Fusta très chic

Se ia o pereche de blugi care nu mai pot fi purtati
din anumite motive, in cazul nostru, de-ai lui tati,
se decupeaza parti din cracii pantalonului,
se descos pe laterale,
 si se croieste dupa masuri, o fustita simpla;
se pot face patru pliuri sau se pune pe elastic (mai usor)
Si ca s-o scoatem din anonimat adaugam doua randuri de danteluta
sau alte accesorii la indemana.
Si se poarta cu mandrie, in cazul nostru
e sport alaturi de adidasii din dotare.
Fiti inventive/i

De Sf Gheorghe sau de Sant Jordi

Cu totii cunoastem legenda sfantului Gheorghe care a doborat dragonul, salvand-o pe sotia imparatului; ziua sfanta de astazi coincide cu cea catolica, la fel cum coincid si cele de Sf Maria sau de nasterea Sf Ioan Botezatorul ;
asa le-a fost povestita si copiilor de la scoala Dianei, cu multe zile inainte ;au facut diferite fise si Diana a venit deja cu "lectia" invatata si mi-a turuit-o si mie inca de anul trecut, am citit si istoria celor trei fetite gemene care in aventurile lor alaturi de vrajitoarea rautacioasa, s-au intalnit si cu Sant Jordi /San Jorge , viteazul flacau ce a invins dragonul si a salvat printesa...doar ca in locul in care a curs sangele dragonului, a rasarit o tufa de trandafiri rosii, iar voinicul i-a oferit unul printesei salvate care a suspinat dupa inima viteazului;
si de atunci, in aceasta zi, li se ofera iubitelor/fetelor/sotiilor un trandafir rosu, aici, in Catalonia, insotit de un spic de grau, simbol al fertilitatii.
Aceasta zi coincide si cu ziua internationala a cartii in care s-au organizat acte frumoase: ieri , la scoala Dianei a avut loc un schimb de carti intre elevii mai maricei, cred ca se puteau si achizitiona la un pret modic, dar nu am putut participa, a coincis dupa-amiaza cu ziua de nastere a prietenei Dianei si bineinteles ca nu putea rata evenimentul.
Dar Diana a ramas cu ideea intiparita de la scoala, ca astazi fetele primesc cate un trandafir (nu neaparat rosu, ca au evoluat si culorile), iar baietii cate o carte din partea fetelor :)
Demult l-a "avertizat" pe tati ca in aceasta zi trebuie sa ne ia flori, iar noi sa-i oferim o carte; din pacate nu s-a intamplat nici una nici alta: am dat pas obiceiului spaniol, desi erau florari la toate colturile si ea i-a vazut;
eu insa am primit un semn de carte , un trandafir facut de ea la cole, atat de frumos si atent colorat, bine plastificat, care va sta la loc sigur, ingrijit si  protejat de foi .

PS: Isabela are seara ritual de joaca cu sora-sa si de obicei adoarme dupa ea; sunt seri cand o pun in pat mai devreme , iar Diana ramane la desene sau adoarme la tv, insa mult se zvarcoleste pana adoarme, mereu chemandu-si sora "na-na...nana" (Diana)

Hai-hui pana la munti

Zi demult planuita, dar tot amanata
din motive ce n-au tinut de noi;
iesire la aer montan, de-o zi, intr-un loc drag noua:
langa lacul din parcul natural Montseny
La poale de munte, multa verdeata, iarba proaspata
si copaci verzi; iar sus am avut surpriza
sa gasim palcuri de zapada,
iar in locurile umbroase cate un strat bun de omat moale
Diana a vazut anul trecut si anul acesta cate o ninsoare de-o zi,
a vazut fulgii topindu-i-se pe hainuta,
insa pana acum nu a atins zapada
e rece si foarte inghetata
pai da, asa e zapada

Si a topait pe toate gramajoarele de zapada pe care le-a intalnit
si ne-a bulgarit si a facut cu tati un omulet de zapada,
primul din viata ei, real, si nu pe hartie.
Astazi imi zicea
mami, sa nu mai vad pozele astea,
ca iar imi vine chef  sa merg si sa ma joc cu zapada
Am stat jumatate de zi si in tot acest timp
a saltat continuu,
s-a urcat pe toate pietrele,
pe toate radacinile, a cautat fructele-arici,
a mancat zapada
si nici atunci cand ne-am asezat sa mancam nu a stat locului
(oricum ea nu sta acasa locului la masa, d-apoi in natura)
Isabela nu stia ea ce se intampla,
dar a chiuit mereu de bucurie, vazand-o pe sor-sa sarind in toate partile,
radea in hohote cand arunca bucatele de bulgari de zapada,
s-a sfiit cand a atins raceala alba
si a papat si a dormit in racoarea naturii,
de care e mare amatoare.
Inapoi au dormit amandoua o ora de drum,
zdrobite de oboseala,
iar eu am motait langa ele.
Tati si-a mai incarcat putin bateriile
 si-a limpezit putin gandurile si si-a mai bucurat sufletul incarcat de necaz;
timpul ne vindeca, mai ales cel petrecut cu cei dragi
si in locuri tamaduitoare: langa susur de apa, pe fosnet de frunze,
sub pocnete de crengi si in soarele primavaratec.

Un inger

   Scriu aceasta pagina pentru Diana, scriu ca sa nu uite sau mai bine-zis sa-si reaminteasca si sa completeze imaginea fotografiei atarnate pe perete, scriu sa-i pastrez amintirea bunicului ei care azi  s-a dus intre ingeri; s-a dus cu dorinta de a-si fi cunoscut nepotica cea mica mai mult decat intr-o poza; acum e liber sa calatoreasca ,sa-si vegheze nepoatele de acolo, de sus si sa le cuprinda si sa le mangaie cu stralucirea sa de inger.

Aveam planuri pentru vacanta de vara, abia ce-o asteptam cu totii: noi, sa ne revedem parintii dupa doi ani, ei sa ne revada pe noi si pe nepoate; 

draga mea, bunicu` numara lunile ce ramasesera pana in august, ii era dor de tine, ca te-a iubit mult, mult de tot sa stii....si la fel de mult pe surioara ta, pe care n-a apucat s-o mai vada, sa-i iubeasca ochii albastri pe care ii admira in pozele tinute cu sfintenie in casa, ca pe niste icoane...

Tu ai 5 ani, ai auzit vorbindu-se despre moarte, te joci "de-a muritul" cu papusile si cu prietenele, numai ca in jocul tau vine un medic ce le face bine, le trezeste din moarte; cand o sa mai cresti , o sa intelegi ca de acolo , chiar nici medicii nu mai reusesc sa aduca oamenii inapoi; acum ai inteles ca bunicu` a murit, ca s-a dus in ceruri, dar imediat uiti si iti vezi de copilaria ta; si asa e si firesc si e firesc sa nu intelegi durerea celor din jur; copiii de varsta ta cu asta trebuie sa fie ocupati, cu copilaria si nimic sa nu le umbreasca aceasta perioada, sa nu stie ce sunt grija si durerea, ce-i lipsa sau necazul...

Eu il stiam pe bunicul tau de aproape 7 ani, doar ca in acesti ani ne vedeam o data pe an; imi amintesc cum m-a primit cu bratele deschise, pe mine, pe fata ce i-o aducea acasa fiul mai mic- brate ce mereu m-au strans la fel, cu duiosie si dor, sau cu regret la despartiri cand si ochii i se inlacrimau -el nu ma cunostea indeajuns, insa ii era suficient sa-si vada fiul multumit sau fericit de alegerea-i si era si el fericit.

Era bland bunicul tau, cu pleoape lasate peste ochii albastri, culoare ce i-a transmis-o surorii tale si era luminos la fata cand erai in preajma sa; te-a vazut atat de putin...anii isi spuneau cuvantul, dar nu si atunci cand, la cei doi ani ai tai, il tarai dupa tine, aproape alergand, sa-i impartasesti din curiozitatile tale...si iti facea pe plac, gafaind apoi.

Fetita mea...esti prea mica sa iti pierzi bunicii, dar "asta e viata"- fraza ce ai repetat-o din auzite...nu putem face nimic, trebuie doar s-o traim si cel mai important sa avem grija de ea, ca-i a noastra, a fiecaruia.

In seara asta ai imbratisat fotografia bunicii ramase singura si ai sarutat-o, apoi ai facut o imbratisare si un sarut in aer, in sus, pentru bunicu`...mi-au dat lacrimile, care si acum siroiesc. Noi n-am putut fi acolo, dar suntem cu gandul si depanam amintiri dragi pe care tu le mai tii minte.

Tu-ti pretuiesti cu atat mai mult bunicii, pentru ca nu-i ai aproape, incat ai vrea intr-un moment cand ti se nazare, sa mergem la ei. Suntem departe, draga mea, limitati de distanta, scoala, servicii sau nevoi...dar poate toate se vor schimba...cine stie...dorintele unui copil au timp sa se indeplineasca

PS: Atunci cand  vei putea, sa-i povestesti si surorii tale cum era bunicul vostru

Rochita reciclata

dupa modelul DIY (do it yourself)

am incropit o rochita Dianei, nu de alta , 

dar de la o vreme nu mai e prietena deloc cu pantalonii

(noroc de orele de gimnastica cand e obligata cu trening);

daca nu ai bebelus, dureaza 30 de minute toata treaba

  incercati, mamici !!!