna cu miros de proaspata iarna, iarna care totusi nu se simte, dar pe care eu o doresc asa cum o stiu din tinerete, din copilarie, cu fulgi mari, cu zapada asternuta, alba, intinsa, fara nici o urma de pas, sclipitoare, cu nas rosu si ochi stransi de stralucirea albului in razele soarelui ...doar visez, ca nici macar fulgi nu o sa vedem. Unii cred ca se intreaba cum arata zapada! Nici nu isi imagineaza ce pierd! Din pacate nici Diana nu stie. Poate totusi cumva, mai tarziu, vom face o scurta calatorie pana la munte, unde cade si zapada, sa ne bucuram putin si s-o cunoasca si Diana.
Sa vedem!
Pana atunci, un 1 Decembrie sarbatorit, un inceput de iarna minunat tuturor ce stiu romaneste!

PS: Deschidem oficial sezonul colindelor, deja imi incanta auzul un ziurel de ziua! Cata melancolie!

Oare ce o fi visat?

2011-11-28T10:03:00.000+01:00

Dimineata, abia trezita, inca cu ochii somnorosi, dar bine dispusa, mi-a spus:

"-Mami, eu n-am nici o carte cu mos Craciun !
Mos Craciun are multe cadouri pentru toti copiii buni si eu am fost buna si o sa fiu buna!
O sa vedem daca are !"

Si are dreptate, nu avem nici o carte cu si despre mos Craciun, mi s-a strans inima, dar in acelasi timp m-am bucurat ca cere un cadou , mai ales unul semnificativ.
Deja am misiune sa ii caut filme cu mos Craciun si sa vorbesc cu mosul darurilor sa umble in cautarea unei carti pe care si-o doreste.

"Toti oamenii mari au fost mai intai copii"

2011-11-27T10:06:00.000+01:00

(Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte)- A.S. Exupery

Colegiul unde merge Diana a sarbatorit ieri ziua drepturilor copilului prin jocuri, dansuri, muzica si concursuri toate adresate copiilor , pe varste. Cum scoala e la un pas de noi, am participat alaturi de nazdravani:

Bineinteles ca seara spectacolul a avut si jocuri de artificii, pe care insa le-am vazut din casa.

Sperand

2011-11-25T17:37:00.000+01:00

Iar am deschis o pagina noua de blog, cum am facut-o de-atatea ori inainte dupa care am inchis-o , goala, fara nici macar o litera scrisa si salvata acolo. Acum am scris cateva, sper sa ramana.
Doar rasfoiesc celelalte jurnale, multe pline de viata , speranta si culoare. Eu ce sa scriu?
Ca nu ma mai pot concentra asupra lucrurilor si faptelor din jur ce ar trebui sa bucure un om. Si am atatea!
Atata timp de cand ne-am mutat aici ! - ne-am obisnuit si ne place, chiar daca traiul e scump, nu ne mai permitem atatea iesiri ; chiar daca oamenii sunt mai reci si rezervati, dar macar sunt politicosi.
Intr-un loc atat de vast, atat de cunoscut, atat de apreciat, atat de cosmopolit, trebuie sa faci fata tuturor, intre atata populatie autohtona si plina de lipsuri, trebuie sa iti faci loc si e greu. Nu credeam ca va fi atat de dificil, speram in multe sanse, oportunitati, alegeri. Cum sa strabat, cum sa arat celorlalti ca pot ?!
Intr-o zi sunt optimista, in alta sunt deprimata. Dimineata ma trezesc cu gandire pozitiva, iar la amiaza sau spre seara totul se naruie. Sau invers.
Zilnic deschid mailul, de cateva ori, uneori e deschis toata ziua si in fiecare nou mesaj aparut imi pun o speranta, poate e de la cineva care ar vrea sa vada ca stiu si eu ceva, ca ma pricep, ca pot invata foarte repede, ca sunt cu capul pe umeri, ca nu pun multe conditii, ca imi vad de treaba si o fac pe a mea si poate si pe-a celuilalt, ca nu sunt deloc in tiparul pe care si l-au format multi; vreau doar sa ma lase si sa imi ofere o sansa sa demostrez.
Dar multe sunt doar vorbe inselatoare, prin care se vrea doar profit, nepasatoare.
Si devin nervoasa, suparata, trista, depresionata, nu mai am rabdare. Cat ma va tine? Cat va dura?
Dar maine e o noua zi: o sa multumesc pentru ce am, ce sunt si o sa sper din nou !

Odata cu postul,

2011-11-17T16:12:00.000+01:00

s-a facut frig, a plouat mult si soarele mai mult ranjeste decat sa fie prietenos.

Gecile au luat locul puloverelor si cizmele locul pantofilor decupati.

Nu mai stam mult afara, decat strictul necesar pentru un rait rapid al leaganelor si toboganelor

Diana e mai irascibila, mai tafnoasa. Si nici eu nu mai am rabdarea dinainte, simt frustrarea, iar aceasta isi arata efectele.

Aseara totusi am desenat, decupat si pictat impreuna:

un bradut din carton pe care l-am impodobit si i-am zis Dianei ca trebuie sa pregatim o scrisoare pentru Mos Craciun.

Ea a intrebat daca "la noapte vine Craciunul" :)

A pictat foarte frumos si uniform, a asteptat sa se usuce si "podoabele" , apoi le-a lipit.

E prea devreme pentru astfel de activitati, dar parca astfel impartim si bucurii si sperante.

PS: facem flori din coji de portocale si

le lasam pe masa sa miroase frumos pana se usuca.

Castanyada (castañada)

2011-11-11T17:31:00.000+01:00

activitate de la "cole" utilizand fructele toamnei

3 D

2011-11-03T11:20:00.000+01:00

vazut altfel,

cand timpul tomnatic e frumos, cand sunt melancolica, cand mi-e dor:

DIANA mea

DALIA mea

DOAMNA Toamna

PS: plecam cateva zile sa ne revedem amicii, finuta, pe Bea...

Happy Halloween sau Scary Halloween?

2011-10-31T21:16:00.001+01:00

Culorile toamnei: galben, cenusiu si ...roz

2011-10-24T16:59:00.002+02:00

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut...

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit...
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!
Balada unui greier mic-G. Topírceanu

Nu avem nici campuri cu tarini, nici ciulini, nici greierusi negri ca tusul, dar avem pe toamna cea gri si slaba, cu ploi repezi, scurte, multe si marunte. Sper sa ne ascundem de guturaie.
Pe toata aceasta panza cenusie si cu frunze galbene si uscate, apare o pata de roz, in forma de fetita zglobie, care tropaie bucuroasa in baltile de pe ciment, mandra ca isi poate etala in sfarsit ciubotelele cu printese. Ea abia astepta sa ploua !

Culmea... ne-placerilor

2011-10-22T22:45:00.000+02:00

-"Mami, sunt si eu culmea !"
-"Culmea? Dar ce inseamna culmea?"
-"Adica vreau mereu, de toate, vreau aia, aia, aia..."

Mai in fiecare zi duc o lupta cand e vorba de mancare si de faptul de a manca:
unu -ca nu e zi lasata de la DD sa nu ceara crenvustii ei favoriti, incalziti la micro sau fripti in friteuza
doi - daca nu sunt crenvusti (de multe ori pititi prin frigider sa nu ii vada, ca doar nu m-oi lua dupa capul ei sa ii dau zilnic) sau tortilla de patata, incep sa numar bucaturile cu incetinitorul si luatul mesei (doar al ei) dureaza sigur o ora. Isi gaseste sa vorbeasca de absolut orice isi aduce aminte, ba comenteaza desenul pe care il vede, ba sa ii arat nu stiu care numere de pe calendar, ba ca ala verde (fiind ardeiul tocat) nu ii place, ba...ba...ba...
Santajele mele nici ele nu prea mai tin.
Daaar, intr-una dintre aceste conversatii am aflat si cauza tuturor acestor obiectii si mofturi:

-"Mami, mie nu-mi place sa mananc. Siii, daca mananc, trebuie sa-mi dai TU !"
Dupa lunga explicatie a motivelor date de mine pentru care trebuie sa manance, mai aflu alte doua ne-placeri ale ei:
-"Uite mami, sunt doua: (imi arata cu doua degetele)-nu imi place sa mananc
-si nu imi place sa ma spal eu singura pe dinti."
"Aha!"...gandesc si spun eu. "Si atunci, ce iti place?"
Nu mi-a raspuns la intrebare , poate maine. Doar a mai spus: " si nici tiganii nu-mi plac !"
Recunosc ca apelez si la aceasta amenintare...

Ziceri notabile inainte de 4 ani

2011-10-16T21:48:00.001+02:00

"me moarsa piciorul !!!!"-traducere: mi-a amortit piciorul

"me place!"- imi place (sechele din gramatica spaniola)

"mami, imi umfli tu nasul?"- mami, imi sufli tu nasul?

"nu vreau picaturi pentru tusire, ca alea nu is bune!"- adica pentru tuse

"uite, sunt bucatele de apa!"- vrea sa zica picaturi de apa

__________________________________________________________________________________

foto

In parc, cand intunericul e deja pretutindeni, mai stam inca sub lumina galbena a felinarelor din stalpii strategic amplasati astfel incat sa lumineze locul de joaca; mai sunt cativa copii, pentru ca ceasul nu arata ora tarzie si vremea e prietenoasa si placuta, cu o usoara racoare tomnatica. Leaganul e in totalitate al Dianei. S-a plictisit de balansat si urmeaza, la rand, prietenii ei imaginari. Nu au nume si nu stiu cati sunt la numar, dar ea ii leagana si le vorbeste. Noi o privim, ne amuzam subtil, ea trage cu coada ochiului la noi, dar nu se sfiieste si isi continua conversatia.

Daca apare vreun alt doritor (real) sa se dea in leagan, sare ea repede in el, pe motiv ca e ocupat ori ne explica ca acolo "sunt prietenii ei " si "ei mai vor balansati, nu au terminat".

O avertizam ca mai stam 5 minute si intram in casa.

Ea zice "bine, uite...1,2,3,4,5!!!" si isi rasfira degetelele de la o manuta care reprezinta minutele, dar nestiind cat e de fapt durata.

Apoi, desi trecute cele 5 minute, ne muta in locul de joaca de alaturi. Si danseaza. Si-a gasit o fetita, cunostinta de parc, cu care se jucase deunazi si o pictase pe Diana cu ruj roz pe fata si nas, cica in forma de fluturas. Chiar imi aduce aminte fapta asta.

Cu greu se dezlipeste ca sa mergem in casa. Fetita ma ajuta si ii spune ca maine se vor revedea la "cole". "Hasta mañana!"

Alergand cu timpul

2011-10-07T00:13:00.000+02:00

Afara, pe banca, asteptand:
-" Mami, eu am o problema cu oamenii!"
Eu, mirata si curioasa:-"Da? Dar ce problema ai?"
-"Eu nu-i mai iubesc pe toti ca mai-nainte!"

-"Mami, stii ca te (i)ubim?"
_"Cum: te IUBIM?"
-" Eu si tati !"

Intr-un timp plutitor in jurul nostru si de multe ori bun alergator, pruncul, odata bebelus, a crescut, fara ca noi sa reusim sa pastram si sa ne amintim toate momentele frumoase, toate vorbele dulci, toate sotiile, toate intrebarile si raspunsurile primite, toate cantecelele si poezioarele stalcite, toate imbratisarile, plansetele si rasetele lui pitigaiate, toate miscarile stangace si toti pasii ce i-a realizat.
Ar trebui sa ne legam la gat jurnalul si creionul, sa prindem fiecare clipa sub mina subtire si sa o transformam in cuvinte scrise care sa lumineze si sa inveseleasca chipurile noastre cand de vreme vor fi imbatranite!
Ar trebui sa purtam microfoane ca spionii sau camere atarnate ca fotografii , mereu sa inregistram si sa imortalizam orice miscare!
Ar trebui sa ne indopam cu lecitina ca sa obtinem memorii cat un elefant!
Ar trebui sa nu fie nimic altceva mai important si prioritar in afara de copilul nostru!
Ar trebui sa nu ne fie atat de greu sa il vedem crescut si multumit, caci numai dragostea noastra nu ii tine si de foame si de sete, oricat de multa ar avea! Si aici ajungem sa ne confruntam cu realitatea cruda, in care trebuie sa te invarti, sa te imparti , sa faci si sa desfaci, sa diminuezi timpul care ar fi trebuit sa-l ai doar pentru copil sau chiar sa-ti imparti copilul si cu alte persoane, pentru ca tu nu poti face totul!
Trecem prin viata intr-o goana nebuna, nu avem timpul si bogatia materiala care sa ne permita sa stam! Iar cei care poate au acestea, nu stiu sa le intrebuinteze folositor si sa le pretuiasca.

Ca si cum ai fi folosit,

2011-10-05T00:53:00.000+02:00

cam asa se simte unul cand are de-a face cu persoane care nu se tin de cuvant.
Sau mai rau : te cred sau te fac uituc pe tine , cand de fapt ei sunt cei ce nu-si mai amintesc ce au spus sau se fac ca nu-si amintesc.
Cand e vorba de o prima data, hai mai treci cu vederea, i-a pierit omului cheful intre timp si-ti pune un motiv mai mult sau mai putin plauzibil, dar cand se intampla din nou, deja iti pui intrebari. Pai a treia oara nici macar nu-ti mai trece prin cap sa accepti o intrevedere sau vreo invitatie din partea respectivului/ respectivilor.
Si mi se pare ca ar fi o decizie corecta si inteleapta.
Totul tine de bun simt in primul rand, de respectarea cuvantului-chiar daca nu a fost o promisiune ferma- si mai ales se denota respectul fata de celalalt.
Eu fac promisiuni atunci cand stiu ca am o posibilitate optima sa le indeplinesc, daca nu..."stii, incerc, dar nu promit nimic!"-binecunoscuta vorba omniprezenta.
Sau daca zic "hai sa ne vedem maine!", apoi fac posibilul sa respect ceea ce eu am initiat , iar intr-un caz neprevazut, am responsabilitatea de a anunta , eventual cu explicatii credibile daca nu cu cele adevarate.
Se pare ca in ziua de astazi, respectarea cuvantului pare a fi o notiune invechita, s-a uitat ce e onestitatea. Mai ales in randul tineretului. Si cum bine mi-a amintit un amic, tineretul e viitorul!

Prietena cea mai buna

2011-09-28T12:09:00.000+02:00

De ceva timp sunt nostalgica cand ma gandesc la prietenie. Duc dorul prieteniei de alta data, imi lipseste acel cineva, caruia sa-i acord notiunea de cel mai bun prieten.
Tanjesc dupa acea persoana.
Stiu ca si sotul imi este cel mai bun prieten acum si asa ar trebui sa fie in orice casnicie;
dar totusi, mi-e dor de prietena mea cea mai buna, cea pe care am avut-o in copilarie, cand eram nelipsite de la toate jocurile , cea din adolescenta cu care imi impartaseam secretele si ne spuneam cui "ne-am da prietenia" si de cine ne place la discoteca, aceeasi din anii facultatii care mi-a fost si colega de curs si confidenta si cu care ma distram cand ieseam impreuna.
Mi-e dor de ea, de cea cu care imparteam si ne schimbam hainele, ne retusam machiajele, imparteam mancarea, copiam la cursuri, ne intelegeam prin semne, radeam si plangeam impreuna, ne imprumutam bani si mergeam impreuna la primele intalniri.
Poate atunci, demult, nu intelegeam atat de bine definitia prieteniei si nu o apreciam la adevarata ei valoare, dar stiam ca eram cele mai bune prietene si pentru noi era de-ajuns.
Timpul, distanta si imprejurarile ne-au despartit, fiecare luand-o pe drumul sau, cautandu-si binele propriu, incercand sa-si faca rostul in viata si sa-si intemeieze o familie. Coincidenta a facut ca amandoua ne-am desprins de parinti, ne-am ales cate o tara diferita, avem cate o familie si suntem poate la fel de multumite din acest punct de vedere. Pacat ca departarea nu ne permite sa tinem legatura asa cum ne-am dori, pacat ca nu ne-am vazut de la terminarea facultatii, pacat ca prietenia de altadata nu s-a putut mentine dupa voia noastra. Un telefon si un mesaj nu e indeajuns, desi intr-o convorbire am putea sa ne derulam intreaga viata, dar ar fi doar un rezumat.
E greu sa mai gasesti pe cineva caruia sa te destainui si sa-l numesti prieten. Poti fi inconjurat de cunostinte, de amici carora le spui tot prieteni, dar nu ii poti ridica pe toti la acelasi rang, nu poti oferi tuturor titlul de "prietena cea mai /buna prietenul cel mai bun" .

Sunt atatea citate adevarate si frumoase despre prietenie, incat mi-a fost greu sa ma opresc la unul, dar mi-a placut Antoine de Saint Exupery

"Ospitalitatea, curtoazia si prietenia sunt intalniri ale omului in om.
Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie.
Nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi.
Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni."

---------------------
De fapt, postul a pornit de la Diana. Are ca si colega de cole o fetita careaia ii spune prietena si careia ii ofera afectiune si doreste sa fie mai mult timp impreuna cu ea, dar lucrurile nu stau tocmai la fel si in sens invers. Inca sunt copilasi.
Dar Diana, in rugile ei de seara, i-a spus lui tati: "Sa o urechesti pe S. ca nu vrea sa-mi dea manuta cand mergem impreuna!"
Draga mea fetita, "Nu are nici o noima sa cersesti prietenia." - Antoine de Saint Exupery !

In toamna tarzie

2011-09-23T12:00:00.000+02:00

Inca sunt zile de vara.
A plouat si s-a racit vremea si toti ne-am indreptat gandurile catre toamna, noaptea era racoroasa de ne-a facut sa inchidem ferestrele, insa totul a durat doua zile; acum e cald din nou, o caldura fara toropeala, placuta dimineata si la fapt de seara si dorita la amiaza zilei cand inca plajele sunt pupulate de catre cei cu concedii intarziate sau de catre localnicii care mai profita de zilele insorite.
Simt toamna prin inceperea cursului scolar, prin galagia ce rasuna in recreatie din curtea scolii, prin vuietul masinilor care trec si in care sunt cei ce merg (sau vin de) la serviciu, prin forfota obisnuita a orasului.
O buna perioada din vara a fost oarecum pustiu si trist, lumea se bucura de zilele de concediu impreuna cu copiii, parcurile de altadata arhipline, erau aproape goale si fierbinti.
Timpul meteorologic inca e permisiv, dar natura isi urmeaza cursul: marginile trotuarelor si aleile parcurilor sunt presarate cu frunze caramizii si scortoase, care fosnesc sau pocnesc si se sfarama usor sub talpi atunci cand stau in bataia soarelui. Cele care sunt inca rezistente pe ramuri sunt patate si incet incet isi schimba culoarea , de la verdele palid spre galben si apoi maroniu. E o paleta cromatica incantatoare...

Inca nu mi-e dor de lenevitul pe nisip in soarele arzator, dar imi doresc o dimineata calduta, pe malul marii, sa-i privesc imensitatea, sa-i ascult valurile blande mereu intr-un du-te vino, sa aud pescarusii cu batai de aripi si tipete ragusite si in acelasi timp, melancolice.

In curand nu va mai fi la fel, vor veni zile triste cu ploi , marea va fi zvapaiata, tulburata si rece suportand greutatea norilor. Vor ramane amintirile noptilor de vara si a zilelor calduroase pe care le vom astepta cu dor.

Zilele trecute

2011-09-14T13:47:00.001+02:00

au curs pe neobservate, tiptil, parca timpul s-ar fi ascuns, fara sa-ti fi dat ocazia sa retii ceva anume.
Atat de repede se desfasoara viata si esti neputincios. Ar trebui sa fie ceva de insemnat in fiecare zi, mai maret sau mai marunt; si chiar daca e, nu o facem din diverse motive.
Diana a pasit cu dreptul intr-o noua etapa, a doua din viata ei. A lasat in urma gradinita de bebelusi si este in drum spre viata de scolar.
Desi sunt inca mici, totusi sunt la alt nivel. Acum invata sa se descurce singuri, sa fie ordonati, sa fie intelegatori, deschisi, sa imparta....toate acestea contribuind ca ajutor bine-venit ducatiei de acasa.
Nu are deloc probleme in acomodare, desi e totul nou pentru ea: scoala, sala, colegii, maestra; dar ea e o persoana sociabila, indrazneata, dar nu lipsita de bun-simt, dragastoasa, marinimoasa, sensibila. Are si toanele ei, dar consideram ca e ceva normal personalitatii fiecaruia si oricum e inca un copil fraged, care incearca sa strabata prin aceasta viata si prin aceasta lume plina de dificultati si obstacole. Ii trebuie si putere multa sa le treaca sau, ideal ar fi sa nu le intampine, dar acesta e doar un vis frumos la care speram cu totii.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
In alta ordine a ideilor, am avut curaj sa imi deschid nuanta parului, singura acasa. Deci, sunt mai blonda, desi nu e o diferenta impresionanta fata de cum eram inainte. Bine ca s-au inventat vopsele care si deschid nuanta parului, nu doar uniformizeaza si nu mai e nevoie numaidecat sa folosesti un decolorant puternic (pentru cine chiar nu are nevoie).
Si tocmai cand glumeam cu sotul meu spunandu-i "sper ca nu mi s-au dus si neuronii odata cu nuanta!", am uitat de aragaz si am reusit sa ard mancarea. Concluzia e evidenta!
Oare daca incerc o alta vopsea vine la pachet cu neuroni??!???

Peste in clatite

2011-09-11T17:24:00.000+02:00

O fi stranie denumirea, dar altfel nu mi-a trecut prin minte, desi i-as fi putut spune mai normal, clatite cu peste; dar nu, pentru ca ce am vrut eu sa gatesc a fost peste, nu clatite.
Dupa mai multe cautari de o noua reteta pentru gatitul pestelui, m-am lasat pagubasa , pentru ca cele care aratau bine (si nu le mai probasem) necesitau ingrediente ce nu le aveam la indemana. Or, azi e duminica si cam totul e inchis si oricum nu aveam nici un chef sa cobor la cumparaturi.
Mintea mi-a luat-o razna si iata ce a iesit, dar nu numai ca a iesit, a fost si apreciat.

fileuri de peste (in cazul meu, pangasius)
2-3 rosii
3-4 catei de usturoi
sare, piper, busuioc (verde sau uscat), curry
si clatite (cate una corespunzatoare unui file de peste) facute in mod obisnuit, dar fara zahar si putin mai groase decat de obicei

Intai se fac clatitele.
Pestele se usuca cu un servet de hartie, se sareaza si se pune curry pe ambele parti.Se gateste la gratar (electric sau nu) . Intre timp, rosiile se curata si se toaca marunt si se pun la foc cu putin ulei de masline. Cand se inmoaie, se adauga usturoiul pisat si busuiocul, apoi se sareaza si condimenteaza dupa gust.
Se asaza cate un file de peste pe cate o clatita asa incat clatita sa poata fi indoita in doua. Deasupra se pune din sosul de rosii.
Simplu si gustos!

Sagrada Familia

2011-09-11T00:18:00.000+02:00

Intr-o mica plimbare, am admirat exteriorul faimosului templu in stil gotic al lui Antoni Gaudi. Pana acum nu am ajuns prin zona, ma gandeam ca atunci cand o sa o fac va fi cu tot cu biletul de intrare. Ca sa ai parte de un ghid, mi se pare ca trebuie facuta rezervare dinainte. Insa astazi am vazut ca pur si simplu turistii isi puteau cumpara un tichet individual si se intra usor. (probabil fara ghid)
Nu parea nici foarte aglomerat, dar eu iesisem cu Diana doar la plimbare si "cascat gura".
Catedrala e impresionanta (inca neterminata), prin maretia ei, prin marime, prin arhitectura si este atractia turistica cea mai pupulara/populata a Barcelonei. Ca si turist, nu poti pleca din Barcelona fara sa fi vazut/vizitat "Sfanta Familie".
Se spune despre templu ca, desi e cel mai cunoscut fapt al lui Gaudi, nici nu a fost initiat de catre el, si nici nu a fost terminat.
Gaudi a luat carmele constructiei dupa demisia arhitectului Francisco de Paula Villar si abia era terminata o parte subterana a criptei. Insa el nu a preferat planurile originale, ci a schimbat aproape radical forma edificiului cu un plan mai ambitios si mai indraznet.
Si-a dedicat restul vietii doar acestui plan maret, dorind sa termine fatada ce reda "Nasterea" pentru ca aceasta sa ramana exemplu continuatorilor sai.
Proiectul avea un total de 18 turnuri, dintre care 12 mai joase (dedicate apostolilor), 4 mai inalte dedicate evanghelistilor, altul superior, dedicat Fecioarei , iar cel care ar fi trebuit sa troneze ar fi fost dedicat lui Iisus.
Catedrala de astazi are doar 8 turnuri din cele 12 , conform proiectului si totusi produce atata admiratie. Cand opera va fi terminata, va fi una dintre cele mai impozante creatii ale omului.(se preconizeaza ca ar fi necesari 30 de ani).
Imagini si din interior se pot vedea aici.
Inspiratie

Ghiceste zodia ... in cafea

2011-09-09T17:07:00.002+02:00

foto

De cate ori nu ati folosit fraza "Ne vedem la o cafea?" sau v-a fost facuta invitatia "Iesim la o cafea?", chiar daca acest lucru nu se rezuma tocmai la consumul in sine de cafea, ci mai mult la invitatia de a conversa/palavragi. In doi nu se poate bea o cafea "on mute".
Mie imi place cafeaua, probabil la fel ca si restului de 99,9% din populatie. Bine, poate 90%.
Placerea incepe odata cu mirosul. Ce iti poate trezi mai bine simturile intr-o dimineata decat un imbietor, aromatizat, ispititor miros de lichid negru-maroniu ! Mai ramane doar sa ajungi sa te si asezi in fata lichidului amarui, in cel mai fericit caz, sau sa te duci hipnotizat si sa ti-l prepari singur.
Pana acum vreo 6-7 ani, imi placea cafeaua, indiferent de forma in care era preparata. Apoi, lucrand cu ea, am descoperit-o pe cea espresso, preparata in timp scurt , cremoasa si cu toata aroma bobului proaspat macinat, de care m-am indragostit.
Si cu totii stim efectele negative ale supra-consumului de cafea, dar si beneficiile unui consum moderat.

Desi nu am in fata nici o cafea, m-am trezit flecarind si despre altceva voiam sa scriu.
Printre mailurile mele apare si unul care relationeaza cafeaua cu zodia. Dau copy si paste.
Descoperiti-va:

Berbec: Este o zodie aventuroasa, asa ca o cafea potrivita pentru aceasta zodie ar fi una foarte tare, precum cele din Africa.
Taur: Acesti oameni incapatanati, gasesc o cafea care le place si nu o schimba mult timp.
Gemeni: O persoana schimbatoare, ce va prefera o cafea in aceasta saptamana, alta, saptamana viitoare si tot asa. Le place sa testeze noile sortimente si tot timpul va incerca alt tip.
Rac: Cei nascuti sub acest semn zodiacal pot opta pentru o cafea fara cofeina. Cafeina ii face sa fie agitati, de aceea incearca sa o evite.
Leu: Este o zodie care prefera tendintele, de aceea va invata tot ce trebuie sa stie despre cafelele pe baza de expresso.
Fecioara: Pura si conservatoare, Fecioara va prefera cafeaua columbiana sau cea traditionala.
Balanta: In cautarea vesnica a echilibrului, Balanta va alege cafeaua Mocha-Java.
Scorpion: Dramatic, cunoscut pentru natura sa misterioasa, isi va ascunde gandurile in spatele unei cesti de cafea French Roast.
Sagetator: Il vei gasi pe Sagetator in timp ce se aventureaza la o cafenea nou deschisa, cercetand bine zona si savurand o cafea tare si neagra.
Capricorn: Cu multa clasa, traditionalul Capricorn experimenteaza cafelele realizate cu multa iscusinta si din boabe proaspete.
Varsator: Neconventionalul si avangardistul Varsator prefera sa experimenteze si sa isi creeze propria cafea. Nu va bea aceeasi cafea zilnic pentru ca ii place sa experimenteze noi arome si gusturi.
Pesti: Pestilor le plac cafelele care contin alcool. Un Baileys Latte sau un Irish Coffee pot fi unele dintre cafelele potrivite pentru aceasta zodie.

PS: Pe mine m-a nimerit. Se intampla si la celelalte zodii??

Iar ca amuzament, si un altfel de horoscop:

Berbec: "Mai facem odata?!"
Taur: "Imi este foame, hai sa comandam ceva?!"
Gemeni: "Unde este telecomanda?"
Rac: "Si noi doi cand ne vom casatori?"
Leu: "Cu placere. Asa-i ca am fost extraordinar?!"
Fecioara: "Scuze, trebuie sa spal cearceafurile!"
Balanta: "Mie mi-a placut, daca si tie ti-a placut!"
Scorpion: "Poate ca acum ar trebui sa te dezleg."
Sagetator:"Lasa, nu te deranja. Te voi suna eu!"
Capricorn: "Si acum sa ne reintoarcem la treaba. Lasa-mi cartea ta de vizita pe birou."
Varsator: "Noi suntem inca prieteni, nu-i asa?"
Pesti: "Si... cum spuneai ca te cheama?"

PS: Aici e subiect tabu. Nu mai zic nimic.

Cold as ice(cream) !!

2011-09-07T12:06:00.001+02:00

Bauturi de la frigider, inghetata (super congelata) mancata repede, alergari in parc pana ce tricoul era ud, toate au dus la o durere de gat intensa, manifestata mai mult in toiul noptii ,cu tuse magareasca, gat inflamat si de abia intra aerul si febra usoara.
Dragul meu pui, il cred cat sufera!
Prima noapte a fost cum a mai fost, dar cea care a trecut a fost semi-alba: dormit pe sponci, cu siropuri , miere de albine si lapte caldut. Au fost doar ameliorari pentru o ora, apoi o lua de la capat.
Desi nu a dormit, dimineata la ora 8 era drepti Am mers la doctor, e doar o faringita si i-a dat doar ibuprofen / 2 zile si daca se poate cat mai putin afara, desi e atat de cald.(dar ca sa mentinem febra sub control).
Incercam sa ne conformam, dar cu doua parcuri in fata blocului si copii galagiosi...dar o sa reusim!
Si cand socotisem ca sunt aproape 8 luni fara vreun strop de tuse sau alte secretii!!!
Deci, nu abuzati, chiar daca vara se arata lunga!
surse foto

Zi de septembrie?

2011-09-05T10:53:00.000+02:00

O dimineata de septembrie adorabila, din punctul meu de vedere. A plouat fin, insa suficient ca sa racoreasca natura si asfaltul. Cerul e mohorat, dar sunt ochiuri cu nori azurii si pufosi.

Din cand in cand, soarele iese puternic, apoi paleste dintr-o data ca intr-un joc de-a v-ati ascunselea.

Cele 23 de grade contribuie la o stare confortabila si se pare ca acesta temperatura o vom avea aproape toata saptamana.

Profitam de dimineata , ne pregatim de plimbare, cu umbrelutele pregatite.

O saptamana placuta!

Si o melodie vesela!

Salate mediteraneene

2011-08-31T13:59:00.004+02:00

Vara nu si-a iesit din drepturi si caldurile inca ne imbie sa ne racorim cu bauturi reci sau salate de sezon.
Se spune ca bucataria mediteraneeana este una dintre cele mai sanatoase. Baza o reprezinta pestele si fructele de mare.
Provoc cititoarele sa ia atitudine in bucatarie.

Salpicon (salata din fructe de mare)

Ingrediente:

un ardei verde

3-4 rosii

o ceapa

bastonase de crab(surimi congelate)

2-3 file de peste (pangasius)

creveti (250-300gr.)

ulei de masline, otet (sau zeama de lamaie), sare

optional: calmar fiert (doar corpul tubular) taiat in rodele, bucatele de caracatita fiarta

Legumele se taie cubulete, bastonasele de crab in feliute. Pestele se fierbe si dupa racire se desface in bucatele. Crevetii , daca sunt cruzi, se fierb intr-un singur clocot, atat cat sa se albeasca, initial fiind semi-transparenti. Totul se amesteca, se sareaza si se adauga ulei si otet dupa gust.

De preferat, salata se tine la frigider inainte de servire.

La ingredientele de mai sus, se pot adauga:

frunze de salata iceberg (salata iceberg este mai putin amara decat altele)

scoici sau midii fierte (fara cochilii)

maioneza light (in loc de ulei si otet)

Si asa se obtine o varianta a salatei marine.

Pofta buna! Merita incercate!

La nunta de lemn

2011-08-27T17:32:00.000+02:00

Cred ca orice femeie din lume viseaza la cum e sa fie mireasa si isi viseaza nunta.
Odata trecute si implinite aceste visuri, ramane doar amintirea clipelor din acea zi speciala. Si atunci cand clipele si momentele frumoase sunt prezente zilnic in mica familie nou formata, de ce sa nu fie , macar o data pe an, aniversate?!
Asa s-a ajuns la o traditie, probabil mai moderna, ca fiecare aniversare a nuntii, din fiecare an, sa poarte si o denumire. Mie nu imi plac fazele de genul o a doua nunta (cu aceeasi persoana) si implicit petrecerile pentru reinnoirea juramintelor la nu stiu cati ani, le consider cheltuieli inutile sau de fite, cand in schimbul acestora poti petrece momente mai placute in compania partenerului, fara alti participanti. Prefer doar cele doua petreceri clasice, respectiv ale nuntilor de argint si de aur, cand e un motiv de a sarbatori si de a-ti aduna familia la eveniment.
Dar totusi nu inseamna ca ziua importanta din viata unui cuplu nu trebuie luata in seama, chiar daca nu e sarbatorita cu fast. Dupa cum spuneam, anii anteriori descopeream pe internet, denumirile celorlalte nunti:
1 an - Nunta de hartie

2 ani - Nunta de bumbac

3 ani - Nunta de piele

4 ani - Nunta de fructe sau flori

5 ani - Nunta de lemn

6 ani - Nunta de zahar sau de fier

7 ani - Nunta de lâna sau de cupru

8 ani - Nunta de bronz sau de lut

9 ani - Nunta de lut sau rachita  

10 ani - Nunta de tabla sau aluminiu  

11 ani - Nunta de otel  

12 ani - Nunta de matase

13 ani - Nunta de dantela  

14 ani - Nunta de fildes

15 ani - Nunta de cristal  

20 ani - Nunta de portelan

25 ani - Nunta de argint  

30 ani - Nunta de perle

35 ani - Nunta de coral  

40 ani - Nunta de rubin

50 ani - Nunta de aur  

55 ani - Nunta de smarald  

60 ani - Nunta de diamant

65 ani - Nunta de alabastru

iar in amintirea fiecareia, sa fie daruite cadouri cu semnificatie.

Primii ani ai nostri au trecut doar cu felicitari si probabil si cu flori (rusinica ca nu-mi amintesc prea bine), in al treilea an ne-am cumparat bratari din piele, pe care le purtam si acuma; anul trecut, a fost cea de flori / fructe, dar oricum nu puteau fi luate cadouri durabile; in schimb, anul acesta am achizionat decoratiuni din lemn si folositoare: un suport din lemn pentru telecomenzi, insa care poate servi si biroului, o rama foto (la fel din lemn) in care vom aseza o fotografie recenta si betisoare parfumate.

Felicitari in aceasta zi aniversara, draga sotule, sa avem viata presarata cu cat mai multe episoade fericite si Dumnezeu sa ne aiba in grija familia !

Plaça d"Espanya (scriere catalana)

2011-08-27T15:44:00.000+02:00

Plaza de España
Un loc renumit, aglomerat, cosmopolit si cel mai atragator loc al capitalei catalane, Barcelona.
Se poate vizita parcul Montjuic si Muzeul National de Arta din Catalonia, dar insasi piata reprezinta un loc de pelerinaj cu faimoasele Torres Venecianas si coloanele marete din fata Montjuic-ului.
Fantana magica -La fuente magica- este probabil, cea mai dorita de vazut, pe langa spectaculoasa priveliste asupra Barcelonei, oferita de altitudinea locului.
Fantana arteziana nu este functionabila pe timpul zilelor obisnuite, ci are program pentru sfarsit de saptamana, odata cu inserarea, pentru cateva ore. Din jumatate in jumatate de ora doritorii isi pot incanta privirile cu jocul apei ,cu lumina si culoare, pe fond muzical.
Fotografiile si filmarea nu redau adevaratul spectacol, dar pot starni interesul unei eventuale vizite.

Bucuria Dianei

2011-08-27T09:05:00.000+02:00

Se spune ca unii sufera de depresia post-vacanta. Noi nu ne-am incadrat, pentru ca oricum zilele nostre de "bine" au fost in prelungire. Mai ales ca am avut si musafir care trebuia tratat si nu stiu cum s-a facut si s-a putut ca si tati a mai beneficiat de zile festive, chiar si doua la rand. Buna treaba, nu?
Musafir ne-a fost Bea, prietena si bona Dianei de demult. Draga de ea , numai vacanta nu a avut, Diana exploatand-o la maxim. Tot ajutorul de care avea nevoie trebuia sa fie acordat de Bea, pana si la baie. Apoi fata mea "a uitat" si sa manance singura, pentru ca avea cine sa ii sufle in mancare sau mai bine-zis, intre cornite. Doar zicea "Bea imi da!", "cu Bea vreau!","ma joc cu Bea" si tot asa a tinut-o sapte zile.
Nu am vizitat atat cat mi-am propus, am vazut doar vreo doua-trei locuri noi. In schimb am reusit "s-o bronzam" putin ca era ca branza. Jumatate din zile am fost la soare, la mare sau la piscina, am dus-o si la munte, am vazut un parc cunoscut si faimoasa fantana magica din Barcelona.
Speram ca s-a simtit bine, macar putin, si daca a fost asa, va mai dori sa vina si alta data la noi din placere, dupa cum i-am spus si ei.
Aseara am condus-o la aeroport, iar Diana a adormit pe drum.
A mai dormit un timp si acasa, dupa ce ne-am intors, dar la trezire si-a dat seama de absenta lui Bea. S-a dus sa vada si sa se convinga, apoi in camera ei si a inceput sa planga de mahnire si de tristete. Noua ni se rupea inima de mila, iar tati a mangaiat-o si a consolat-o. Oare ce era in inimioara ei mica... insa stim ca in caracterului ei puternic, exista si o parte sensibila. Cu putin timp inainte spusese fetei: "daca pleci, o sa plang si o sa fiu trista!"
Va mai trece putin timp plin de amintiri si intrebari, speram ca pregatirile pentru scoala si noua etapa din viata ei sa o ajute.

Alinarea ei va fi in fotografii pana la urmatoarea revedere:

Cu banii...continuare leapsa

2011-08-24T00:14:00.001+02:00

Mda, aia din imagine e o limo, adica o limuzina, nicidecum un microbuz, iar interiorul lasa "guri cascate", doritorii pot cauta la Ford.
Si fotografia descrie o petrecere de burlacie, dar a unei domnisoare, adica de-acum doamna. Mai bine sa spun, a unei "burlacite"-daca tot a inventat cuvantul asta "cineva"!

La multi ani !!!!!

2011-08-20T00:44:00.004+02:00

Draga tati,

la varsta mea frageda, nu am putinta sa ma exprim inca, dar gesturile mele de tandrete iti arata tot ceea ce nu pot spune. Insa as putea sa-ti cant un La multi ani si sa-ti spun un Te iubesc, tati !

Draga sotule,

sunt 7 ani din cei 37, pe care i-am impartit impreuna pana acum, am cunoscut si bune si mai putin bune, am trecut amandoi peste toate, am invins temeri, am infruntat priviri si vorbe, ne-am castigat admiratii si pareri bune, ne-am realizat micile visuri;

mi-ai fost mereu alaturi cu un sfat, m-ai indrumat si m-ai incurajat, m-ai invatat sa imi depasesc fricile, mi-ai oferit siguranta pe care o asteptam si dragostea la care visam. Iti spun din suflet (chiar daca nu e poate destul de des) Te iubesc !

Vrem (Diana si cu mine) sa iti dorim sanatate si putere, intelepciune, gandire pozitiva si manunchiul sa fie legat cu fericire.

Sa fii asa si de acum inainte, sa simtim blandetea cuvintelor tale, sa ne inveti prin judecata ta cumpanita, sa fim inconjurate de iubirea ta.

LA MULTI ANI DRAGA TATI SI IUBITE SOT !!!

Imagini din vacanta

2011-08-17T13:00:00.000+02:00

care ne vor aminti cu drag de inocenta locurilor, de bucuria de pe chipurile parintilor/ bunicilor, de prospetimea aerului, de puritatea si limpezimea apei de fantana, de gustul veritabil al fructelor si legumelor, de mirosul fumului de soba si de magia casei parintesti.

Suntem din nou acasa

2011-08-15T23:22:00.000+02:00

Am revenit acasa, fie si asta casa noastra, chiar daca cele din vacanta au fost mai "adevarate". Ne-am simtit bine, desi a fost timp mai mult decat alte dati, tot am spus in ultima zi: "ce repede a trecut!"
Cea mai mare parte a timpului l-am petrecut cu familia, am evadat putin si cu prietenii, ne-am revazut alte cunostinte; a fost o vacanta odihnitoare, fara alergatura sau treburi ce necesitau sa le rezolvam noi.
Am fost bine-primiti, mai mereu invitati, admirati si laudati (cata modestie!!!), multe aprecieri mergand catre Diana, care a fost centrul atentiei in tot locul. Toata lumea s-a schimonosit si i-a facut hatarul, dar si ea a profitat de orice persoana care ii acorda atentie cat de mica. A socializat repede, s-a facut placuta, a vorbit mult, a invatat multe cuvinte noi romanesti, poate chiar atat de multe ca acum ii vine foarte greu sa isi aminteasca limba de aici si se exprima cu poticniri, incepe timid in spaniola si termina pe romaneste, afara mi se adreseaza in romana, ceea ce inainte nu facea. Suntem la stadiul de readucere aminte, corectare si inlesnire a procesului.
Ne reacomodam activitatilor zilnice, profitam inca de zile calduroase si insorite, de vacanta dinaintea unui nou inceput.
Revenim usor, fara sa suferim de depresia post-vacanta, cica ar exista si de asta!!!

Al 32-lea

2011-08-08T13:05:00.000+02:00

an implinit, sarbatorit anticipat, in ajun, cu fast destul pentru mine, in famile, alaturi de cei dragi si iubiti, cu cateva persoane lipsa , dar ale caror ganduri au fost indreptate catre mine.
Un an bun, cu urcusuri si coborasuri, dar incheiat cu capul sus, fara urme de regret, fara vreo remuscare.
Mi s-a cantat la multi ani si am suflat deasupra celor doua cifre impreuna cu Diana. Am uitat sa ma gandesc la o dorinta concreta, dar toate gandurile mele mari sunt legate unul de altul si Dumnezeu are grija sa le transforme in realitate si mereu ma rog ca ELsa ne fie aproape si de-acum inainte.
Am facut gluma sa asez lumarile invers, poate nu ma simt ca la 23, dar sigur ca la 27. Sunt inca tanara si ma simt ca atare.
Sper sa ma pastrez mereu asa macar in suflet si-n simtiri !!!!

Vacantaaa..!!!

2011-08-02T16:29:00.000+02:00

La jumatatea ei....
Detaliez cand se termina.....
Am raspuns si lui Lillee....imbratisari tuturor!

Zi buna

2011-07-16T19:14:00.001+02:00

Din cele patru zile pe care ni le propusesem sa le petrecem la plaja, doar noi fetele (ca doar noi suntem acasa momentan:D), doar astazi am reusit sa ajungem. Si nu de alta, ci din cauza vremii; chiar si ieri ar fi fost o zi potrivita pentru plaja, insa norii aveau chef de joaca cu soarele si am stat in dubii.
Azi dimineata la 8 fara eram deja in balcon sa vedem ce-om face, insa timpul cam la fel. Ne-am sucit, ne-am invartit prin casa, asteptand sa se decida vremea; cativa nori cenusii erau deasupra atat de aproape, incat cu un salt imaginar ti se parea ca-i poti atinge; insa malul marii se vedea mai insorit .
Asa ca, ne-am luat inima-n dinti (ei, nu chiar!!!), rucsacelul in spate si cu o ruga catre soare ca sa nu ne fie drumul in zadar, am pornit spre nisip si apa. Am petrecut cateva ore relaxante, Diana s-a jucat frumos, eu am stat linistita, briza si-a facut datoria incat sa nu simtim fierbinteala.
Zilele ce vin par a fi la fel de sovaielnice din punct de vedere meteorologic, asa ca azi am profitat.

_______________________________________________________________________

Diana invata din nou sa mearga, de data aceasta pe role. Ii sunt putin mari, dar ea e incapatanata (sau perseverenta!!) si, si le pune singura prin casa. Se agata de canapea si masa si incearca sa-si tina echilibrul. Uneori chiar ii iese si face si cativa pasi (adica doi-trei...) si e tare fericita. Cred ca prin toamna o sa-i vina mai bine, mai ales ca se inalta ca fat frumos!

Dupa ploaie ,mereu va straluci soarele

2011-07-15T01:04:00.000+02:00

A plouat cu o noapte in urma; o noapte zgomotoasa, plina de tunete puternice si sageti luminoase ce inundau camera. A fost racoare incat a trebuit sa inchid fereastra, mai ales ca pruncul doarme dezvelit.
A plouat slab, "mai multe vorbe decat fapte", adica cerul prevestea furtuna, insa jos au ajuns doar cateva rafale de apa.
Ziua a fost la fel de posomorata, cu timp mai putin cald si poate binevenit in mijlocul lunii lui cuptor, mai putin pentru cei ce si-au ales aceasta saptamana ca fiind de plaja.
Cu Diana , astazi m-am inteles ceva mai bine...in ultima vreme am avut multe dispute. Se naste o tarie in personalitatea ei si are o incapatanare enorma pe care sper sa o aiba si in viitor, doar s-o foloseasca in scopuri nobile, in dorintele ei de a reusi pe drumul vietii.
Probabil totul face parte dintr-o etapa a cresterii, insa uneori imi depaseste limitele rabdarii.
As vrea sa-mi pastrez mereu calmul si sa ii pot intelege fiecare gest si fapta. La ea, totul e continua joaca (cum e si firesc) si sursa ei de energie e inepuizabila.
Cateva zile le vom petrece impreuna, doar noi doua. Nu mai are optiunea "tati" si mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa se conformeze. Acum sunt "cea rea", in momentul urmator , spasita, isi cere iertare pentru ce a zis si ce -a facut. La fel ca o ploaie intr-o zi de vara: repezita, pentru ca apoi sa iasa un soare stralucitor, ca si cum nici n-ar fi fost vreun nor.
Vrea sa fie mare, dar uneori ii place sa se comporte "ca un bebelus", adopta pozitia si atitudinea unui bebe.
Nu ii este usoara aceasta trecere spre copilarie, sper insa ca atunci cand va reusi sa-i paseasca pragul, o va trai din plin, iar noi vom fi alaturi de ea, incercand sa ii facem cat mai usori cei mai frumosi ani, lipsiti de griji, asa cum fiecare parinte isi doreste pentru puiul sau.
De maine iar se anunta frumos si cald, asa cum trebuie sa fie intr-o zi de vara si intr-o relatie mama-fiica.

Si va veni si timpul cand nu voi mai fi "universul" ei...

2011-07-13T16:52:00.002+02:00

Amintindu-si de Bea, fata care inainte i-a fost bona si confidenta, Diana mi-a zis ieri:
"Vreau sa vina Bea!" ( exista o posibilitate ca fata sa ne viziteze in viitorul apropiat)
"Si daca vine Bea, tu o sa pleci cu tati !"
Eu, mirata o intreb: -de ce sa plec cu tati?!
"Pentru ca eu nu mai am nevoie de tine!!!!!"
Am ramas cu gura cascata , expresia-mi aratand probabil, in acelasi timp, mirarea si tristetea.
-si de ce nu mai ai nevoie de mine?
Raspunsul veni:
"Tu te poti duce la servici cu tati!"

Nu a facut decat sa-si aminteasca faptul trecut , asociind (pe buna dreptate) prezenta fetei alaturi de ea cu lipsa noastra pentru ca plecam la servicii. Doar ca nu a stiut si nu a gasit forma de exprimare.
Draga mea draga!

Reduceri si interdictii

2011-07-12T22:39:00.000+02:00

De ceva timp a inceput perioada de reduceri. Sunt reduceri substantiale, chiar si de 80%, unele preturi sunt destul de bune: exemplu Zara, H&M, Berscka, Lefties, Mango etc...desi unele produse au aceeasi calitate ca si cele cumparate dintr-un magazin chinezesc, doar ca supra-pretul e dat mai mult de eticheta firmei, care de regula costa inca de doua ori cat produsul achizitionat de ele. De fapt toata lumea stie ca pretul real pe care ar trebui sa-l platim la "hainele de firma" este de fapt cel care acum e redus, poate chiar mai putin de atat, insa unele firme isi pun adaosul ce le fac "respectabile". Dar nu avem ce face si profitam de ocazii, acum cand oferta este acceptabila si buzunarului nostru. Ca trebuie sa recunoastem, nu te poti duce cand ai chef, sa zicem in Stradivarius, ca sa-ti iei vreo bluza ce costa vreo 35€, cand acuma o poti achiziona la 12-15 €. Adica in ceea ce ma priveste, prefer sa astept aceste oportunitati, daca nu am urgenta.
Ceea ce eu nu inteleg e marea imbulzeala in a-ti cumpara produse de serie. "Fusta asta e la 5,99€ , hai s-o iau si eu ca e foarte ieftina si e de la "...firma...". Ce daca plimbandu-te pe strazile a doua cartiere o poti vedea de vreo 3 ori pe persoane diferite!!! Neaahhh....urasc asta, fie si cand culorile sunt diferite. Chiar imi aminteam zilele astea, ca fiind doar o copila, nici macar adolescenta, imi cumparase biata mama un tricou, ce-mi era comod si il purtam, pana cand am vazut pe strada, unul la fel, nuanta diferita...ei, atat i-a fost purtatul, devenind apoi "haina de casa". Daca nu-mi place faza asta, nu-mi place si gata! Acum sunt putin mai "domestica" si inteleg situatia, dar tot nu-mi cade bine.
Si probabil din acelasi motiv, pot hoinari vreo 2-3 ore prin magazine si sa ies fara nici o achizitie. Sau caut printre umerase pana ce gasesc un produs in maxim 2-3 exemplare. Asa mi s-a intamplat ziua anterioara, am ajuns acasa cu o rochie ce era putin descusuta si cred ca observasem la un moment dat asta, cautand, dar cum era singura L, tot la ea am ajuns, mai ales ca erau putine si marimi foarte mici sau foarte mari. Nu e bai, am dichisit-o si e ca noua, inca are si eticheta.
Dar ideea cu care mi-am inceput postul era alta. INDIGNAREA
Bantuind prin centrul comercial cu Diana si vazand-o cum se fataie prin fata vitrinelor sau profita de locurile atragatoare, m-am gandit sa imortalizez cateva momente. Si am facut vreo doua poze, ca aparatul meu, unul mic si normal, neprofesionist, e mai tot timpul cu mine. Apoi ea a fost fotograf. Intr-un stand de haine, m-a surprins o vanzatoare, adica i-a atras atentia blitul. Si a venit la mine si m-a rugat sa sterg fotografia, ca "e interzis sa faci poze, atat in magazin cat si in afara lui, adica pe holul centrului comercial, ca daca te mai vede si gardianul...". Ascultatoare , am sters-o, de fata cu ea, ca nu s-a intors imediat sa plece, asteptand. Si am intrebat-o "de ce?" Si mi-a raspuns sec: "regulamentul" si si-a vazut de treburi.
M-am enervat pe moment, apoi mi-a trecut, ca doar n-o sa fac riduri si din asta, dar mi-a trebuit sa o conving si pe Diana ca nu se mai poate cu camera.
Ajungand acasa, ma intrebam in sinea-mi, adica "de ce nu...?" Si am intrat repede la cautari. Am gasit ceva de genul "protectia datelor si a imaginii" coform nu stiu carei legi, insa nu foarte clar si concis. Forumistii ....cam cu acelesi nelamuriri ca si ale mele. Nicaieri nu e specificat concret si chiar daca e pus un afis in centru in care se interzice utilizarea camerelor (pentru clienti), nu e specificata nici o lege.
In fine...fie cum zic ei, in regulile lor interioare, atunci de ce in preajma sarbatorilor (intrebare intrebatoare venita si din partea altora), cand totul e super-decorat cu super-decoratiuni , toata lumea se fotografiaza langa bradutii luminati si nimeni nu mai zice nimic??!!!

Cu astea zise, primesc sau nu amenda, pozele sunt ale mele:

S-a lamurit !

2011-07-07T16:35:00.000+02:00

Discutie intre Diana si tati, inainte de culcare, probabil despre apropiata vacanta si vizita la bunici:
Tati: - bunica ta, Georgeta, e mama mea!
Diana: - nuuuuu...
Tati: - ba da, bunica ta e mama mea, si eu am o mama!
Diana: -daaaa? Si de de nu mi-ai spus mai devreme???

10 lucruri care imi plac

2011-07-07T00:58:00.001+02:00

Leapsa de la Roxana, preluata pentru ca m-am simtit invitata, insa ea a scris asa frumos despre lucrurile care ii plac....eu nu-i voi putea face concurenta, dar macar le pun pe un sirag ca pe margele:

cafeaua de dimineata, implicit cu aroma ei pe care o adulmec prima data de prin vecini (unii se trezesc inaintea mea)
sa citesc afara, mai ales daca in fata mai aud si clipocitul valurilor ce se izbesc de tarm (de multe ori imi iau cartea si ma asez in balcon)
cremele-lotiunile de corp parfumate (una pe care am adorat-o a fost Ultraviolet PR, primita cadou, piperata la pret si care astazi apare in alt format) si parfumurile, bineinteles
parul matasos al Dianei, desi rar, cade frumos pe umeri si nu pastreaza urmele elasticelor sau al prinsorii (asta pentru ca respectivele nu rezista mult :)
cand ploua cu soare si mirosul dupa o ploaie repezita de vara
gulerele de blana si combinatia de blana cu piele la hainele de anotimp rece
sa imi schimb nuantele la par odata cu sezoanele (mai deschisa in sezonul cald si usor mai inchisa in sezonul rece)
sa citesc-rasfoiesc revistele de moda, stil,decoratiuni
inghetata la cornet de la masina de inghetata, indiferent de aroma
sa intind rufele proaspat spalate, in curte la tara (imi place cum vantul risipeste mirosul de balsam, pacat ca eu n-am curte, ma multumesc cu balconul).

Nu-mi innod aici siragul meu de lucruri care-mi plac, voi mai reveni cu completari in viitoare postari.

Leapsa-Money, money, money...

2011-07-05T17:08:00.001+02:00

In plimbarea noastra de la munte, cautand o poienita in care sa putem pranzi la firul ierbii, am fost putin indiscreta si am facut si doua poze fara permisiune (ca oricum nu prea aveam cui sa o cer).
Prima fotografie e putin modificata, sa nu se vada numarul de inmatriculare.

Duminica in natura

2011-07-03T21:50:00.000+02:00

O alta latura a parcului natural Montseny ; chiar daca cei 20 de km de curbe si-au pus amprenta asupra mea, petrecerea timpului intr-o astfel de atmosfera a meritat.
Muntele si padurea ne-a alinat dorul de privelistile din Romania.

Leapsa-Banii vorbesc

2011-07-01T10:59:00.001+02:00

Deunazi am reascultat piesa lui Holograf si pornind de la acest adevar, deschid leapsa tuturor carora le place si doresc sa o preia intr-o zi a saptamanii. Alegeti o fotografie care sa reliefeze puterea banilor mai multi sau mai putini, sa denote costul (poate sa fie fotografie proprie sau una inspirata din lumea virtuala).
Eu revin la una veche pe care am repetat-o intr-o postare anterioara.


Empuriabrava-canale de apa in loc de strazi, salupa in loc de masina

Din week-end

2011-06-27T23:06:00.001+02:00

De sezonul estival trebuie sa beneficiem din plin, atunci cand e posibil. Si noi am facut asta in week-end-ul ce a trecut, mai ales ca tati a reusit pentru prima data o performanta de aproape 3 zile libere (mai ales la sfarsit de saptamana, nu prea e cu putinta).

Iar noi, fetele, am profitat de el si l-am luat drept odihnit dupa o saptamana de munca.

Vineri si duminica -la mare, iar sambata in zona muntoasa , in Montseny.

A fost o mini-vacanta pe cinste, avanpremiera la vacanta ce se apropie!

La Noche de San Juan

2011-06-24T23:11:00.001+02:00

Se considera ca fiind cea mai mare festivitate a Barcelonei, ziua Sfantului Ioan (in traducere) si se sarbatoreste intens in noaptea de 23 iunie. Este un omagiu adus verii, odata cu inceperea solstitiului de vara si relationat cu nasterea Sf. Ioan Botezatorul, cel ce a pregatit lumea pentru venirea lui Iisus.

Este numita "noaptea vrajitoarelor" sau "la noche de fuego"-noaptea de foc deoarece in fiecare coltisor al provinciei Barcelona, sunt focuri artificiale, petarde, pocnitori, dansuri in strada, muzica si distractie, insa locul cel mai aglomerat si in centrul atentiei il constituie plaja. Mobilele vechi sunt transformate in lemne pentru foc si plajele sunt luminate de vapaile focurilor.

Conform Wikipedia, focul este sarbatorit ca simbol al abundentei, al puritatii si al fertilitatii si pentru "a da mai multa putere soarelui", intrucat incepand cu urmatoarele zile acesta va fi din ce in ce mai putin rezistent, zilele devenind mai scurte.

Noaptea e putin propice somnului, zgomotul este pretutindeni si de amploare. Aerul e incarcat de fum si cerul plin de "fulgere" luminoase.

Se sarbatoreste cu cina in aer liber, cu familia si de pe masa este nelipsit dulcele traditional de forma rotunda (ce ar semnifica soarele), plin de fructe confiate si creme delicioase.

Imaginile sunt spectaculoase, preluate din diferite surse:

Eu am reusit sa filmez mai mult zgomot decat imagine-la ora 23.00, desi incepusera dupa 21.30 cand incepuse sa se intunece si odata cu intunericul au crescut si in intensitate. Ultimele zgomote auzite de mine au fost in jurul orei 2 in zori...va imaginati mai bine de 4 ore de vacarm, si cu ferestrele deschise mai si tresaream la cate o pocnitura.

Contra verii

2011-06-23T15:27:00.000+02:00

In ciuda caldurii, astazi 23 iunie, in plina jumatate a anului si implicit a verii, fiica-mea s-a imbracat asa:

Apoi a mai si intrebat:
"mergem asa la parc????"

Spre dieta

2011-06-22T16:13:00.000+02:00

Am vreo doua perechi de pantaloni care nu mai necesita curea cand stau pe mine.
Cureaua tot o pun, se poarta curelele ca si accesorii -stiu- dar acum vreo 3 luni sa zicem, pe langa functia decorativa avea si functie de sustinere.
Concluzia: am nevoie de dieta. La doctor, exclus sa merg pentru asta. Cred ca as fi satisfacuta sa scap de 3-4 kilograme sau hai sa zicem 5. Sotul si el s-ar plange de cantitatea masurabila si vizibila, dar... "ceva desert, nimic?" Ii zic: "fructe, pepene". Si face un fel de mutrita, apoi zice "bineee!!!", dar cu 1% entuziasm.
Am scris pe google "diete" si am obtinut 16 milioane de rezultate in 0.08 secunde. Sunt muuuulteee, variate, extreme, imposibile, acceptabile dar toate greu de tinut, nu-i asa?!
Eu stiu ca inceputul e mai greu, am mai tinut una, a durat vreo doua saptamani si m-am chinuit sa o respect, zic "chinuit" pentru ca trebuia sa-mi gatesc diferit la pranz si seara, zilnic. Rezultatele nu au fost pe asteptari referitor la greutate, dar m-am simtit bine si volumul s-a diminuat.
Acum vreo doua saptamani am iesit de cateva ori sa aleg dimineata, dar nu m-am tinut din diverse motive, mi-e urat singura si mai ales acuma la ora 9.30 cand pot iesi, e deja super cald. Acum am descoperit niste exercitii pe care le poti face in casa, dar sa vad cum le memorez sa pot avea continuitate. As prefera la tv un program de gimnastica/aerobica/exercitii dimineata la prima ora sa pot face in fata ecranului, dar nu se poate, nu?
Am o usoara tendinta: seara salata verde cu rosii si ceapa, eventual cu putina branza. Dar mai trebuie sa scot uleiul (oare de tot??) si sa diminuez sarea, nu? Asta din urma e mai greu. Aseara a fost cina de 2 banane (astea nu ar trebui deloc, nu?, dar mi-era mila de ele ca deja aveau picatele maro). In seara asta va fi de nectarine/cirese sau nectarine/pepene-chit ca ma trezeste la noapte nevoia fiziologica.

PS: am nevoie de sugestii, pareri, ajutoare, sustinere si impingere de la spate

Alergarea, bun exercitiu!

2011-06-15T22:06:00.000+02:00

Nisipul de pe plaja din Badalona nu e fin, e grunjos ca si sarea mare de bucatarie. Mie imi place asa ca nu se lipeste ca faina de tine si se scutura usor, chiar si din par il poti scoate, mai ales din parul Dianei care inca nu e foarte bogat. Si mai mult, pentru ca Dianei ii face foarte bine la talpile ei inca plane si e un bun exercitiu, pe langa purtatul talonetelor pe care nu pot spune ca le adora.
Insa Diana nu prea e de acord cu mine mai ales atunci cand o izbeste cate un val ori se impiedica in el si cade exact in genunchi. Aproape se pune pe plans daca nu ii distrag repede atentia. Insa durerea ii trece repede si o ia de la cap cu salturile in apa spumoasa ce loveste malul,
Am avut proasta inspiratie sa iau si o minge si unde nu s-a jucat de-a aruncatul in apa si sa i-o aduca marea la picioare. Dar nu de putine ori mi-a fost dat si mie sa ma ridic ca sa-i scot mingea la mal, ca dupa vreo doi metri apa deja ii ajungea la piept si nu ii dadea mana sa intre, una ca ii era frica , a doua ca nu o lasam eu. Asta pentru ca din neatentie, a luat-o valul de doua ori si a inghitit nitica apa sarata iar eu eram in stare sa zbor in loc de cei 5-6 pasi ce-i aveam pana la ea. (viteaza de mine care nu stie sa inoate, dar bine ca era la mal).
Si cele aproape patru ore au trecut pentru ea intr-o continua alergare pe mal, nici un sportiv n-ar fi rezistat: ba arunca cu nisip in apa, ba mingea, ba forma de construit, ba pur si simplu alerga sa nu o prinda valul, iar pe mine a reusit sa ma tina cu ochii atintiti mereu spre ea de m-a prajit soarele pe un umar cu tot cu crema unsa.
Ma intreb cum de-am reusit s-o tin treaza ca sa cineze ceva si i-am mai facut si dus !
Dar parul nu i se uscase si deja cazuse in lumea viselor. Somn usor, puiul meu zburdalnic!

Inghetata de casa...delicioasa

2011-06-11T22:38:00.002+02:00

Chiar asa este , nu face ace de gheata, chiar si dupa doua zile de stat in congelator, iese cremoasa si aromata.
E aceeasi mentionata in postul anterior, cu mici modificari aduse de mine:

Eu cred ca iese cam pentru 5-6 persoane , fiecare sa aiba o portie rezonabila, nici prea prea , nici sa mai vrea :)

250 gr. smantana pentru frisca care se bate si se da la rece (eu am pus si un intaritor de frisca , dar nu trebuie)
cacao
3 oua
150 gr. zahar
esenta rom (si vanilie daca vreti)
biscuiti
cirese(sau alte fructe care va plac)

Ouale intregi se bat foarte bine cu zaharul pana se obtine o crema albicioasa. Se adauga frisca si esenta.
Jumatate din compozitie se ia deoparte, iar in cealalta jumatate se pun 2 linguri cacao. Se bate foarte bine.
Se ia o tava (de chec sau asemanatoare) si se imbraca in folie de plastic pe interior (dupa congelare se scoate foarte usor din tava si se portioneaza), apoi se imbraca peretii in biscuiti si in mijloc turnati usor compozitia de cacao, apoi pe cea alba.(Eu am facut invers si cea de cacao, fiind mai grea , s-a lasat la fundul tavii....asa nu !!!) Sau rupeti biscuitii si ii puneti in campozitie.
Ciresele le-am pus in compozitia alba, dar va zic ca nu se mai cunoaste gustul lor cand sunt congelate. Asa ca, m-am gandit sa lasati tava la congelator si cand inghetata e aproape de consum , puneti ciresele deasupra, doar cat sa se raceasca. Ar fi mai potrivit si isi pastreaza gustul.
Poza finala nu e cea mai reusita, dar aroma si consistenta sunt foarte bune.

Ultimele stiri...

2011-06-09T18:08:00.000+02:00

Lipsa de inspiratie si lenea m-au tinut departe de o noua postare. Dar acum cheful mi-a revenit putin si insiruiesc noutatile sau mai bine zis ce am dres, ce am facut:

eu m-am inrolat la Avon, si ca o buna promotoare ce sunt, mi-am si agatat reclama pe pagina de blog. Castiguri minime, nu mai e ce era odata, dupa cum mi-au confirmat gandurile si alte persoane ce au 30 de ani in breasla, nu tu cadouri marete cum erau pe vremuri, nu tu parte mare din vanzari, nu tu clienti-mai ales clienti, ca asta doare cel mai tare; lumea e saturata de aceste produse, altii sceptici ,chiar si de varsta lui 30, altii prea trecuti cu varsta pentru a-i mai interesa, altii cu prieteni carora le sunt fideli si cei mai multi saraci in buget pentru a-si permite 15€ lunar (un exemplu) pentru infrumusetarea proprie sau chiar a familiei intregi. Dar cum o parte a timpului mi se parea dusa in van, m-am gandit eu sa o umplu in acest mod, mai ales ca ceea ce numesc eu "cosmetizare" ma atrage si cunosc produsele si le folosesc, printre altele, sunt acceptabile la pret si calitatea e satisfacatoare. Dar gusturile nu se discuta, asa e zicala. Ceea ce nu ma ajuta e postura de "nou venita in oras" pentru ca da, inca sunt in stadiul asta, mai am nevoie de timp sa cunosc si sa fiu cunoscuta. Dar timpul trece cel mai repede, doar asta nu sta in loc.
in ceea ce o priveste pe Diana, ea se gaseste aproape de sfarsitul primei perioade educative din viata, mai are inca o luna de gradinita si apoi intra in etapa urmatoare (la toamna), la grupele pregatitoare sau de prescolari. De curand am terminat depunerea actelor necesare si cu trei ani jumate va calca in scoala infantila. Chiar astazi, prichindeilor din grupa mare, li s-au oferit ocazia sa viziteze scoala la care Diana va merge si se pare ca au iesit incantati de acolo. Cel putin eu am fost, deoarece, ca o buna mama ce sunt (laur laudatorilor), am insotit copilul in aceasta vizita si au mai fost ca mine, dar nu suficienti. Zic asta pentru ca am avut ocupate ambele maini: stanga otinea pe Diana, iar dreapta pe Anabel, o fetita de rasa mulatra, cu peste 6 codite impletite, foarte dragalasa si tacuta. Chiar m-a facut sa ma simt foarte mandra si am mers tantos si in acelasi timp grijuliu pe tot parcursul drumului gradinita-scoala si invers. Scoala e primitoare, peste tot sunt desene si manualitati in 3D, opere de-ale copiilor, imagini ce-ti incanta ochii: pereti imbracati in hartie verde cu copaci in relief, tavane pline de albinute si fluturi viu colorati, pasari ascunse in verdele inconjurator, animalute caraghioase in miniatura. Nimic nu se compara cu scoala sau gradinita din timpurile noastre, in care peretii albi mai erau acoperiti cu cate o harta geografica, cu cateva desene stangace si flori in ghivece care erau aduse de acasa de catre copii. Educatoarele sau maestrele, cum sunt numite aici, poarta un fel de sort-uniforma protectoare si par a fi destul de amabile si iubitoare de copii, sunt tinere si isi fac munca cu drag. Scoala e publica, destul de veche si vorbita de bine. Sper sa fie un inceput bun pentru Diana.

Activitatile zilnice le mai indulcim cu cate o portie de inghetata facuta in casa, reteta luata de aici si care va fi unica pe care o voi repeta, intrucat iese super buna, cremoasa , fara ace de gheata si fara necesitate de a mesteca in ea cand e aproape inghetata, cu gust aromat dupa dorinte si muuult mai buna si mai interesanta daca strecori in ea bucati de biscuiti sau fructe( acestea din urma urmeaza a le incerca). Pacat ca n-am poza.

Viata pe rime

2011-06-05T18:57:00.000+02:00

Cu plecare de la Lillee, m-a gadilat talentul si mi-am petrecut vreo ora a dupa-amiezii gandind la rime -nu ca mi-ar fi iesit- dar cum dormea Diana, m-a luat valul.
Cine doreste, cine pofteste...predau stafeta. Deci, sa fim poeti pentru o zi...eu, mediocra:

Simt adiind briza de mare

Si viata mi-o astern pe rime

Privesc vapoare-n departare

In liniste si o stare de bine.

In lumea asta ma nascui

Acum mai mult de-un sfert de veac

Cu par saten , cu ochi verzui

Domneam in casa alor mei.

Abia stiam sa vorbesc bine

Ins-o dorinta ma rodea

Un frate, o sora pentru mine

Sa am cu cine ma juca.

Asa pruncia am impartit-o

In chiote si zbenguieli

Chiar daca eu am mai patit-o

Din vina fratelui prasnel.

Adolescenta a trecut

Calcam spre anii tineretii

Crescuti frumos si educati

Luam drumul-incalcit al vietii.

Parintii dragi au suferit

Cand a venit timpul sa plec

Dar trebuia ca sa profit

de sansa, fara vreun regret.

Si i-a durut cu mult mai tare

Cand si-al meu frate a plecat

Desi suntem la departare

Gandul la ei un ne-a lasat.

Aici traiul imi construiesc

Alaturi de-a mea jumatate

Am cam tot ce imi doresc

Un sot bun, un copil si sanatate.

Astept din nou aceasta vara

Cand voi pasi iar cu emotii

Casa natala s-o vad iara

Si sa-mi imbratisez parintii.

De-ale dusului

2011-06-02T23:06:00.001+02:00

Cred ca majoritatea femeilor preferam o baie in loc de dus, asta daca e timp si loc (stiu eu de ce zic).Sa nu mai mentionez si o spuma ce te imbata cu mirosul.
Regula se aplica si in cazul domnisoarei mele si inca de la frageda varsta. Cand am incercat prima data dusul, bineinteles ca nu mai era un bebe sugar si nici nu mai uza cadita ei, locul de balaceala era cada de oameni mari.Dar copila mea s-a speriat si s-a pus pe urlat. Eu la fel, m-am speriat, crezand ca s-a infierbantat apa in fractiuni de secunda si ca a fript-o. Dar nu, apa era calduta, buna si ea tipa. Pur si simplu nu ii facea nici o placere. A mai fost si o alta incercare de a o dusa, fara rezultat. Atunci am renuntat si am trecut la apa in cada.
Mai tarziu, cand fata mea a inceput sa vorbeasca de-a binelea si perfect inteligibil, am aflat ca "apa o zgaraie", desi era in cada, nu venea din dus. Nu am cerut explicatii, ca oricum nu le-as fi primit.
Si vreo doi ani a facut baie cu apa "zgaraietoare" in cada. Mereu isi pune imprejur animalutele de apa, carora le-a pus pseudonimele din Bob Esponja si dupa ce o baiesc , o mai las sa se balaceasca cu amicii ei. Uneori le mai si canta, adapteaza versurile si melodiile dupa bunul ei chef si face cantece proprii, chiar daca nu e nici o rima, dar intentia conteaza.
Ah si mai are obicei sa faca pipi in cada dupa ce intotdeauna o intreb inainte si zice ca "nu".
Nu demult, am pus iar dusul in functiune, oarecum fara sa ma mai gandesc, ca era ora tarzie si ma grabeam. Apoi mi-am dat seama ca nu a spus nimic si operatiunea s-a repetat si se repeta.
Ba si-a schimbat si opinia si acum "dusul o gadila" de chitaie si rade atata timp cat stau cu apa pe ea.
Cum se schimba preferintele, ieri nu-mi placea, dar azi imi place, mai depinde si de starea omului, nu?!?

Sarbatori

2011-06-02T22:28:00.001+02:00

Hristos S-a Inaltat! urare adresata tuturor astazi!
Mie imi place sa respect vechile traditii culinare de sarbatori, adica de Pasti si de Craciun sa fac un cozonac/pasca sau daca nu pot, neaparat sa fie ceva dulce asemanator.In privinta mancarurilor, ma mai abat si mai combin modernismul cu traditionalismul.
Se stie ca de Inaltare ar trebui sa se repete dulciurile de Paste, adica se face pasca/cozonac si se fac si oua rosii.
Cotrobaind pe site-uri, m-am oprit la reteta de pe Zicolorata, doar ca acele cornuri le-am umplut cu nuca si cacao, iar alta parte de aluat a vrut sa ia forma unor placintele (cu branza si multe stafide), insa care nu au reusit sa stea inchise si au luat un alt aspect, dar ce mai conteaza, gustul e formidabil.
Ouale au fost doar 10 la numar, 5 rosii, 5 verzi, ca atat au vopsit resturile de vopsea ramasa. Bun si atat, doar azi se mananca oua colorate.

Neavand vreo legatura cu aceasta sarbatoare care e ortodoxa, azi incepe si "fiesta del bario", in traducere SARBATOAREA CARTIERULUI si dureaza pana duminica inclusiv, cand probabil vor fi si focuri de artificii. Si unde mai pui ca toata harmalaia e la mai putin de 200 metri de scara blocului. Nu stiu cum avem bafta asta, mai toate evenimentele orasului se tin prin apropierea noastra, la fel ca si cele din Cordoba, unde am locuit inainte. Hazardul !

Si fiesta continua!

Pangasius cu bacon

2011-05-28T17:40:00.000+02:00

A devenit un oarece obicei ca la sfarsit de saptamana (si nu numai) sa gatim peste. Mai greu e sa o conving pe Diana, caci e destul de mofturoasa in ultima vreme, singurul peste pe care il mananca cu pofta e tonul, facut pate, cu putina ceapa si uns pe paine. Rar mai gusta si alt fel, doar sa ii fie destul de foame.Si nu trebuie sa fie cu usturoi, ca ala "o ustura" si "miroase urat".
Dupa-amiaza asta am gatit exact ce nu-i place domnisoarei, sunt sigura ca nici macar nu va fi interesata sa se uite in farfurie:
Pangasius pe pat de cartofi
(buna denumire i-am dat, nu?) Tot facusem pangasius pané, prajit, la cuptor, dar azi am combinat niste retete pe care le citisem mai demult, neputandu-ma limita pe una singura ca nu aveam de toate ce se cereau. Asadar:
5 fileuri de pangasius decongelate
5 felii subtiri de bacon
4-5 cartofi potriviti ca marime
o ceapa mica
3-4 catei usturoi
200 ml smantana lichida
o lingurita faina
sare, piper, ulei de masline, alte condimente
Intr-o tava (sau ideal ar fi intr-un vas Yena) se pun 2 linguri ulei masline, un pahar de apa si cartofii curatati si feliati se aseaza pe toata suprafata .
Fileurile de pangasius se sareaza si se condimenteaza (eu am folosit condimente pentru peste, de la knorr cred). Pe fiecare fileu am asezat cate o felie de bacon, apoi le-am rasucit usor. Se aseaza peste cartofii din tava si se da tava la cuptor cam 15-20 minute, depinde cum se doreste de rumenit.
In acest timp, ceapa tocata se caleste in putin ulei, se adauga usturoiul zdrobit si o lingurita de faina, apoi putina apa sau vin alb.Se lasa un minut-doua sa fiarba apoi se adauga usor smantana. Se sareaza si se pipereaza.
Sosul se toarna peste fileurile de pangasius. Se poate decora cu patrunjel tocat si felii de lamaie.
A iesit foarte buna combinatia peste-bacon, sunt sigura ca o sa mai repet experienta.

platoul la gata, fara sos

sosul alb

fara decoratiunea verde

Cat e iubire?

2011-05-26T17:01:00.000+02:00

Dupa-amiaza, spre seara, cand deja vantul racoreste sau pur si simplu soarele e mai permisiv , mergem in parcurile dinprejurul blocului, vreo trei la numar. Diana il prefera pe cel cu pietricele, adica pe langa leagane, tobogan sau balansoar e o mare de pietricele in care se joaca cu ustensilele de nisip sau cu cele de la bucatarioara ei.Rezultatul la final e o fetita cu mainile si piciorusele albe de praf.
Eu stau deoparte pe o banca, la umbra, cu cartulia in mana, uneori un ziar sau o revista. Din cand in cand arunc privirea sa urmaresc odrasla.
Deunazi , din aceasta ipostaza, am urmarit o pereche trecuta de 55 de ani; veneau agale, cei doi tinandu-se de mana: ea, imbracata comod, cu blugi trei-sferturi si o bluza lejera, usor machiata, el , in blugi si camasa. Vorbeau soptit, ceva ce nu este tipic spaniolilor, iar el o si privea din cand in cand, nu doar o asculta. Asta mi s-a parut frumos si emotionant, isi aratau respectul unul fata de celalalt, lucru ce primeaza in fata iubirii.
Cei doi pareau fericiti, li se citea pe fete multumirea si linistea. Poate nu mai simteau dragostea inflacarata din tinerete, insa ii tinau lipiti altceva mai profund.
Cate cupluri se iubesc ca-n prima zi pana la batranete?!? Mi-as dori sa spun multe, insa , din nefericire, nu e chiar asa. Iubirea se pierde, moare, e daramata sau uitata. Si ce e mai rau este ca, de multe ori, se pierde si respectul, nodul important intr-o relatie.
Stiu cupluri , respectiv casnicii, in care consoarta/consortul vorbeste uneori despre celalalt nu tocmai cuviincios, desi nu au ani grei impreuna, formeaza o familie frumoasa, au copii si s-au casatorit fireste, din dragoste, pentru ca s-au placut.
Cat de extrema trebuie sa fie situatia ca sa spui celorlalti ca e prost/dobitoc/bou, pentru ca a doua zi/saptamana sa il lauzi ca ti-a dat, ca s-a purtat, ca a dres...totul numai de bine?!? Ori e laie, ori balaie...Or fi si oameni care se schimba brusc de la o zi la alta?!
Eu pun respectul pe primul loc intr-o relatie, apoi dragostea si iubirea.Cand respecti, iubesti si cand iubesti, respecti. Cu totii stim ca unele exprimari si cuvinte dor mai tare decat o palma si mereu ar trebui sa ne alegem cu grija cuvintele, astfel incat sa nu raneasca. Respectul fata de celalalt e la fel de important ca si respectul de sine.

Sfarsit cu cozonaci si pe plaja

2011-05-22T19:54:00.000+02:00

Vorbesc despre "sfarsitul" care s-a tot anuntat si a bulversat lumea, mi-au impuiat capul posturile de tv si de radio, nu erau 5 minute de stiri in care sa nu se anunte si respectiva informatie (vina si a mass-mediei pentru promovarea unui sarlatan, care acum nu mai e de gasit). Si dintr- o curiozitate prosteasca , mi-a trebuit sa vad si un anumit interviu despre subiectul in cauza, indeajuns sa fie tema principala a visurilor mele, ma refer la visurile de noapte propriu-zise. Ca eu sunt de asa natura, ceea ce fac sau vad ziua anterioara, noaptea mi se transpune intr-un vis, uneori mai putin placut. Asa mi s-a intamplat si pe la un 4 de noapte (ora Sp.) plus o oarecare jena la stomac ce nu m-au lasat sa mai inchid ochii aproape doua ore, timp in care am mai viozionat niste programe -reluari nocturne la tv. Apoi am reusit sa adorm, nemaistiind macar ce am visat.
Dar lasand la o parte sfarsiturile, ieri am gasit o reteta de cozonac (mentiune: interiorul l-am facut din nuca cu cola-cao, o lingura de miere si albusurile restante din reteta, pe care le-am batut spuma tare) usor de facut si e garantata reusita: crescut, pufos, gustos si rapid. Adica chiar e pentru prima data cand sunt multumita de cozonacul facut de mine, anterioarele chiar daca au fost laudate, nu m-au satisfacut, nu se comparau cu cele facute de mama, careia mereu ii ies buuunee. Si sunt pe cale sa i-o impartasesc mamei sa nu se mai chinuiasca saraca sa-l framante o ora pe ceas. Aici o poza la viteza cu ramasitele primului, care e gata dupa mai putin de 24 de ore:

Si astazi, profitand de o vreme asa de placuta, nu insuportabil de calduroasa si numai buna pentru plaja, am si tulit-o cu Diana. Pacat ca tati a lucrat, a fost foarte bine, nu foarte aglomerat, apa bunuta si soarele simpatic. Am pus crema in mai multe straturi si asa am stat aproape 5 ore, cele de varf (stiu ca nu e recomandat) dar ne-am protejat des. Nu suntem arse, doar bronzate frumos si obosite, la ora asta Diana doarme, Dumnezeu cu mila la noapte.

Se pare ca am avut un sfarsit de saptamana placut pe care o sa-l numesc week-end, ca nu-mi place cum suna sfarsit.

Tortilla de cartofi ...mai eleganta decat scrobul

2011-05-16T10:16:00.001+02:00

Eu am vazut aceasta reteta spaniola aici, imi place si Diana e innebunita dupa ea.(tortilla, atat cumparata cat si facuta in casa)
Si cum mi-am achizitionat faimoasa tigaie (care de fapt sunt 2 la fel, ce intra una peste alta) specifica pentru tortilla, va prezint retata simpla care se poate face si fara ceapa.
Reteta e cam pentru 4 persoane si se serveste cu maioneza/ketchup dupa gust.

6-8 oua
4 cartofi (potriviti ca marime)
sare sau vegeta
piper
o ceapa

Cartofii se fierb taiati in cubulete.Ceapa se caleste usor,pana e moale.Ouale intregi se bat bine cu sare si piper.
Cartofii fierti se scurg bine si se adauga peste ceapa calita, apoi se pun ouale. Se niveleaza deasupra si se coace pe ambele parti la foc mic.
Inainte ma chinuiam intr-o tigaie obisnuita, dar cand era vorba de intors, mereu mi se rupea sau imi curgea oul necopt de deasupra.
So...mi-am luat tigai si totul e mai simplu.

De-a leapsa...cu cafea

2011-05-16T09:48:00.000+02:00

Leapsa preluata de la Lillee ca mi-a placut si bineinteles ca-mi place cafeaua.
Poza e de la micul dejun, care nu trebuie compus doar din cafea, ceea ce la mine nu e valabil tot timpul, din pacate.
De cele mai multe ori cana arata asa, pe jumatate (trecut putin) plina cu cafea si lapte, fara lapte nu mai imi place; simpla doar in dupa-amiezile calde cand se pune cafeaua neagra intr-un pahar mare cu gheata.
Invit la poze ce arata "masura" in care va savurati cafeaua/ceaiul, fie de dimineata , fie in loc de "ceaiul de la ora 5"; daca doriti trimiteti link la Lillee.

Aniversari nuptiale

2011-05-14T12:13:00.001+02:00

Se aniverseaza 33 de ani de casnicie a parintilor mei: MULTI ANI sa aveti impreuna si de-acum inainte, cat mai linistiti, presarati de cat mai multe bucurii si impliniri sufletesti, dragii mei parinti.
Ca o coincidenta, astazi se casatoreste si cea care mi-a fost cea mai buna prietena din copilarie, adolescenta si chiar facultate, insa cu parere de rau, nu ii pot fi alaturi. Anii ce au trecut si distanta au diminuat legaturile prieteniei noastre, insa un telefon, un mesaj, o convorbire tot mai exista arareori. Cu toate ca nu am fost prezente nici una la casatoria celeilalte, ne-am bucurat de urari impreuna.Asadar, CASATORIE DE PIATRA si multi ani impreuna pe acest drum ales, draga Ioana.

La astfel de evenimente mereu se intampla ( mai mult ca sigur) ca noi, doamnele sa ne readucem aminte cu nostalgie de ziua in care am pasit la altar sau am imbracat rochia alba, iar domnisoarele sa viseze la randul lor, la acea zi cand vor valsa sfioase pe cantecul drag alaturi de ales si vor arunca buchetul domnisoarelor nerabdatoare si dornice de a se casatori.
Nunta mea a fost "rapida", adica rapid gandita si la fel de rapid organizata, insa evenimentul a durat la fel ca unul obisnuit. Nu am avut timp sa traiesc emotiile si ingrijorarile specifice inainte de nunta, atunci cand intri in febra pregatirilor, care la unele cupluri incep cu luni sau chiar un an inainte.Ce rost atata agitatie? Cu sau fara lumanarica inconjurata de flori din fata fiecarui invitat, cu sau fara bulele de sapun ce plutesc deasupra in timpul valsului, eu mi-am trait experienta intr-un continuu vis si fara sa-mi dau seama cu adevarat ca sunt in centrul atentiei. M-am simtit extraordinar, mereu am fost cu zambetul pe buze (remarca de final a tatalui meu) si nu am avut nici un motiv de grija ca ar lipsi ceva sau ca ar fi prea mult nu stiu ce.
A iesit perfect si asa am trait momentul la timpul respectiv. Si la fel de perfecte au trecut 57 de luni de atunci.
Visez la aniversarea nuntii (noastre)de argint si de ce nu, de aur si sper sa traiesc evenimentele la fel de impecabil.

Esponjitas

2011-05-07T17:17:00.001+02:00

Dimineata la 7.30- 7.35 m-a trezit nevoia fizica si n-am mai putut dormi, poate si din cauza ca in timpul saptamanii ma trezesc la 7.45 sa o pot pregati pe Diana pentru gradinita.
Cum era liniste in casa, m-am apucat de citit. Acum citesc Rose Madder (El retrato de Rose Madder), de Stephen King, imi place cartea, destul de interesanta, despre violenta domestica si cu nuante fantastice, am cautat pe net sa vad daca s-a turnat si un film , dar nu, cica Hollywood-ul nu ar fi interesat de astfel de subiecte, pacat, ar fi fost un film foarte bun. Si m-am mirat tare ca in romaneste nu e tradusa, cel putin asa am vazut informatii pe net.
Nici nu mi-am dat seama ca deja se facuse ora 9.00, ca am auzit misunand la Diana in camera, ma gandeam ca s-a trezit devreme. Tiptil, am simtit-o ca ma priveste de dupa coltul peretelui, a mers asa, ca venea fara papucei, o alta placere de-a ei de-a simti marmura rece sub talpi, spre disperarea mea, mai ales in anotimpul rece.
A venit repede in bratele mele si mi-a luat cartea. O sustinea in manutele-i mici, putin prea grea pentru ele, apoi a lasat-o usor sa se sprijine pe pieptu-i si cu un deget urmarind randurile, a inceput sa "citeasca": spunea povestea Scufitei Rosii. A dat pagina, s-a asezat mai bine si m-a intrebat: "acum vrei povestea cu 3 purcelusi?"
Eu am dat afirmativ din cap si ea a inceput sa mormaie despre casele purcelusilor, despre lup. Insa in poveste au intervenit si personaje reale precum Bea, apoi a amintit de Montilla, de fosta ei locuinta.
Are multe amintiri pe care le tine vii, pot spune, aproape zilnic. Rar trece vreo zi in care sa nu mentioneze vreo persoana sau loc din vechiul orasel in care a trait.
Cand ne-am mutat, inainte si dupa acest moment, mereu am vorbit ca ei ii va fi cel mai usor in acomodare, ca e prea mica si asta e un avantaj, o va ajuta.
Dar se pare ca, desi e perfect adaptata la noul mediu, mintea ei retine mai mult decat ne asteptam si ca ea e cea care ne tine zilnic conectati cu vechile cunostinte, prieteni si locuri.
E minunata mintea unui copil incepand cu aceasta varsta, e un buretel ce absoarbe informatii si multe raman pentru totdeauna intiparite. E momentul oportun sa-l lasi sa acumuleze, sa ii oferi diversitate, sa ii oferi mult ca sa poata alege ce ii place si cu siguranta ii va ramane imprimat.

Atractii in spaniola

2011-05-05T13:11:00.001+02:00

Daca sunt pe intelesul ei, le memoreaza, ba chiar ii si plac si le fredoneaza. Mass media e peste tot si le transmite: radio, tv...ii poti spune unui copil de 3 ani ca nu e bine zis "what the fuck!"?
Are atractie pentru cuvantul "LOCA"...loca, loca ,loca.....la gente esta muy loca...
"Mami, estas muy loca !" in loc de "mami, ce ne mai distram !"

Ma caiesc

2011-05-03T10:23:00.000+02:00

Mi s-a intamplat exact ceea ce nu voiam si credeam ca nu ar trebui sa se intample: am pus sentimentul matern inaintea celui de iubire pentru cealalta jumatate. Poate asa e normal, poate e in ordinea firii, dar parca eu nu ma simt bine deloc.
Imi pare foarte rau ca un impuls m-a stapanit si am comis-o. Eu judec impulsurile si actiunile ce rezulta din acestea si acum m-am lasat condusa de unul.
Regret ca nu am stiut sa iau altfel situatia. Imi iubesc copilul si sotul in aceeasi masura , dar cu dragoste diferite.
El e barbatul pe care il vedeam in gandurile mele tineresti.
Imi doream atunci unul care sa fie mai matur decat mine, sa ma poata invata ceea ce nu stiu, sa am nadejde si sprijin in el, sa nu-mi fie frica, sa nu ma faca sa ma simt singura chiar daca nu e langa mine, sa ma sustina, sa ma ajute, sa imi iubeasca defectele si calitatile, sa imi dovedeasca iubirea mai mult decat prin vorbe, sa imi ofere stabilitate emotionala si sa prosperam impreuna....si iata ca Dumnezeu ma iubeste si mi-a dat mai mult decat cel ce era in visurile mele. Uneori am temerea ca e prea frumos si nu stiu daca merit asta, dar credinta imi dicteaza ca trebuie sa multumesc si imi spun ca orice femeie ar merita la fel.
Si am primit un supliment de dovada a dragostei lui prin copilul meu. Ne iubeste si este mereu alaturi de noi, face tot ce ii sta in putinta si uneori se depaseste fizic ca noua sa ne fie bine si sa putem avea un viitor macar decent.
In momentul urmator am primit iertarea si totul a continuat cu normalitate, dar eu stiu ca uitarea e mai grea. Eu nu stiu cum as fi facut fata daca era situatia inversa, probabil orgoliul imi era mai sus decat iubirea si nu as fi putut ierta asa usor.
Inca imi vine sa plang de ciuda ca am reactionat cum am facut-o si chiar imi pare rau, credeam ca ma caracterizeaza calmitatea.
Am gasit scuza ca fapta a fost singura in masura de a aduce cumpatul, dar a adus tacerea fara replica si suferinta interioara.
Imi va fi greu sa uit si sa-mi iert isprava, ma gandesc ca celui de alaturi, cu mult mai mult decat mie. Dar voi incerca sa compensez, sa fac prin faptele mele sa se stearga eroarea. Cu putere, incredere si multa dragoste, sper sa si reusesc cat mai repede.

...poti raci!

2011-05-02T10:12:00.000+02:00

Dimineata. In baie, recitand poezia:
"Cu sapun ma spal
Si cu apa.....calda..."; chicoteste.
Eu: cum calda?
"Pai daca ma spal cu apa rece, o sa racesc!"

Amintiri de sarbatoare

2011-04-28T00:35:00.001+02:00

Urari

2011-04-23T09:03:00.000+02:00

De Sf. Gheorghe:
LA MULTI ANI draga tata!
LA MULTI ANI draga mama-soacra!
Sa fiti sanatosi, puternici si D-zeu sa va daruiasca multumiri sufletesti cat mai multe!
-----------------------------------------------------------------------------------
Cititorilor acestor pagini si nu numai:
Lumina sfanta a Invierii sa va aduca liniste, pace sufleteasca, bucurie, dragoste, bunatate si inima sa vi se invaluie de sentimente nobile.
Sa aveti masa bogata si fericire in priviri!

Hristos a Inviat !

Si Paste si cumetrie....

2011-04-21T16:37:00.002+02:00

In mai putin de 3 zile o sa fim intr-o mini-vacanta. Mergem in sud, in Montilla sa ne vedem rudele si prietenii. Diana abia asteapta sa-l vada pe tito (unchiu") si pe draga ei , Bea (fosta bona). Zice ca ii e dor de tito Ionut, de Claudia, de Bea, de Marisol, de Lola, de fosta Seño, de amica ei Ana si de toti fostii colegi de clasa.
In afara de asta, un motiv in plus e finuta noastra, careia i se face petrecerea de botez, iar noi, in calitate de nasi, ii vom face baita de botez. Suntem in pregatiri si aranjamente vestimentare, cu oarecare adaosuri, in functie de cum va fi timpul, foarte putin pretentioase, avand in vedere ca petrecerea va fi intr-un spatiu comod, cu iesire in natura si probabil cu gratare in curte. Ma gandesc ca pana la urma vom termina tot in blugi, tricouri si incaltari comode. Dar cum se spune..."intrarea" conteaza.

tinuta finutei

a Dianei (cu optiuni)

a mea

a lui tati, probabil

Pana atunci, ne preparam fizic si sufleteste pentru un drum cu masina de aproape 11-12 ore. Punctul forte va fi tati, pentru ca lui ii va reveni 80% din lungimea soselelor. Asta e, ce sa-i fac daca si-a scos permisul inca din frageda tinerete!
Detalii despre calatorie...dupa Paste !

De Florii...pe masa

2011-04-17T14:34:00.001+02:00

Un aperitiv mediteranean bun sa-ti deschida apetitul de la pranz:

250-350 gr. de scoici (de preferat proaspete, dar merg si alea congelate)

2-3 linguri ulei de masline

putina sare

un pahar de vin alb

2-3 catei de usturoi

Se pune uleiul cu sarea intr-o tigaie si cand incepe sa se incalzeasca , se adauga scoicile spalate si usturoiul feliat si se stinge cu vin. Focul trebuie sa fie potrivit.

Scoicile vor incepe sa se desfaca si se scot pe rand cu o paleta. Daca raman scoici nedeschise, se arunca, ca sunt moarte. Se servesc fierbinti alaturi de un vin alb.

Si daca tot e zi de dezlegare la peste, am continuat cu macrou la cuptor si pastrav prajit, cel din urma acompaniat de traditionalul mujdei si mamaliguta.

LA MULTI ANI celor cu nume de flori!

Prima excursie

2011-04-16T15:30:00.000+02:00

Pentru prima data, Diana a mers in excursie de o zi, la ferma, fara mami si tati, ci cu gradinita.

Dimineata la ora 9, eram adunati in fata portii de la gradinita, cu mici si mari.

Autocarele au fost "prinse in trafic", asa s-au scuzat soferii, dupa ce au trecut aproape 45 de minute in plus peste ora stabilita de plecare.

Pustii erau saltareti, voiosi, cu chef de zbenguiala, nerabdatori si cei care erau atenti la conversatiile parintilor, intrebau din cand in cand daca vine autocarul.

Li s-au deschis poarta gradinitei si asa au putut avea acces la parcul interior. Li s-a parut mai usoara asteptarea, iar parintii nu mai stateau cu gura si ochii pe ei sa nu treaca strada.

S-au format mici grupulete vorbarete in jurul a cate o educatoare.

Intr-un sfarsit si-au facut aparitia si mijloacele de transport, incercand sa isi faca loc pe straduta ingusta.

Fara a mai pierde timp, s-a inceput operatiunea "distribuire si urcare" a celor mici. Ei acum.... bucuria si nerabdarea unora s-a transformat brusc in dezamagire si plansete, cand au realizat ca mama sau tata nu urca alaturi de ei. Cativa se tineau strans de hainele mamelor sa nu fie dati din brate.

Diana a avut si ea un moment sovaielnic si ma tragea de mana spre treptele autocarului. Dar i-am explicat ca "mami nu merge", va trebui sa stea cu colegii si Seño si va petrece genial cele cateva ore; cand a aflat ca poate hrani si animalutele si ca va vedea si cai sau ponei, a urcat ascultatoare fara alte obiectie si s-a instalat la fereastra. Dupa ceva timp m-a zarit in incercarea mea de a o atentiona facandu-i cu mana. I s-a luminat fata si zambitoare mi-a trimis nenumarate "bezele".

Imediat a pornit si m-a pierdut din vedere, dar eu am avut timp s-o vad cum se aseaza comod si linistita.

In strada, marea majoritate a mamicilor aveau ochii inlacrimati, era poate prima data cand pleca copilul la o distanta si un timp mai mari. Chiar si un tatic dintre putinii veniti, si-a sters fugitiv, o lacrima din coltul ochiului.

Recunosc ca si eu am avut o strangere de inima, dar am mai trecut prin asta.

_________________________________________________________________________________

Ziua a trecut repede si la aproape 5 dupa-amiaza eram postati din nou in fata gradinitei.

Nu mai spun ca aparitia autocarelor a fost filmata de unii si primirea a fost cu aplauze.

Parintii si-au regasit prichindeii imbujorati si somnorosi, i-au acoperit de sarutari , ba le mai ofereau si cate un dulce.

Diana s-a cuibarit repede in brate mele si m-a inconjurat cu manutele, odihnindu-si capul pe umarul meu. Apoi mi-a povestit franturi despre ce a vazut si cum a petrecut. Restul am dedus sau urmeaza sa ma informeze luni educatoarea.

Grija mea mai mare a fost daca va rezista si nu ii va fi rau de masina, dar nu, totul a fost perfect.

Catre bunici, cu drag

2011-04-13T20:46:00.000+02:00

vor pleca creatiile noastre. MAINE.

Diana si-a pus semnatura, ea nu a auzit inca de "drepturile de autor"...trec cu vederea de data asta :) , pentru ca m-a ajutat la decupat si lipit si mai ales ca "un iepuras" nu imi apartine nici mie.

Sunt sigura ca bunicii vor fi mai mult decat incantati, mai ales de imaginea din interior.

Ziceri "de 3 ani"

2011-04-12T18:02:00.003+02:00

"Mie nu-mi place sa dorm!"
"Nu vreau sa dorm la amiaza!"....astea sunt replicile Dianei aproape zilnice.
Desi multora li se pare normal ca un copil de varsta ei sa sara peste somnul de pranz , eu totusi o consider prea mica ca sa o faca (inclusiv pediatra a ramas surprinsa ca inca mai doarme)
Acum e perioada cand i se defineste cel mai bine personalitatea, spune "nu " cu vehementa, "da" hotarator si de putine ori sunt abateri de la "cum zice/vrea" ea.
A capatat o oarecare dependenta de desenele animate si nu de oricare, are trei serii favorite, pe care le-ar vedea zilnic. Ca sa o privez o zi de televizor sau calculator, ar trebui sa fim in afara casei sau respectivele sa nu functioneze sau unul din noi sa ii fie fiecare moment la dispozitie cu jocuri noi, langa jucariile/cartile ei.
Si cum jumatate din zi e doar cu un parinte acasa, nu e usor sa faci fata si ei si bucatariei, sau si ei si altor activitati domestice, simultan.
Ea se plictiseste in bucatarie cu mine, iar daca as dori sa ma ajute la curatenie, de exemplu, vrea sa faca exact acelasi lucru ca si mine si cu aceleasi ustensile; din cauza asta apar "neintelegeri" care sfarsesc cu plansete si suparari, mai mult ale ei.
Toate astea ma fac de multe ori sa visez la o casa cu ograda (sa nu zic curte), o sansa pentru Diana de a petrece mult timp in aer liber, lucru care i-ar aduce oboseala fizica i-ar calma spiritele.

Dar am degenerat de la ideea pe care incepusem, voiam sa consemnez alte perlute de-ale ei, spuse la of, suparare rezultata in urma stoparii desenelor animate si ascunderii telecomenzii tv.
Dupa aproximativ un sfert de ceas in care a plans (mai mult fara lacrimi) si tipat ca nu vrea sa doarma, a cedat oarecum:
"bine, fac nani, dar nu inchid ochii...!"
Apoi dupa ce s-a asezat pe perna:
"sa stii ca o sa-mi fie rau daca fac nani". Eu o conving ca nu are cum sa-i faca rau somnul.
Ea nu ramane mai prejos: "atunci daca dorm, o sa ma manance lupul sau bichos cu dintii mari" (traducere bichos=paraziti, animale daunatoare)

De la aceste raspunsuri, care au fost exact inainte de a adormi, au trecut , uitandu-ma acum la ceas, exact 3 ore....oare diseara la cat pune geana pe geana??!!

La multi ani, draga mama!

2011-04-10T14:02:00.000+02:00

Chiar daca departarea ma impiedica sa te imbratisez, cu gandul sunt in preajma ta si ma bucur de aceasta zi, multumimdu-i lui Dumnezeu ca esti sanatoasa, puternica, increzatoare, iubitoare.
Sa fii fericita si anii ce urmeaza sa-ti fie darnici in bucurii cat mai multe.
LA MULTI ANI, MAMA !

Prima zi de plaja din acest an

2011-04-09T22:19:00.001+02:00

Cam devreme, nu?!

salata de dovlecei aromata

2011-04-07T16:47:00.001+02:00

Pentru ca e post si la noi in casa unii nu doresc a manca tot felul de mancare, ma tot zbucium aproape zilnic ce si cum sa mai gatesc.
Salata de dovlecei aromata (cu lamaie)...oarecum inventata, presupun ca mai exista variante:
4-5 dovlecei potriviti
2 catei usturoi
ulei de masline
rosii
patrunjel verde, piper, lamaie, sare

Dovleceii se spala (daca sunt tineri, se pot lasa cu coaja) si se feliaza pe lung (e mai spornic), se sareaza feliile si se dau la cuptor intr-o tava in care am pus ulei de masline si jumatate cana de apa. Se lasa sa se rumeneasca foarte usor si sa se inmoaie.Atentie, sa fie "al diente", adica sa nu se faca piure acolo.
Intr-un bol se taie marunt usturoiul, la fel patrunjelul, se potriveste se sare,piper si se adauga o felie subtire de lamaie (cu tot cu coaja) tocata foarte fin, apoi 2 linguri ulei de masline. Peste sosul obtinut se adauga feliile de dovlecel si se dau la rece. Cand s-au racit, se feliaza 3-4 rosii pe care le adaugam in salata.
E foarte gustoasa si se poate servi simpla, ca aperitiv.

Portocaliu , alb, verde

2011-04-06T23:42:00.003+02:00

Afara e un miros imbatator, mai ales daca iesi pe racoarea diminetii sau in dupa-amiaza tarzie, cand incepe sa adie vant venit de pe mare. Miroase a flori albe de portocali. Desi sunt mai rar plantati in aceasta zona, totusi acum isi fac simtita prezenta .
In aceasta epoca primavarateca, portocalii inca mai dospesc de fructe anterioare, dar reusesc in acelasi timp sa infloreasca si raspandesc un iz de citrica proaspata.
Produsul obtinut prin distilatia acestor flori de portocali acri se foloseste pentru aromatizarea prajiturilor, dar si ca remediu pentru diferite dureri.
Traditional, prin macerarea petalelor in alcool, se poate obtine parfum sau colonie "de casa".

"Azahar" e denumirea (cu provenienta araba) atribuita florilor din arborii cu fructe acre: portocali si lamai.
E o incantare sa vezi alte doua culori vii in toata coroana verde !

Tata si fiica

2011-04-03T10:50:00.001+02:00

De cand e lumea, s-a vorbit despre afinitatea dintre tata si fiica, dar si despre asemanarea fizica a fetei cu tata.
In primele luni de viata , bebelusa e strans legata de dragostea materna, datorita ingrijirii ce o primeste mai mult din partea acesteia.
Insa dupa o anumita perioada, am observat ca sentimentele s-au amplificat fata de partea masculina. De ce fetele tind mai mult spre dragostea paterna?!
Eu fac parte probabil din exceptia ce intareste regula. Mereu am fost cu mama, nu stiu cum eram cand aveam varsta Dianei, ca nu prea am amintiri decat dupa varsta de 4 ani, dar de cand am inceput sa constientizez cumva viata, eram mai lipita de mama decat de tata, vorbeam mai mult cu ea, complotam si de multe ori tata imi reprosa ca nu vorbesc si iau hotarari pe la spatele lui.

Cand apare tati , fie ca a lipsit doar o ora sau doua, Diana alearga lipindu-se de bratele lui si sta asa minute in sir, mai ales ca primeste si alintul benefic.
Intre ei se creeaza o complicitate, in care tati este total topit in ochii micii printese, iar micuta isi gaseste in ochii lui stabilitatea si afectiunea.Desi pe tati il caracterizeaza mai putin rabdarea, totusi el are mai multa priza la Diana decat mine. Nu e litera de lege, pentru ca ea isi manifesta de multe ori si dorinta ca eu sa fac anumite lucruri in ceea ce o priveste.Dar numarul cazurilor parca inclina balanta pe partea lui tati.
Eu sunt destul de multumita in aceasta privinta, dat fiind faptul ca cea mai mare parte a timpului suntem doua si cand e tati acasa am ragaz si pentru mine.
Diana nu intelege oboseala lui tati si vrea exact in acele momente sa primeasca atentia lui. Daca el vine dupa o noapte de lucru si abia se intinde si atipeste, Diana tocmai atunci vrea sa doarma cu el, desi abia s-a trezit. Dimineata a stat mai mult de jumatate de ora intinsa langa el ,in camera intunecoasa, doar de dragul de a fi impreuna. (Bineinteles ca nu a rezistat nici lui Mos Ene si a mai dormit o perioada.)
Nu mai amintesc de momentele cand eu o cert pentru nazbatiile facute, apelul e facut catre tati, chiar daca nu e acasa. Cand e tati cel care o cearta , de putine ori apeleaza la mine, prefera sa stea imbufnata si singura.
De multe ori isi exprima dorinta ca tati sa ii dea sa manance sau sa ii faca baie , ori sa doarma cu ea.

In general , taticilor le este mai greu sa interactioneze cu fiica, care este mai sensibila, iubeste papusile, jocurile de fetite, vestimentatia sau elementele de infrumusetare.
Insa la noi in familie, nu i-a fost greu tatalui sa se adapteze la viata cu doua femei, pentru ca s-a implicat de la inceput in aceeasi masura ca si mine atat in cresterea cat si in educatia copilei. Dovada este afectiunea pe care o simte Diana fata de el.
Imi doresc ca, odata cu trecerea anilor, aceasta relatie a lor sa isi pastreze farmecul, ei doi sa se inteleaga si sa fie prieteni, mai ales in perioada adolescentei.

Despre ritualuri

2011-03-29T00:11:00.000+02:00

Ritualul de seara include:
-bautul lapticului cu paiul, lucru care se face privind pe ultima suta de metri desenul animat, ori citind o poveste sau pur si simplu in brate la tati, cand acesta este la rand (sau mai bine-zis -acasa-) sa adoarma copilul
-urmeaza apoi ca cel sortit, sa se intinda frumos langa copil si sa "numere oi" pana ce adoarme... copilul (nu de putine ori se intampla si invers)
Rugaciunea o face , de obicei, fiecare in legea sa, insa cand e si copilul de fata, cel ce o stie mai bine o rosteste cu glas tare, insa la sfarsit trebuie sa se faca neaparat mentiunea: "spune-i lui Doamne-Doamne, ca mami (sau tati sau amandoi) m-a certat...AZI ------si daca nu a fost "AZI" suficient certata sa se aminteasca de "IERI".
In seara asta am fost eu "de servici".
In pat, la un moment dat, aud: "Doamne-Doamne e rau!"
Eu, incruntata si in acelasi timp mirata: Doamne-Doamne nu e rau, e bun, El iubeste pe toata lumea si are grija de noi toti (cu referire la bunici, matusici, alti copii)
Diana: "nuu, El....e rau ca are zeama rea!"
Eu, de data asta blocata, incercam sa caut prin memorie ce a mai vazut/auzit fii-mea in ultima vreme si cu ce baliverne imi mai vine acum. Ea, citindu-mi nedumerirea insista in explicatie "Doamne-Doamne mi-a dat zeama rea, nu e buna, nu-mi place. Si daca beau zeama din aia rea, o sa ma doara gatutul!"
Bingo! Sau...mi s-a aprins si mie beculetul: de unde si pana cand... nu stiu... fii-mea si-a amintit de impartasanie(ultima a fost cam de Craciun), cand Doamne-Doamne, adica preotul, i-a dat vinul cu lingurita , iar ea, nu a vrut neam sa-l ia, doar cateva picaturi i-au ajuns pe gat si asa a fost de fiecare data, bebelus fiind.
Apoi a urmat sfatul din partea mea, ca acel vin (desi ea stie despre copii ca nu beau vin sau bere) trebuie sa-l ia, ca e foarte putin,mai ales ca e si cu painita alaturi. Ma rog, ea a ramas neconvinsa in legatura cu vinul si ca "doar painita e buna."

Dupa alte boscorodeli de-ale ei, a concluzionat ca ar fi foarte obosita (fapt ce nu ma mira, deoarece dimineata, la o ora dupa ce s-a trezit si suntem in drum spre gradinita, ea e foarte obosita si necesita luat in brate).
Drept urmare, mi-a intors spatele si a adormit.
Somn pufos si noapte linistita, copila mea!

In asteptare..

2011-03-27T15:30:00.000+02:00

Continui pe firul postarilor anterioare...
Ce poate fi mai relaxant decat marea?!? Sa stai sezand pe nisipul galben-ocru, sa simti aerul tare si umed in nari, sa admiri intinderea de apa care se uneste cu bolta cereasca si valurile spumoase rupandu-se la mal si facand oglinda pe nisip!
Desigur, nu contest nici linistea unei paduri cu toata splendoarea ce o ofera verdele, a unui lac inconjurat de salcie si trestie, a unui rau susurand in curgerea lui, dar dragostea mea ramane tot marea.
Rememorez imaginea tabloului de dupa-amiaza, facand abstractie de norii gri si vantul salbatic: tati urcat pe pietre, a stat minute in sir patrunzand cu privirea si mintea nesfarsita apa; Diana , s-a mutat dintr-o parte in alta, umpland galetusa cu nisip sau vanturandu-l pe pantaloni si papuci; eu am stat alaturi de ea, citind. Ador sa citesc pe malul marii, mai ales cand, prin pura coincidenta, cartea relateaza aventurile unor naufragiati pe o insula nelocuita de lume. Cele cateva pagini mi s-au parut mult mai fascinante citite acolo, m-au transpus mai usor alaturi de personaje , fie doar si pentru cateva momente.
Inca nu a venit adevarata primavara calda, incerc sa fiu rabdatoare pana cand vremea ne va permite sa purtam haine usoare si sa profitam de lungi zile insorite.

Un dar de la NaturaShop

2011-03-25T00:13:00.007+01:00

Pentru castigarea unui premiu , intrati aici: NaturaShop .
Copiati imaginea si codul intr-o noua postare pe blogul d-voastra si puteti participa la concurs.

Ai un blog? Vrei un cupon de 100 Lei? Afla cum poti castiga pe Blogul NaturaShop.

<a href="http://www.naturashop.ro"><img src="http://www.naturashop.ro/images/banner-cupon.jpg" alt=”NaturaShop"width="485" height="200" border="0" /></a> Ai un blog? Vrei un cupon de 100 Lei? Afla cum poti castiga pe <a href="http://naturashop.ro/blog/concurs-pentru-bloggeri-castiga-un-cupon-de-100-ron-de-la-naturashop">Blogul NaturaShop</a>. 

Multumesc Bea, te-am urmat si eu.
PS: In cazul unui fericit castig, dedic si plasez premiul mamei mele.

Gasiti diferentele

2011-03-23T16:37:00.003+01:00

intre cele 2 grupe de imagini:

Nu spun cele 7 diferente, deoarece e destul de clar ca sunt mult mai multe.

Daca stau mai bine si ma gandesc, ar fi mai corect spus "gasiti concluziile" in urma privirii imaginilor.

Pai e corect asa?!?

prima concluzie ce ia vazul: unii isi parcheaza masina (in cele mai fericite cazuri) , altii barca, ca sa nu spun iahtul
de aici rezulta alta: prin fata caselor unora (in marea majoritate) sunt strazi, in timp ce altii privesc canale de apa
unii iau masa intre patru pereti (sau intre 2-3 -din nou fericite cazuri), altii pe verdeata din fata casei (nu se pune la socoteala privelistea)

M-am oprit la 3 principale concluzii/diferente, las privitorii sa mai gaseasca altele!

Ieri ne-am scaldat si noi ochii in Empuriabrava (Girona), o localitate/statiune de pe malul marii, unde desi am indurat frig (plecasem pe vreme cat de cat placuta) ca batea un vant zpulberator si rece, totusi am avut ce admira si ne-am intors cu ochii multumiti si cu mintea deprimata (din cauza intrebarilor care incep cu "de ce...?", "cum pot...?"
In calitate de turisti, am luat si cateva vederi:

PS: Citat:
"Sunt convinsa ca stim amandoua care sunt cele mai mari bogatii, si voi sunteti foarte bogati sa aveti o familie asa frumoasa"...comentariul unei prietene virtuale
M-am simtit obligata sa-l adaug ulterior, ca sa nu inteleaga lumea ca eu nu-s multumita de viata mea. Sa am puterea sa pastrez ce mi-a dat Dumnezeu!
Stiti vorba "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista!"----fiecare insa isi umple traista cum stie mai bine!

Pe nisipul de martie

2011-03-19T22:28:00.001+01:00

Nu puteam sa ratam o dupa -amiaza asa de insorita , desi nu am fost in formatie completa.

Doua ore pline, petrecute ascultand vantul si admirand marea cu valurile-i valsand, timp in care Diana a cantarit buna parte din intinderea de nisip.

A rainy day...again

2011-03-14T16:25:00.002+01:00

Ploi si cabine cu comori

2011-03-12T16:48:00.000+01:00

Hmmm, dupa atata frig si ceata, iar s-arata soarele....care soare?
De atata laudat , cred ca si-a luat-o-n cap! Daca n-am ce face, ma chinuiesc talentele!
E friiiggg si ploua continuu de aseara. Florile mi-au zgribulit pe balcon inchise si triste, azi-noapte la 2.30 am iesit si le-am dat mai la adapost de vant.
Zi ratata (mai ales ca era programata iesire, profitand de liberul lui tati), stat in casa, am iesit zgribuliti doar la cabina de telefon sa vorbim cu bunicii Dianei. Cu umbrele.
Am baut vin fiert cu scortisoara, ca in toiul iernii.

_______________________________________

Apropo de cabina telefonica: noi vorbim de obicei, folosind o cartela telefonica, nu monede. Odata, eram cu Diana si, ca un copil curios ce e, s-a pus pe scotocit dupa clapita unde cad banii sau restul de la monede. Si surpriza: a gasit o moneda de 20 de centi. Bucuria ei, mai ales ca inainte imi ceruse acadea, si cum coborasem fara portofel, i-am zis ca n-am bani.

Morala: daca ii zic ca n-am bani, imi raspunde repede: mergem afara sa dam telefon la bunica si gasim un banut sa cumparam!

De 8 martie

2011-03-08T11:30:00.000+01:00

pentru toate doamnele si domnisoarele ce trec paginile acestui blog

natura din balconul meu:

D-ale carnavalului....by me

2011-03-06T23:41:00.000+01:00

Nr de grade Celsius: mai mari sau egale cu 18

Locul desfasurarii: in cartier

Nr copii: foarte foarte mare

Nr parinti, bunici: inexact

Zgomot: multi decibeli

Muzica, dans si voie buna: din belsug

Costumatii : variate (a Dianei, desi de anul trecut, nu s-a demodat)

S-au aruncat multe bomboane si confetti.

Dans: