cum creste

"...
de cand e-n gospodarie,
multe a-nvatat, si stie:
sta pe branci, taras, grabis,
se strecoara pe furis... "

versuri ce i se potrivesc micutei noastre; atat de repede ce a trecut timpul, nici nu imi dau seama cand a crescut si cand a invatat si s-a deprins cu atat de multe lucruri;
mereu cu zambetul si in priviri, nu numai pe buze,  mereu sugubeata si  tare smechera; ne-a prins slabiciunile pe care le foloseste in favoarea ei; intelege perfect cand e vorba despre ea, e atenta cand e certata sau laudata: intai sta serioasa si asculta, apoi fata i se lumineaza cu un zambet larg;
isi conduce la perfectie "automobilul" de casa, insista asupra sertarelor si e atrasa de mica bucatarie a surorii; are manie pe cozi: a maturii, a farasului, a mopului;
nu stie sa mearga de-a busilea, nici sora-sa nu a facut-o, oricat m-as chinui sa o invat, eventual prefera sa se tarasca, nu inainte de a se ridica pe varfuri, cu fundul in sus, exercitiu repetat pana ce atinge telul.; medicul mi- a recomandat sa " o fortez" putin , ca i-ar dezvolta musculatura, insa ea e o perfectionista: vrea direct pe picioarele ei, dreapta, nu cu jumatati de masura;
a inceput sa strige in lipsa mamei, a surorii sau a tatalui; se enerveaza daca ii iei sau nu ii dai ori nu o lasi, iar cand e satula la masa, iti sufla in lingura plina ori isi sufla mancarea din gura;
arde de nerabdare cand isi da seama ca e vorba de plecare afara si e atrasa de balcon si de privitul peste...
se bataie pe muzica si uneori ingana melodia dupa cel care canta, indiferent ca e mama sau radio-televizorul;
la aproape 10 luni, inca mai adoarme la san sau leganata, fie pe o pernuta sau in balansul caruciorului cand mergem la plimbare;
nascuta vara si prea putin purtata cu caciula, nu suporta accesorii pe cap, isi trage palariutele, gluga, bentitele si se pipaie daca simte vreo clama de par, desi acestea din urma abia se tin in "podoaba" ei capilara  "care este" dar nu se vede (citez  :)
intr-una din zilele trecute a primit cel mai frumos compliment  "tiene unos ojos que dicen -mirame!" - are niste ochi care "spun"- hei priveste-ma!

First meeting

acum un an am fost de mai multe ori in acelasi loc; ii vorbeam:
"asculta...asta e vantul, astea sunt  valurile marii; acum se aud pescarusii..."

astazi i-am aratat toate acestea si le-a vazut; nu stiu cat a inteles la varsta aceasta, insa mi s-a parut ca nu ii erau straine - s-a purtat de parca s-ar fi nascut in acel loc.

ps: deocamdata nu a fost curioasa sa guste nisipul, in ciuda faptului ca "mananca " tot ce prinde in mana

Fusta très chic

Se ia o pereche de blugi care nu mai pot fi purtati
din anumite motive, in cazul nostru, de-ai lui tati,
se decupeaza parti din cracii pantalonului,
se descos pe laterale,
 si se croieste dupa masuri, o fustita simpla;
se pot face patru pliuri sau se pune pe elastic (mai usor)
Si ca s-o scoatem din anonimat adaugam doua randuri de danteluta
sau alte accesorii la indemana.
Si se poarta cu mandrie, in cazul nostru
e sport alaturi de adidasii din dotare.
Fiti inventive/i

De Sf Gheorghe sau de Sant Jordi

Cu totii cunoastem legenda sfantului Gheorghe care a doborat dragonul, salvand-o pe sotia imparatului; ziua sfanta de astazi coincide cu cea catolica, la fel cum coincid si cele de Sf Maria sau de nasterea Sf Ioan Botezatorul ;
asa le-a fost povestita si copiilor de la scoala Dianei, cu multe zile inainte ;au facut diferite fise si Diana a venit deja cu "lectia" invatata si mi-a turuit-o si mie inca de anul trecut, am citit si istoria celor trei fetite gemene care in aventurile lor alaturi de vrajitoarea rautacioasa, s-au intalnit si cu Sant Jordi /San Jorge , viteazul flacau ce a invins dragonul si a salvat printesa...doar ca in locul in care a curs sangele dragonului, a rasarit o tufa de trandafiri rosii, iar voinicul i-a oferit unul printesei salvate care a suspinat dupa inima viteazului;
si de atunci, in aceasta zi, li se ofera iubitelor/fetelor/sotiilor un trandafir rosu, aici, in Catalonia, insotit de un spic de grau, simbol al fertilitatii.
Aceasta zi coincide si cu ziua internationala a cartii in care s-au organizat acte frumoase: ieri , la scoala Dianei a avut loc un schimb de carti intre elevii mai maricei, cred ca se puteau si achizitiona la un pret modic, dar nu am putut participa, a coincis dupa-amiaza cu ziua de nastere a prietenei Dianei si bineinteles ca nu putea rata evenimentul.
Dar Diana a ramas cu ideea intiparita de la scoala, ca astazi fetele primesc cate un trandafir (nu neaparat rosu, ca au evoluat si culorile), iar baietii cate o carte din partea fetelor :)
Demult l-a "avertizat" pe tati ca in aceasta zi trebuie sa ne ia flori, iar noi sa-i oferim o carte; din pacate nu s-a intamplat nici una nici alta: am dat pas obiceiului spaniol, desi erau florari la toate colturile si ea i-a vazut;
eu insa am primit un semn de carte , un trandafir facut de ea la cole, atat de frumos si atent colorat, bine plastificat, care va sta la loc sigur, ingrijit si  protejat de foi .

PS: Isabela are seara ritual de joaca cu sora-sa si de obicei adoarme dupa ea; sunt seri cand o pun in pat mai devreme , iar Diana ramane la desene sau adoarme la tv, insa mult se zvarcoleste pana adoarme, mereu chemandu-si sora "na-na...nana" (Diana)

Hai-hui pana la munti

Zi demult planuita, dar tot amanata
din motive ce n-au tinut de noi;
iesire la aer montan, de-o zi, intr-un loc drag noua:
langa lacul din parcul natural Montseny
La poale de munte, multa verdeata, iarba proaspata
si copaci verzi; iar sus am avut surpriza
sa gasim palcuri de zapada,
iar in locurile umbroase cate un strat bun de omat moale
Diana a vazut anul trecut si anul acesta cate o ninsoare de-o zi,
a vazut fulgii topindu-i-se pe hainuta,
insa pana acum nu a atins zapada
e rece si foarte inghetata
pai da, asa e zapada

Si a topait pe toate gramajoarele de zapada pe care le-a intalnit
si ne-a bulgarit si a facut cu tati un omulet de zapada,
primul din viata ei, real, si nu pe hartie.
Astazi imi zicea
mami, sa nu mai vad pozele astea,
ca iar imi vine chef  sa merg si sa ma joc cu zapada
Am stat jumatate de zi si in tot acest timp
a saltat continuu,
s-a urcat pe toate pietrele,
pe toate radacinile, a cautat fructele-arici,
a mancat zapada
si nici atunci cand ne-am asezat sa mancam nu a stat locului
(oricum ea nu sta acasa locului la masa, d-apoi in natura)
Isabela nu stia ea ce se intampla,
dar a chiuit mereu de bucurie, vazand-o pe sor-sa sarind in toate partile,
radea in hohote cand arunca bucatele de bulgari de zapada,
s-a sfiit cand a atins raceala alba
si a papat si a dormit in racoarea naturii,
de care e mare amatoare.
Inapoi au dormit amandoua o ora de drum,
zdrobite de oboseala,
iar eu am motait langa ele.
Tati si-a mai incarcat putin bateriile
 si-a limpezit putin gandurile si si-a mai bucurat sufletul incarcat de necaz;
timpul ne vindeca, mai ales cel petrecut cu cei dragi
si in locuri tamaduitoare: langa susur de apa, pe fosnet de frunze,
sub pocnete de crengi si in soarele primavaratec.