Cald de septembrie

acusi spre sfarsit;

cata multumire si liniste iti ofera stralucirea marii,

departe vazuta, sub razele de soare imbufnat , dar cu putere,

dimineata cand mergem la cele scoli si gradinite

sclipici tremurator pe un larg infinit, albastru-verzui-auriu;

as fugi acolo

si fatuca mica se obisnuieste domol, dar sigur

"es muy buena!" "esta muy bien!"-dice la señorita, poco sorprendida ella, tambien 

ooo, cat de bine a prins vacanta micutei noastre cu lipici la mami:

azi un om, maine alta persoana, poimaine altii noi,

uite-asa s-a dat draguta mea cu lumea

si la intoarcere, tzup la gradinita (ma rog, cresa, in traducere romana);

cand ajungem dimineata se intinde in bratele señoritei,

schitand un zambet dar care ii iese un plans

(inca mai intra plangand, dar se opreste cand da de copii si jucarii); 

dar cand o iau , nu mai e tematoare, ci iese vesela

 mananca ce ii pun si e bine, acum putintel racita, dar trece...

sa ne mai bucuram de caldurica de septembrie

si as mai vrea macar o saptamana si in octombrie,

macar atat

Draga jurnal abandonat,

cum mai fuge timpul asta, iar eu te-am neglijat, implicit cuvintele si sfaturile care trebuiau scrise aici, pentru viitor, poate le vor citi fetele;
mult asteptata vacanta a venit si a trecut, suntem din nou acasuta, ne adaptam incet la cele zilnice;
noutatea lunii e gradinita micutei, draga de ea: ieri a fost prima zi in care am lasat-o acolo, iar eu , cu inima stransa  si indoita, eram intepenita in curte, nestiind daca sa plec imediat sau sa mai stau, daca plange?! am hotarat sa plec, dar m-am intors amintindu-mi sa nu i-am spus educatoarei ca Isabela are iaurtul in rucsacel si sa i-l dea pe la 10.30 !!! dar nu am auzit-o plangand si parca m-am mai linistit.
La amiaza am auzit-o de afara, tipetele ei sunt inconfundabile, le-a invatat de la sora sa; lacrimi si incertitudine se vedeau in ochisorii albastri si cuibarita in bratele mele, inca suspina: "dar a plans din cand in cand, insa ii trecea repede!" mi s-a spus. Oare sa cred sau au fost doar cuvinte de consolare pentru mamica?!
Astazi mai ca nu se dadea luata din brate, dar totusi s-a lasat si nu a plans la despartire; poate totusi nu va fi foarte grea adaptarea , dar "azi a plans mai mult decat ieri" 
Acum sau mai tarziu vom trece prin aceleasi faze, totusi parca e mai usoara obisnuinta cand sunt mai mici...

Diana, cu Diana trecem printr-o perioada de neintelegere sa zicem, acum cand i se formeaza personalitatea de mai tarziu, ne este destul de greu s-o modelam, s-o facem sa ne ia in considerare sfaturile, s-o facem cu blandete dar totodata cu fermitate si parca s-au sters cei 4 ani in care am lucrat la educatia ei, parca intr-un an am pierdut tot si acum avem un copil nou pe care trebuie sa-l instruim; poate exagerez, dar ne pierdem rabdarea incercand , repetand si iar spunand; cei 7 ani de-acasa, care vor fi sase, am vrea sa fie corespunzatori, sa eleveze munca noastra...imi doresc pentru ea, pentru ele, un viitor frumos, sa culegem ce am semanat, dar trebuie sa mai udam si sa mai ingrijim ceva timp creatiile noastre....rabdare si intelepciune, da-ni-le Doamne

Prima aniversare

draguta mea

cand am aflat ca esti o boaba, m-am intrebat ca un neghioaba
cum sa apari si tu deodata, sa vii la noi, neinvitata?

draguta mea

mi-e tare jena si rusine ca am gandit asa de tine;
la inceput n-aveam habar ca eu din ceruri primesc dar.

draguta mea

dar gandul gri in zbor s-a dus, doar un moment el m-a rapus,
c-apoi in inima-mi te-ai asezat pe locul tau, la "rezervat !"

draguta mea

si iar am retrait momente de intrebari si sentimente
de temeri si de bucurii, pentru ziua cand urma sa vii;

draguta mea

acum suntem in numar par chiar daca alte griji apar;
ne-ai intregit, suntem un tot si de la noi primesti suport

draguta mea

si zilele-au trecut in goana, parca mai ieri erai o boaba
azi tu un an ai implinit : cat ai crescut, ce te-ai grabit!

draguta mea

de ziua ta eu iti doresc sa ai sanatate,
sa-nvingi si sa poti trece peste toate;
sa-ti fie fericirea tovarasul de drum
si sa iti stea pe chip zambetul de acum

draguta mea

sa imparti bunatate oriunde te-ai afla

si sa te-ocroteasca cerul mereu, micuta mea!
sa ai traiul un cantec ,senina sa pasesti,
lumina din privirea-ti sa staruiasca-n veci.

draguta mea

La multi ani, "Albastrica" noastra!

iulie, la jumatate

jumatatea verii, jumatatea anotimpului meu drag

timp de petrecut lenese pe plaja,

timp de multa zbenguiala in apa cu onduleuri stravezii

in culori de curcubeu reflectate de lumina soarelui de dimineata

Ah, ador dimineata pe malul marii, pe nisipul inca racoros

si netezit de masini pe timpul noptii;

si linistea de dimineata si mirosul de dimineata

si sunetul valurilor care se aud numai ele,

clipocind;

si sa aud numai chiotele fetelor mele care fac galagie cat zece

cand nu mai sunt alti copii, ci doar cativa bunici (sau nu), veniti dis-de-dimineata sa profite de soare si de briza benefica,

si sa vad urme de pasi micuti care se pierd sub valuri;

stiu, sunt egoista, vreau numai dimineata mea sa fie, pe bucatica mea de plaja, in bucatica mea de mare...dar toate astea pot fi doar catva timp ale mele,

cateva minute stranse,

pentru ca apoi totul sa se umple de zarva si bucurie ;

gandul meu e indeplinit: gandul;

pentru ca a fost doar un gand, si nu a fost un vis la care sa tanjesc si 

pentru care sa lupt,

a fost doar o mica dorinta de a locui langa mare, razleata, 

un gand de "cum ar fi daca vreodata...", pus atunci cand eram copil

si am pasit prima data pe nisipul marii romanesti;

si iata viata sau altcineva mi l-a ghicit sau l-a stiut;

E ciudat sau divin, cum mi s-au mai indeplinit astfel de dorinte fugare,

poate asa sunt eu de norocoasa; eu multumesc acolo sus pentru toate.

si totusi marea, ea ramane dragostea mea,

desi iubesc si prospetimea muntelui si linistea padurii,

dar tot obositoarea mare ma trage in mrejele-i perfide

 

 

my indian sandals for this summer

am nevoie de o palarie...am si vazut-o; ieftina!