Vine carnavalul

Incepand de maine pana vineri, matele au zilnic cate o activitate,

respectiv cate un complement specific carnavalului:

luni, Isabela merge imbracata in galben,

marti cu o palarie de lana neagra,

miercuri se imbraca in verde, 

joi merg toti in uniforma trening a gradinitei (ziua de fiesta, beau suc si mananca snacks-uri),

iar vineri se imbraca dupa bunul plac, dar sa fie de carnaval;

Diana incepe de marti in care va merge cu mustata,

miercuri cu palarie de muschetar,

joi sa fie cu fata pictata de monstru sau vrajitoare,

iar vineri, la alegere.

Cred ca va fi tare amuzant pentru ele.

Astazi am construit primul complement

in 15 minute

mustata

Se deseneaza pe o bucata de feltru negru doua mustati asemanatoare,

se pun una peste alta si se cos pe margine (se pot si lipi);

ca sa fie ferma am lipit intre cele doua bucati, de-a lungul, 

un betisor de lemn.

Si ca sa stea "la locul ei", adica sub nas, i-am adaugat un elastic fin.

Gata de carnaval, pentru ziua de marti.

 

 

 

Doriti de zapada...si ne-am dus in Pirinei

Fotografiile vorbesc mai mult decat cuvintele, asa ca le-am asezat ca titlu.

Ziua de nastere a Dianei a trecut fara petrecere, adica fara invitati si harmalaie in casa si fara cadouri dorite sau nu (ca parca ar fi ceva sa nu-si doreasca): am iesit doar in familie la o cina fast food, dupa dorinta sarbatoritei, plus marea promisiune ca vom merge la zapada. Am promis.
Zapada a mai vazut doar anul trecut, cateva petece prin padurea de la munte, ascunse la umbra din martie si a topait pe toate, absolut. Dar anul asta, am zis sa fie mai mult
Si ne-am sucit si informat, am cerut pareri si am hotarat : Andorra, micul principat independent ce face granita cu Spania si la vreo 250 de km; ba ca e faimoasa pentru preturile mici fara tva, ba ca are piste bune  si neaparat are zapada; exact pe asta, ultima o si cautam si mai ales ca era vorba si de Pirinei, fie ei spanioli sau andorreni.
Cu astea l-am convins si pe tito Ionut sa vina la noi si cu noi. Si am plecat entuziasti pe kilometraj lung, cu fetitele cumintele si relaxate, pe muzica in trend,  cu gandul (al meu , bine ascuns) ca de indata ajunsi in Andorra vom pasi pe zapada.Ne-am cazat pe teritoriul spaniol , la vreo doi km de vama si afara era un soaaaare de 10 grade, nici urma de zapada si nici gand sa vina peste noi. O vedeam sus pe unele varfuri de munti, ba chiar unii erau bine acoperiti dar ni se parea imposibil de ajuns la ea.
Prima dupa-amiaza a trecut , am tot lalait-o in plimbare prin Andorra, fara a atinge vreun scop si s-a intunecat repede. Fiesta a fost completata de putina febra la mezina, ca sa avem si griji, ca na, nu puteau ramane acasa. Dar cum fatuca era vesela nu ne-am alarmat si sambata am iesit musai sa dam de alb.
Si mare ne-a fost uimirea cand ne-am urcat in masina a inceput sa ninga. Des, ca-n poveste. Si incetul cu incetul se aseza. Diana nu mai putea de bucurie, chiar si mie imi sclipeau ochii de dorinta. Fulgi nevazuti de multi ani, sa fie vreo 8, ploaie alba ce-mi aducea amintiri de acasa, din copilarie si nu numai.
Masina nu avea nici un fel de echipament pentru iarna, dar n-am aventurat spre inaltime atrasi de naluca ninsoare. N-am mai putut urca, strada se acoperea cu pojghita alunecoasa. Am parcat la jumatatea drumului, pe o straduta laterala, sa ne minunam de frumusetea inaltului acoperit de brazi drepti si stufosi ce se imbracau in alb, sa ne tabacim in spate primii bulgari si ca toti copiii (din noi), sa inchipuim oameni de zapada. Desi nu era o partie conventionala, am folosit ca sanie o sacosa care mai mult rodea pana la asfaltul de dedesubt, decat sa alunece, mai ales cu Diana in ea (a se vedea filmuletul pe care l-am incarcat crezand ca e o fotografie)
Si ne-am mangaiat sufletul cu peisajul rece, am respirat aer de iarna si ni s-au topit fulgii pe fata si pe limba. Isabela nu a fost incantata de cunostinta, intrucat abia se trezise mofturoasa dintr-un somn scurt si nu parea deloc sa o atraga acest anotimp in noua infatisare.
Ne-am intors in masina sa coboram. Greu la vale cu talpi alunecoase. Masina s-a rasucit dupa voia ei, in pofida manuirii iscusite a volanului, si ne-am oprit usor intr-un zid de piatra dupa un derapaj si o explozie a rotii din fata. Putina sperietura, dar noi bine si intregi, masina zgariata si cu avarie la directie, dupa cum am aflat mai tarziu. Si ne-a taiat elanul si pofta de calatorie, plus ca asistenta si-a facut datoria si ne-a luat masina in aceeasi dupa-amiaza. Restul timpului l-am petrecut la caldurica bungalow-ului, cu vinut fiert si fripturici la gratar, alergand pioni pe tabla de nutesuparafrate, indulciti de cate o felie de tort cu frisca si capsuni.
Drumul la intoarcere a fost mai scurt, pe alt traseu incantator si platit de un taxi :)
Si asta ne-a fost aventura la zapada mult cautata si solemn promisa (zapada) Dianei. Macar ea poate a simtit bucurie mai mare, uitand repede de incidentul auto, fapt aratat din convorbirea ulterioara cu bunica la telefon, unde-i povestea pe nerasuflate cum a facut ea primul om de zapada.

Sweet moments

La 6 ani, primei nascute

Draga mea, nu stiu cand au trecut anii, maine poimaine mi te vad o domnisoara, care imi cere voie sa iasa la o intalnire sau la discoteca, imbracata cu fusta care e doar pe jumatate sau colantii prea mulati pe solduri (aici vad si prin ochii lui tati :)
Astazi inca esti printesa lui tati, prima, care alearga in bratele lui si cerseste dupa alint , la fel ca surioara mai mica; cum zicea tati, tronul e impartit: acum domnesc doua printese si tie inca iti este greu uneori sa accepti asta; dar stim ca esti buna si iti iubesti sora si ne-ai promis ca o vei proteja mereu, chiar si atunci cand o sa ai servici :)
Astazi implinesti 6 ani, varsta de granita, varsta care te arunca in tumultul vietii, incepand cu primii ani de scoala; cei sapte ani de-acasa s-au facut sase si acestia sunt incorect denumiti astfel.
Copilareste puiul meu, acum cat mai e timp, chiar daca de multe ori iti cerem sa te comporti "ca o domnisoara", poate mai tarziu ne-om da seama de staruinta ta in a "te prosti"; timpul e nemilos si anii acestia nu se mai intorc, oricat ai vrea tu, oricat ne-am dori si noi, iar noi suntem atat de captati de cotidian incat nu realizam ca ne-am putea transpune alaturi de voi sa retraim copilaria...
Te iubesc fetita mea, la fel de tare cum o iubesc si pe surioara ta, chiar daca tu imi reprosezi uneori contrariul; te iubesc si atunci cand "sunt rea", te iubesc si atunci cand ma superi, te iubesc si atunci cand te cert ca ai gresit, cred ca-ti iubesc si incapatanarea mostenita.
Draga mea, din dragoste ai aparut si te hranim cu dragoste; speram ca acest minunat sentiment sa-l resimti la randul tau ca sa iti fie mai usor in viata.
La multi ani fatuca mea, printesa lui tati...

Ps: iarta-ma ca am scris fara o ordine, doar au curs cuvintele... nu am vrut sa treaca ziua fara sa pun o scrisorica aici pentru atunci cand vei intelege

Sarbatori cu bine!

O aruncatura de bat pana la sfarsit de an...si doar azi nu-i Craciunul...oooo, ce veste minunata, ce sarbatoare mult iubita, adorata de copii; aseara am intrebat-o pe Diana de ce asteapta ea Craciunul si cum ma asteptam, raspunsul veni prompt: ca vine mos Craciun
Apoi am intrebat-o de ce vine mos Craciun tocmai in ajun de Craciun, de ce se canta colinde, despre ce si cine...si a facut legaturile si a priceput ea ce se sarbatoreste de fapt; insa a ramas tot cu gandul la daruri; copiii sa-si traiasca copilaria, de ce sa-i maturizam inainte de vreme... si asa cresc prea repede si nu au copilarie; Diana e naiva uneori, intr-atat incat ma "enerveaza" si am asteptari mai mari pentru varsta ei, insa alteori ma izbeste cu cate o intrebare incuietoare sau isi manifesta vreun sentiment prea adult.
De vreo patru zile , in balcon, pe dulapior, stateau doua scrisorele, impaturite, prinse cu o clama de rufe, verde; sunt pentru mos Craciun si asteapta sa fie ridicate de catre ajutoarele acestuia. Anul asta stie sa scrie aproape bine, cu litere de tipar, mai mananca o litera sau mai stalceste un cuvant, dar e totul descifrabil; dar cu toate acestea, scrisorile sunt moderne, in trend si nu contin prea multe cuvinte: a scris separat, pentru ea si pentru sora-sa, adresa si in loc de cerinte, a decupat din revista de jucarii ceea ce-si dorea: ea, un ponei vorbitor cu aripi miscatoare, pentru Isabela, o pisica miorlaitoare, cu ochi sticlosi. A luat modelul scrisorii de la scoala, pentru ca acolo au facut alte cereri pentru regii magi si am aflat ca ar mai vrea role, ca cele actuale ii raman mici la vara, un microfon si nu mai stiu ce minunatie de-a lui Monster High.
Cu multe nazbatii la activ si neascultari, mereu am amenintat-o ca mos Craciun nu va binevoi sa se deranjeze pentru obraznici; si avea o mare indoiala in suflet Abia aseara, am avizat-o ca in balcon nu am mai vazut nici un fel de scrisoare; a alergat repede sa se convinga si mi-a adus doar clama de rufe apoi a topait cateva minute , cu bucurie deplina pe chip; i-am aratat un avion mare, luminat si i-am zis ca poate acolo s-au ascuns spiridusii pentru calatoria lor; a strigat un multumesc rasunator in intunericul de la ora 22 si era foarte fericita si a promis ca se va purta bine (ha! ) si ca ii va face mosului un biletel cu multumesc pe care i-l va lasa diseara alaturi de farfurioara cu biscuiti si paharul de lapte.
Apropo, biscuitii i-a facut ea cu forme de stelute, inimioare.
Isabela se bucura la vederea lui mos Craciun, cel din reclame , reviste sau din bradut. Nu stie mai mult, doar ca a vazut-o pe sora sa chitaind si o imita si ea. Ei ii plac animalutele si muzica, fundalul sonor al reclamelor pe care le fredoneaza si se bataie pe ele; pare sa aiba ceva ureche muzicala in comparatie cu cea mai mare :) Nu mai incap in casa obrazniciile ei si alinturile, care unite cu ale sora-sii formeaza adevarate tornade.
Si asa asteptam noi Craciunul in aceste an, desi tati va lucra diseara; eu o sa-l ajut pe mos sa aranjeze darurile sub bradut , apoi maine vom sarbatori in familie.
Sa aveti cu totii un Craciun bogat si sa primiti cu bucurie nasterea Domnului!
Sarbatori calde!