Se afișează postările cu eticheta de-ale Spaniei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta de-ale Spaniei. Afișați toate postările

joi, 24 mai 2012

Montserrat

De dimineata vremea nu parea sa fie in favoarea noastra, 
vreme propice turistilor, cu vanticel simtit mai puternic din balconul superior
si norisori amenintatori;
dar cum ne propusesem iesirea, am indraznit sa infruntam ziua, 
cum o fi ea; 
si de n-o fi buna, ne cocotam in masina si faceam drum intors, ajuntandu-ne drumul nu prea lung.
Monserratul e muntele Cataloniei, sacru, de vizitat numaidecat de cei doritori, veniti prin zona.
De atata timp, satui de alte "dealuri muntoase" golase specifice spaniole, nu prea ne asteptam la ceva fenomenal;
noi suntem iubitori de munti incarcati de verdeata, tipic romanesti, plini de ace si conuri puternic mirositoare,
sau de acei munti care isi schimba culorile in toamna, devin fosnitori in bataia vantului 
sau sub greutatea pasilor ce-i strabat.
Dar cum n-aveam mult de pierdut si iesirea in natura, oricare ar fi ea, e mereu o binecuvantare,
am zis "hai !" si musafirilor nostri.
Curbele ametitoare mereu ma intimideaza si-mi maresc starile de rau de masina,
dar cu soferul mester si intelegator, am reusit sa le trec fara peripetii.

Privelistea ni se deschidea privirii:
muntele plesuv in crestet, cu forme ciudate ale stancilor ordonat aliniate -
dar totusi intr-un amestec de marimi, curioase, abrupti pereti aparent netezi -
era strabatut de un "fermoar" de cale ferata pe care mergea un vagon-trenulet aproape vertical.
Cabluri sanatoase duceau micute telecabine cu viteji turisti dornici de aventuri.
Poalele erau pe alocuri vegetate, iar intre ele se cascau hauri naucitoare,
cu poteci si drumuri ce pareau fire serpuitoare de la inaltime.
Chiar daca era inceput de saptamana, era plin de turisti, de toate natiile,
mai ales ca soarele isi facuse aparitia in toata splendoarea.
Se putea urca pe stanci, erau drumuri special croite sau scari, insa conditia mea fizica nu mi-a permis
si asa am tinut in loc toata trupa.






In schimb, am putut vizita basilica de Montserrat, am admirat sculpturile peretilor din 
curtea interioara si frumusetea dinauntru asemanatoare catedralelor ortodoxe.
Ne-am "minunat" de preturile piperate ale produselor traditional-originare diferitelor zone
expuse in posturile de pe marinea trotuarului.




Am vizitat si Muzeul Montserrat ce cuprindea pictura moderna , veche si din impresionismul francez: Dali, Picasso, Monet, Renoir, alaturi de alti cunoscuti autohtoni,
am admirat arheologia si iconografia in lemn  (cu cateva icoane romanesti foarte vechi).
Nefiind cunoscatori, vizita nu a fost tocmai lunga avand alaturi si pruncul precipitat, 
dar ne-am imbogatit memoria cu ceva nou.

Jumatate de zi  ne-a fost cu folos si pentru fizic si pentru spirit,
am fost impreuna, am respirat aer curat, ne-am clatit ochii si
am adaugat la socoteala un alt obiectiv turistic.

luni, 19 decembrie 2011

Un altfel de Mos Craciun

    De prin lume auzite sau din altele citite, stim cu totii ca exista numeroase versiuni ale lui Mos Craciun;
ba e un mosulet bun si bland, rotofei, cu obraji rosii care imparte daruri copiilor buni si pe care il stim de Mos Craciun, ba un crai sau trei chiar, ce vin tocmai de la Betleem incarcati de cadouri pentru copilasi, ori un Christkind, care ar fi copilul Iisus, imbracat in alb, ce imparte dulciuri, sau un pitic imbracat in rosu, Tomte, caruia ii place laptele cu orez si care piteste cadourile pentru a fi cautate, ori Strega Buffana sau Heiliger Nicolaus.
    Toate versiunile par acceptabile si chiar daca ni se par mai aparte, le acceptam ca obiceiu"-i obicei.
Cel mai straniu, auzit de mine a fost cel ce imparte cadouri , pe 25 sau 26 decembrie, aici, in Catalonia (Catalunya-varianta catalana): un cagatio ---hahahahah--- pardon, dar nu ma pot abtine. In traducere ar fi un trunchi ce "kk" cadouri, scris in versiunea fina.

                                                                                                   sursa foto : wikipedia

Cu cateva zile inainte de Craciun, se aseaza intr-un colt acest trunchi de lemn, picat cu ochi, nas si gura si se inveleste cu o mantie rosie. I se pune in fata resturi de mancare sau fructe. Si pentru a putea "defeca cadouri", respectivul se loveste usor cu un bat si i se canta versuri specifice. De obicei, cadourile constau in dulciuri si obiecte mici, pentru ca darurile mari sa le aduca Regii magi. Semnul ca nu mai are cadouri, este ca va defeca usturoi, o ceapa sau va urina.
Acum acest trunchi nu e chiar urat, pare haios, insa cum i se spune si ce ar face el, ramane pentru aprecierea fiecaruia.
Desi am vazut, am respectat, am admirat sau ne-a amuzat fiecare metoda prin care se aduce cadouri de Craciun, totusi noi ramanem, la a noastra : traditionalul Mos Craciun sau Mos Gerila (cum il stiam in perioada comunista), versiunea moderna a Mosului Nicolae.
Astazi ii acceptam pe amandoi "Mosi" si darurile sunt binevenite oricat de multe ar fi.
   Mai e putin, zile numarate, mult asteptate de copilasi, chiar si de parinti sau bunici, pana cand vom gasi cadourile sub bradutul impodobit. Chiar daca nu prea il prindem pe Mos in flagrant, atunci cand lasa darurile, nu mai conteaza, bucuria si magia momentului e incomparabila.

duminică, 11 septembrie 2011

Sagrada Familia











Intr-o mica plimbare, am admirat exteriorul faimosului templu in stil gotic al lui Antoni Gaudi. Pana acum nu am ajuns prin zona, ma gandeam ca atunci cand o sa o fac va fi cu tot cu biletul de intrare. Ca sa ai parte de un ghid, mi se pare ca trebuie facuta rezervare dinainte. Insa astazi am vazut ca pur si simplu turistii isi puteau cumpara un tichet individual si se intra usor. (probabil fara ghid)
Nu parea nici foarte aglomerat, dar eu iesisem cu Diana doar la plimbare si "cascat gura".
Catedrala e impresionanta (inca neterminata), prin maretia ei, prin marime, prin arhitectura si este atractia turistica cea mai pupulara/populata a Barcelonei. Ca si turist, nu poti pleca din Barcelona fara sa fi vazut/vizitat "Sfanta Familie".
Se spune despre templu ca, desi e cel mai cunoscut fapt al lui Gaudi, nici nu a fost initiat de catre el, si nici nu a fost terminat.
Gaudi a luat carmele constructiei dupa demisia arhitectului Francisco de Paula Villar si abia era terminata o parte subterana a criptei. Insa el nu a preferat planurile originale, ci a schimbat aproape radical forma edificiului cu un plan mai ambitios si mai indraznet.
Si-a dedicat restul vietii doar acestui plan maret, dorind sa termine fatada ce reda "Nasterea" pentru ca aceasta sa ramana exemplu continuatorilor sai.
Proiectul avea un total de 18 turnuri, dintre care 12 mai joase (dedicate apostolilor), 4 mai inalte dedicate evanghelistilor, altul superior, dedicat Fecioarei , iar cel care ar fi trebuit sa troneze ar fi fost dedicat lui Iisus.
Catedrala de astazi are doar 8 turnuri din cele 12 , conform proiectului si totusi produce atata admiratie. Cand opera va fi terminata, va fi una dintre cele mai impozante creatii ale omului.(se preconizeaza ca ar fi necesari 30 de ani).
Imagini si din interior se pot vedea aici.
Inspiratie

vineri, 24 iunie 2011

La Noche de San Juan

    
     Se considera ca fiind cea mai mare festivitate a Barcelonei, ziua Sfantului Ioan (in traducere) si se sarbatoreste intens in noaptea de 23 iunie. Este un omagiu adus verii, odata cu inceperea solstitiului de vara si relationat cu nasterea Sf. Ioan Botezatorul, cel ce a pregatit lumea pentru venirea lui Iisus.
Este numita "noaptea vrajitoarelor" sau "la noche de fuego"-noaptea de foc deoarece in fiecare coltisor al provinciei Barcelona, sunt focuri artificiale, petarde, pocnitori, dansuri in strada, muzica si distractie, insa locul cel mai aglomerat si in centrul atentiei il constituie plaja. Mobilele vechi sunt transformate in lemne pentru foc si plajele sunt luminate de vapaile focurilor.
Conform Wikipedia, focul este sarbatorit ca simbol al abundentei, al puritatii si al fertilitatii si pentru "a da mai multa putere soarelui", intrucat incepand cu urmatoarele zile acesta va fi din ce in ce mai putin rezistent, zilele devenind mai scurte.
Noaptea e putin propice somnului, zgomotul este pretutindeni si de amploare. Aerul e incarcat de fum si cerul plin de "fulgere" luminoase.
Se sarbatoreste cu cina in aer liber, cu familia si de pe masa este nelipsit dulcele traditional de forma rotunda (ce ar semnifica soarele), plin de fructe confiate si creme delicioase.
Imaginile sunt spectaculoase, preluate din diferite surse:


    Eu am reusit sa filmez mai mult zgomot decat imagine-la ora 23.00, desi incepusera dupa 21.30 cand incepuse sa se intunece si odata cu intunericul au crescut si in intensitate. Ultimele zgomote auzite de mine au fost in jurul orei 2 in zori...va imaginati mai bine de 4 ore de vacarm, si cu ferestrele deschise mai si tresaream la cate o pocnitura.


































joi, 2 iunie 2011

Sarbatori



Hristos S-a Inaltat! urare adresata tuturor astazi!
Mie imi place sa respect vechile traditii culinare de sarbatori, adica de Pasti si de Craciun sa fac un cozonac/pasca sau daca nu pot, neaparat sa fie ceva dulce asemanator.In privinta mancarurilor, ma mai abat  si mai combin modernismul cu traditionalismul.
Se stie ca de Inaltare ar trebui sa se repete dulciurile de Paste, adica se face pasca/cozonac si se fac si oua rosii.
Cotrobaind pe site-uri, m-am oprit la reteta de pe Zicolorata, doar ca acele cornuri le-am umplut cu nuca si cacao, iar alta parte de aluat a vrut sa ia forma unor placintele (cu branza si multe stafide), insa care nu au reusit sa stea inchise si au luat un alt aspect, dar ce mai conteaza, gustul e formidabil.
Ouale au fost doar 10 la numar, 5 rosii, 5 verzi, ca atat au vopsit resturile de vopsea ramasa. Bun si atat, doar azi se mananca oua colorate.

Neavand vreo legatura cu aceasta sarbatoare care e ortodoxa, azi incepe si "fiesta del bario", in traducere SARBATOAREA CARTIERULUI si dureaza pana duminica inclusiv, cand probabil vor fi si focuri de artificii. Si unde mai pui ca toata harmalaia e la mai putin de 200 metri de scara blocului. Nu stiu cum avem bafta asta, mai toate evenimentele orasului se tin prin apropierea noastra, la fel ca si cele din Cordoba, unde am locuit inainte. Hazardul !

Si fiesta continua!

duminică, 6 martie 2011

D-ale carnavalului....by me

Nr de grade Celsius:         mai mari sau egale cu 18
Locul desfasurarii:             in cartier
Nr copii:                           foarte foarte mare
Nr parinti, bunici:              inexact
Zgomot:                            multi decibeli
Muzica, dans si voie buna: din belsug
Costumatii :                       variate (a Dianei, desi de anul trecut, nu s-a demodat)












S-au aruncat multe bomboane si confetti.
Dans:

luni, 20 septembrie 2010

Targ medieval

De vineri seara pana duminica seara s-a desfasurat , de data aceasta in micul nostru parc, targul medieval. Pe o suprafata nu prea mare, locuitori arabi sau marocani , chiar si spanioli  si-au intins marfurile pentru delectarea privitorilor , eventual cumparatorilor.
In timpul zilei s-au dat spectacole cu serpi iesind dansand din cosurile lor, lucru pe care nu am apucat sa-l vad,cu parere de rau.
Dar in seara asta mi-am permis sa fac cateva fotografii, desi unele cu permisie, altele fara.
Impresionante au fost figurinele din sarma, care dupa vopsirea corespunzatoare capatau un aspect destul de natural.
cantand la pian
miri
la dentist
la ginecolog
arome deodorante pentru masina ori pentru hainele din dulap  (dureaza un an)
flori artificiale colorate
cutii pentru pastrat bijuterii
un fel de legume, branzeturi si salamuri
incaltaminte caracteristica
multe bijuterii

Ce mi-a placut mult a fost taraba la care iti puteai pune numele in scris arab doar pentru 2 euro; asa ca fara prea mult stat pe ganduri mi s-a caligrafiat numele Dianei, de la dreapta la stanga in limba araba.
Acum ma gandesc ca deodorantele s-ar fi putut folosi si pentru incapere si regret ca nu mi-am achizitionat. Poate data viitoare!