Hai-hui pana la munti

Zi demult planuita, dar tot amanata
din motive ce n-au tinut de noi;
iesire la aer montan, de-o zi, intr-un loc drag noua:
langa lacul din parcul natural Montseny
La poale de munte, multa verdeata, iarba proaspata
si copaci verzi; iar sus am avut surpriza
sa gasim palcuri de zapada,
iar in locurile umbroase cate un strat bun de omat moale
Diana a vazut anul trecut si anul acesta cate o ninsoare de-o zi,
a vazut fulgii topindu-i-se pe hainuta,
insa pana acum nu a atins zapada
e rece si foarte inghetata
pai da, asa e zapada

Si a topait pe toate gramajoarele de zapada pe care le-a intalnit
si ne-a bulgarit si a facut cu tati un omulet de zapada,
primul din viata ei, real, si nu pe hartie.
Astazi imi zicea
mami, sa nu mai vad pozele astea,
ca iar imi vine chef  sa merg si sa ma joc cu zapada
Am stat jumatate de zi si in tot acest timp
a saltat continuu,
s-a urcat pe toate pietrele,
pe toate radacinile, a cautat fructele-arici,
a mancat zapada
si nici atunci cand ne-am asezat sa mancam nu a stat locului
(oricum ea nu sta acasa locului la masa, d-apoi in natura)
Isabela nu stia ea ce se intampla,
dar a chiuit mereu de bucurie, vazand-o pe sor-sa sarind in toate partile,
radea in hohote cand arunca bucatele de bulgari de zapada,
s-a sfiit cand a atins raceala alba
si a papat si a dormit in racoarea naturii,
de care e mare amatoare.
Inapoi au dormit amandoua o ora de drum,
zdrobite de oboseala,
iar eu am motait langa ele.
Tati si-a mai incarcat putin bateriile
 si-a limpezit putin gandurile si si-a mai bucurat sufletul incarcat de necaz;
timpul ne vindeca, mai ales cel petrecut cu cei dragi
si in locuri tamaduitoare: langa susur de apa, pe fosnet de frunze,
sub pocnete de crengi si in soarele primavaratec.

Romanesti

Tati face curs de atestat profesional (soferi).

 Prilej sa-l prindem liber unele dupa-amiezi de week-end si sa-l mai exploatam... in plimbari, 

daca ne permite vremea. 

Azi a fost innourat; a stat sa ploua toata ziua, dar n-a reusit; 

las ca a plouat ieri.

Si am fost in centrul Barcelonei in cautare de bunatati romanesti: 

le-am gasit: covrigi cu mac, placinte cu branza si stafide si cozonac cald;

 le-am luat.

 mmmmm, dar nu se compara cu cozonacul mamei, pufos, cu multa nuca si aromat; dar bun si asta, macar nu e de fabrica si mai trec poftele; 

mie nu-mi iese uneori.

La Rambla, faimoasa strada a Barcelonei, din partea veche si romantica a orasului, 

populata de mii de turisti, era si astazi aglomerata; 

flori, multe, de o parte si de alta, diferite chioscuri cu suveniruri, 

atractii dulci pentru copii si nu numai. 

Am trecut rapid, in slalom printre turisti, cautand patiseria; 

nu m-am gandit sau am visat vreodata ca o sa merg, altfel decat turist, pe cea mai populata strada a unuia dintre cele mai vizitate capitale ale Europei, 

sa ma pot bucura de minunatul oras, dupa voia mea; 

cred ca sunt o norocoasa

Imi place mai mult in afara sezonului turistic si in cursul saptamanii,

 te poti destinde si poti admira lejer stradelele inguste, cladirile cu arhitectura gotica, vitrinele,

 fara sa inconjuri grupurile de turisti sau fara sa fii impins sau lovit. 

Aceasta perioada e la inceputul anului; 

in curand

Duminica-n apus

Chef de plimbare, pe plaja, uite-asa gandit rapid, pus in aplicare, 

ora pe-nserate sa vedem marea la apus, 

chiar daca soarele s-a culcat dupa blocuri 

si nu in largimea infinita a apei

Briza intrata in drepturile ei ne-a placut tare.

Si doar noi doua (bine...trei), satule de casa si lenevit,
insetate de promenada,
pe nisipul ud, lasand cate doua perechi de urme,

ferindu-ne de valurile capricioase, sa nu ne ude rochitele,
privind intinderea albastra de pe pasarela intrata-n mare,
minunandu-ne de meduzele mari, " asemanatoare cu prietenele lui Bob Esponja"

si de pestisorii agitati ce le inconjurau;
coborand, ametite de dansul valurilor si asteptand pe o banca,
sub un palmier, sa (ne) revenim cu picioarele pe pamant.

Dupa mult timp, m-am simtit ca si cum as fi fost in concediu,
 plimbandu-ma pe faleza la fapt de seara,
pierzandu-ma printre sutele de turisti ce au parasit orasul pietruit
in favoarea adierii de pe tarm.
Vom repeta, vom revedea amurgul si in formula completa,
nu e de ratat senzatia.

Semetie

Fire de nisip, strecurate printre degetele mici, cu grija sa nu se strice oja de-abia data, 

soare de 27 de grade numai bune de suportat, 

nori stravezii, care incet-incet se aduna si se intind ca o strecuratoare de raze,

litoral aglomerat, ca doar e vacanta, ca e concediu, ca e week-end,

valuri albe, spumoase, aduse tavalug, impinse cu furie de vant venit din larg,

valuri ce fugaresc la mal mici picioruse, iar la intoarcere fura jucarii de plastic;

tipete si rasete cand stropii mari ating pielea calda, 

castele de nisip ud, facute cu migala, si apoi stricate dintr-o saritura cu chiote de veselie...

Asa ne-a fost dupa-amiaza, 

eu inca indrazneata in a ma aventura ceva mai departe de casa...

De duminica

Daca-ti vine chef de duca, 

sa iesi din casa intr-o dupa-amiaza de duminica, 

si nu poti merge la padure, pentru ca tati trebuie sa lucreze, 

poti alege imprejurimile; 

de exemplu un parc natural sau o gradina botanica.

Si mai ales situate pe un munte; 

si ce mai vrei cand acolo te urca niste scari mecanice!

O gradina mica, cu cateva specii de plante scrise pe placute verzi, 

cu alei si banci pentru odihna, 

cu un ochi de apa amenajat cu nuferi neinfloriti si cativa pestisori rosii ascunsi de razele soarelui 

si multa umbra sub care sa tot lenevesti,

 sa te asezi pe iarba rece,

 sa rontai un mar si sa savurezi o briosa.

 Apoi poti face echilibristica, te poti ascunde dupa coloane infrunzite,

te poti intinde spre copaci dupa niste flori,

iti poti calca propria umbra

sau iti poti odihni trupul pe o banca ferita de soare

urmarind bucuria topaita, 

chicoteala si schimonoseala in fata camerei foto.

 

 Toate admirate de la inaltime,

de unde oamenii par toti pitici, 

de unde cuprinzi orasul cu privirea

de unde auzi inabusit harmalaia festivalului.

 Plimbare pentru pofta de mancare pacalita cu o inghetata,

pentru pofta de somn

si pentru a mai profita de atentia mamei care inca nu-i impartita!

Florile mele

Teii vazuti saptamana trecuta intr-un parculet nu m-au asteptat pe mine; 

atunci aveau multe flori imbobocite, gata sa plesneasca si un miros imbatator, amintind de acasa, de Copou; astazi erau deja trecute, scuturate, pline de musita lipicioasa.

Dar nu m-am lasat si am ales cateva, noi, proaspete, macar pentru un ceai-doua, 

incomparabile cu cele din pliculete.

Diana s-a jucat in nisipul fin,si-a gasit repede parteneri si a uitat de plansetele din magazin dupa o carte de colorat.

 Vremea atat de placuta, spre seara, cu soarele palind dupa ora 8; amestecatura de mamici leganandu-si pruncii in scranciob sau in brate, construind forme in nisip sau pur si simplu odihnindu-se sau palavragind cu amice, nescapandu-si odoarele din priviri, cu un ochi intr-o carte si cu altul dupa ele.

 

Seara linistita, cu desene pe hartie si animate la televizor, cu o cina subtire dintr-o clatita americana cu sirop de capsuni, spalat flori parfumate si intinse la uscat, joaca in pat de-a mama si de-a fiica pana la ora tarzie.

Noapte buna si racoroasa, floricica mea !

Un week-end ca o vacanta

                    Week-end-ul trecut, inceput in tonuri pesimiste : Diana cu urme de insolatie culeasa din excursie, datorita incapatanarii de a purta sepcuta, cu moleseala, dureri de cap, de burtica si vomite.
Seara de joi petrecuta pe la spital, cu "tito" dupa noi, proaspat -venit sa-si petreaca ultimele zile de vacanta pe meleaguri barcelonese. Halal inceput!
Vinerea putin mai optimista : Diana a dormit de pranz exact 6 ore, 12.00-18.00, dar s-a trezit fresh.
Noi, fratii, am iesit la plimbari: cea mai lunga plimbare, pe jos, din perioada de gestatie.
Inca o data m-am minunat de maretia Sagradei familia si am luat cu noi alte amintiri, de data aceasta, "fratesti"; am descoperit impreuna Casa Batlló ,o alta capodopera gaudista impresionanta prin stilul specific. Am scrutat vitrinele, produsele si preturile marilor marci internationale, s-au cumparat suveniruri-amintiri si m-am jucat "de-a ghidul" si fotograful printr-o mica parte a Barcelonei.

Seara a fost racoroasa, numai buna de incheiat plimbarea prin portul Barceloneta, de data aceasta in formatie completa, de familie, neputand rata apoi falnicul spectacol al apei de la Fantana Magica.  

As fi stat acolo, pironita pe banca, toata noaptea (desi spectacolele  nu dureaza mai mult de 2 ore jumatate, cu mici pauze) sa visez printre culorile fantastice ale apei tasnitoare, sa ma unduiesc odata cu ea pe muzica jeturilor, sa simt racoarea stropilor fini imprastiati pe cativa metri imprejur.
Insa o ploaie de vara si-a facut simtita prezenta si probabil a fugarit si spectatorii-turisti ramasi.
 Diana a renuntat la a-si etala goliciunea spatelui si a rochitei de domnisoara si a cerut bluzita tricotata, scancind apoi dupa ceva de mancare.

Au urmat zilele de munte si mare, sorbul aerului curat, de munte verde, de apa rece, curgatoare printre pietrele vesnice,  ca apoi sa trecem la aerul cu miros de peste si alge, la briza marina binefacatoare sau inselatoare cand se ia de mana cu razele soarelui amiezii.

Zile dragi, impreunate, aduse de dor fratesc, traite ca atare, cu nesat, captate in poze de pastrat si de aratat parintilor care-si vor bucura ochii si sufletele privindu-le ca pe niste icoane sacre.

Iar despre mare

Nu am visat niciodata ca o voi avea atat de aproape si voi vedea marea atat de des; poate unele imagini de pe ilustrate sau de la tv se intalneau intr-un gand ascuns, doritor, visator, insa nezis cu voce tare; nu am indraznit a rosti ca mi-as dori sa stau la mare sau la munte. Si marea am vazut-o de foarte putine ori cand eram mica, datorita distantei si lipselor financiare. Nu am fos in atatea tabere ca alti copii, iar concediile parintilor erau destinate altor treburi. Cand am ajuns la maturitate si la o oarecare stabilitate financiara, imi propusesem ca macar cateva zile din concediu sa le dedic vacantei adevarate.
Dar socoteala de-acasa nu se potriveste si caile m-au dus pe alte plaiuri;
nu locuiesc la o aruncatura de bat de litoral sau la poalele muntelui, insa mi-e usor sa ajung la mare, chiar si zilnic, daca as vrea, patru statii de metrou si alti cativa metri inseamna nimic.
Imi place dimineata, dimineata pe plaja, in toi de vara, cand e caldura ce te alinta, nu te zapuseste, cand marea e lina, linistita si loveste malul calma, fara spume, cand soarele te saruta dintr-o parte, cand nisipul nu frige si briza are miros. Si apusul e frumos, insa totul are tenta de tristete, plaja ramane doar cu urmele milioanelor de talpi, inca emanand aer greu de peste zi si valurile sunt furioase, aduse de curentii reci de dupa-amiaza. Splendoarea apusului e data de roseata departarii, de oglindirea soarelui in imensitatea marii pe care o coloreaza in diferite nuante.
Fiind aici si crescand in acest mediu, si Dianei ii plac marea, plaja, apa. Se plistiseste doar daca nu are companie, dar mereu e doritoare si prima sa mearga. De la un an la altul insa uita cat simpatizeaza marea, se apropie cu teama, timida, ca si cum ar fi prima data, nu se incumeta sa calce singura valul, sa umple o galetusa de apa. Dar si cand o redescopera, e cea mai buna prietena a ei: tipa, alearga, se joaca, nu oboseste.
De data asta, inca nu a fost timp de scaldat, insa nu s-a abtinut sa nu-si ude pantalonii fara sa-si dea seama ca i-au inghetat picioarele.
Dar vara e aproape, ii va permite huzurul pe plaja.

Sfarsit de martie de pastrat

Plimbare in familie

- dupa-amiaza calduta, intr-un nou parc, gugustiuci si papagali verzi si caraitori,

mierle negre sperioase, 

catei alb-negru patati ce seamana cu Pongo,

conuri mii intr-un singur pin, 

inaltimi ametitoare, dar cu privelisti cuprinzatoare,

verde crud in copaci, frunzulite si flori ce abia se desfac,

irisi violeti infloriti, 

marea cea mare ce se intrepatrunde cu cerul, fara linie de orizont,

pauze pentru mine de la urcusul deja greu, asezati pe banci,

cu ochii stransi si fete mangaiate de caldura si lumina,

lipiti unul de altul sa incapem in cadrul apropiat,

noi doi, romantic asezati de catre copilul fotograf "tati, stai asa, aproape de mami, sa va fac o poza!"

Zi de memorat in imagini,

de repetat cat mai des,

de savurat si de trait!