Se afișează postările cu eticheta in patru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta in patru. Afișați toate postările

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Calendar 2012

Un an incarcat, poate cel mai plin de realizari, de pana acum, din viata de familie si nu numai.
In ianuarie
 am primit cheia casutei noastre,
in februarie
 ne-am mutat in cuibul nostru, desi a mai durat mult sa punem firisor langa firisor, 
sa-l netezim sa arate ca e de locuit,
 in aprilie 
am reusit sa mergem in sud si sa petrecem sarbatorile de Paste alaturi de prieteni si o parte din familie,
 in iulie
 ni s-a marit familia cu al patrulea membru (a doua mare implinire a sufletelor noastre de parinti),
 in august
 am sfintit crestineste apartamentul, 
in septembrie 
am increstinat-o pe micuta Isabela,
 in octombrie
 am reusit sa indeplinim marea dorinta a Dianei: camera ei roz sa fie mobilata
 "ca sa aiba unde-si pune jucariile"
si multe alte izbande presarate printre aceste luni.
Singura nepuntinta a fost ca nu ne-am vazut parintii anul acesta,
planul de a petrece o parte din vara cu ei ramane pentru anul ce urmeaza,
cand se va acumula atata dor si asteptare,
dorinte de a-si revedea nepoata si a o cunoaste
pe cealalta, incat sunt sigura ca vor luci lacrimi de bucurie.

ps: notez decembrie, ca prima data in 7-8 ani cand petrecem
impreuna acasa, cu tati, doua zile jumatate de Craciun 
si vom fi si in noaptea dintre ani impreuna

miercuri, 1 august 2012

Sfarsit de iulie-ncununat

Postare apartinand lunii iulie, inceputa ieri, printre pasii rapizi ai timpului , 
scris cu taraita, sters si iar scris, printre pampersi, hainute 
si strigari bebelusesti de "mi-e foameee !!!!"
Da, suntem patru, inainte de termen, inainte de 3 august, exact de vineri:
 trei oameni bucurosi, fericiti, impliniti 
si toate insusirile datorate micului sufletel, al patrulea, care, fara sa stie, a contribuit la intregire.
Micuta, blonda, sanatoasa, reuseste sa capteze atentia intregii familii;
stie sa domneasca ca si surioara ei, iar noi suntem supusii ei ascultatori.
La primul  tipat, am simtit usurare, la prima atingere am simtit lacrimi de bucurie,
la prima vedere mi s-au spulberat toate temerile din timpul sarcinii.
Acum suntem linistiti, acasa, savurand momentele,
minunandu-ne de fiecare gest, fiecare mutrisoara, 
inconjurand cu totii mica comoara si fiecare dorindu-si partea sa.
Nu mai vreau nimic, doar binecuvantare de Sus!