Pana la Craciun

Mereu aprind un bec in plus, la baie. Of, consumul !

Cu cel chior nu ma vad bine...uneori, tarziu, dupa ce dorm fetele, imi vad si eu de ale mele, 

imi vad si eu de mine: intr-o seara mi-am observat unele riduri;

 griji, ani, 

ganduri, rasete, veselii, toate adunate in mici linii pe obrajii mei.

Daca nu m-as uita in oglinda, as avea 27 de ani sau chiar 26.

M-am cutremurat in sinea mea; parca nici la mama nu le-am observat, deja le am eu?!

Inca un an e pe sfarsite, cat mai e la numaratoare?! Calendarul de advent al Dianei

mai ascunde 20 de imagini -supriza sub bombonelele de ciocolata.

Imi place decembrie, atata decoratiune sclipitoare, rosie,

totul iti ia vazul.

Mi-ar placea sa mai incropesc una, alta, un decor pentru casa,

pentru bradut, dar n-apuc; abia ce ma mai joc cu Diana, pe fugarite, cat doarme mezina.

Lucrul planuit pentru Craciun merge greu, mancarea uneori e gatita cu un brat 

sau in doua reprize sau in cel mai fericit caz, de catre tati; 

iar lectura de seara ma adoarme, la fel si televizorul.

Zilele zboara cu 50% atentie pentru Isabela,

iar restul impartita intre Diana, treburi gospodaresti, apoi noi, parintii.

Isabela e usor racita, nu stie de ea, ce e, nici macar n-a invatat sa tuseasca.

Se strange ghemotoc, ca un arici cand tusea o chinuie si nu se plange foarte mult.

E vesela, mereu zambareata, draguta mea mica!

Cu Diana suntem pe ape tulburi: cand e buna, cand o apuca neascultarea 

si e fetita cu "nu "" in brate.

S-a conformat si cu gandul ca mos Nicolae ii va aduce un bat,

iar mos Craciun nu va veni; astea ne sunt amenintarile, dar nu mai tin.

E influentata de anturajul infantil si cel mai bine retine elementele negative.

E nerabdatoare, nu o mai atrag nici desenele animate,

se plictiseste repede; doar un cantec si o carte o mai multumesc.

Va trece ea si perioada asta!

Rabdare pentru parinti, da-ne!

Ni se inmoaie nervii cand le vedem lacrimile in ochi,

cand seara le auzim tusind, pe doua voci,

in camere diferite,

 si suferim neputinciosi, odata cu ele, sau poate mai mult.

E bine zis ca meseria de parinte nu e deloc usoara.

Dar sanatate sa primim, ca ne gasim puteri,

ne tesem rabdare si ne dantelam grijile sa ne fie mai usor.

Avem caldut in casa, 

ne imbujoram cand intram din frigul de afara

si o sa fie ca la mama acasa cand o sa si miroasa a cozonaci, a sarmalute

si o sa straluceasca luminitele in bradut.

In staul s-a nascut

Diana a invatat un cantecel despre nasterea Domnului.

Si cum pana acum nu i-am povestit prea mult despre asta, considerand-o prea mica

ca sa inteleaga,

am cautat povesti, 

desene animate cu scena reprezentativa ,

apoi am desenat-o, ea a colorat-o si ne-am folosit

de jucariile din casa.

Asa ne-a iesit:

In asteptare

Din rulouri de hartie

capse, foi, lipici, culori

bucati de fotografie,

au iesit patru strajeri:

unul e cu coif ciclam

seamana a fi bradut

sau casuta cu un geam

ce arata-un chip dragut;

alt strajer e cu cornite,

rosii si cam desirate,

dar se crede cam cu fite

cand are pe mosu-n spate;

un al treilea-i rotofei,

mult dorit in lumea toata

de micuti si maricei, 

vino, mosule, odata!

iar pe chipul cel mai mic

cu zambet in colt de gura

il urcam mai sus un pic

ca sa fie de-o masura.

Stau de paza sus, pe masa

asa cum fata i-a pus

si asteapta bucurosi

Nasterea Domnului Iisus.

 

 

Zi de luni

Zi de 13? Nu. Marti? Nu. Zi de sambata cu trei ceasuri rele? Nu. Doar luni, un inceput de saptamana, oarecare... sper sa nu mearga ghinionul si-n restul zilelor, ca astazi totul a incepu de-a-ndoaselea.
Unu: un geam spart la masina; suna, mergi, intereseaza-te, vezi asigurare, lasa masina in service, e gata abia joi- purtator de sarcini-tati
Doi: la controlul medical, i s-a scris bronsita cronica, tusea si durerile in piept nu au trecut cu doua doze de antibiotic, -purtator de prin vara, tot tati
Trei: desi era prescrisa ca fiind zi libera, a sunat telefonul sa mearga la servici-tot tati
Patru: chiar daca tati foloseste formula magica de fiecare data cand pleaca la servici, astazi nu a tinut nicidecum.
Diana a fost campioana la neascultare. Mofturile usoare, obisnuite de la mijlocul zilei, s-au transformat in tipete, batut din picioare, urlete, raspunsuri pe dos, toate adunate doar intr-o dupa-amiaza spre seara. Nu reusesc s-o fac sa inteleaga ca nu dispun in magazin de bani suficienti pentru moftul ei si de aici pornesc toate razvratirile, la care se adauga si pedeapsa anterioara cu interzicerea dulciurilor si snack-urilor inaintea meselor.
Poate nu ar fi trebuit sa scriu oful asta, insa simt putina descarcare si apoi e jurnalul meu, al lor, candva il va citi si ea si va intelege cand va fi parinte la randu-i...sau poate nu... poate ca astea sunt tipice mamicilor, parintilor, care trebuie singuri sa-si faca datoria, fara sa-si arate neputinta in educatie, fara sa arunce culpa pe copii pentru nestiinta lor , pentru nereusita in a-i intelege, in a se pune in pielea lor.
Niciodata noi nu am fost in stare sa ne  pedepsim copilul "ca la carte"; mereu ne-am lasat induplecati si o interdictie nu a durat mai mult de cateva ore; nu am fost fermi in atitudine si probabil s-a produs eroarea; nu am vrut sa-i crestem si sa-i educam conform cartilor si spuselor specialistilor, ci cu dragoste si dragalasenie, cu brate intinse si iertari, cu calm si explicatii si mult alint;
dar astazi am simtit ca nu fac fata; un moment m-am simtit sleita si satula de explicat, rugat, induplecat; nimic nu functiona.
Tarziu s-au calmat lucrurile, copilul uitand si iertand, iar eu ramanand cu gandurile si cautand terapie comportamentala. Poate eu am nevoie de ea.
Maine va fi mai bine; va fi marti, o noua zi !

Ps: seara, noaptea, lucrurile par mai intunecate decat sunt.

Colega ei, prietena ei

Incropit repede o omleta aurie alaturi de tomate

pentru doua fetite nazdravane si hlizite la masa,
pictate cu machiaj infantil, cu bujori roz intens

 Desert - ciocolata, una mancata avid, alta refuzata!