Singura

in casa, la calculator, la masa, cu inima stransa si ochii umezi.Parcurg un hol imens de la salon pana la bucatarie si toate camerele goale, inca cu rufe aruncate din graba, jucarii imprastiate. 

S-a intunecat si afara, nu-mi place noaptea cand sunt singura.

Dragii mei sunt in calatorie, sa-si vada parintii, bunicii.Ajung maine dupa-amiaza, astept cu nerabdare sa se intalneasca cu tata. Va fi o surpriza totala, caci se asteapta la un pachet. Dar vor fi doua pachete, unul mare si unul mititel, vii, cu cate doua picioare si zambete pe fata.

Sa va fie drumul lin si luminat de "sus", dragii mei!

Un gol in stomac

si un nod in gat simt cand ma gandesc cat mai e si mai ales cand vine vorba despre subiect: plecarea Dianei cu tati in vacanta la bunici, adica departe, in Romania. Doar ei doi, intrucat nu mai e posibil sa-mi mai iau concediu, tati a luat bilete dupa programarile mele de concediu la servici. Atunci am acceptat, insa cum se apropie plecarea imi scade entuziasmul.
Si mai sunt mai putin de 4 zile si 3 nopti.
De vreo doua nopti , adorm privind-o cum doarme, mangaind-o pe par , apoi o cuprind cu bratul.
Stiu ca nu e foarte mult timp, doar doua saptamani jumatate, dar la inceput o sa-mi fie extrem de dor.
A mai fost plecata si anul trecut cu bunica, dar macar eu am ramas cu tati, acum raman singurica in ditamai apartamentul.
Toata lumea ma compatimeste intai, apoi ma incurajeaza ca o sa ma odihnesc cat incape.
Da, vreau sa ma odihnesc , dar cred ca doua zile mi-ar fi de-ajuns.
In timpul zilei ma incurajez si eu si imi planific timpul: de citit pe o banca in parc, de vazut multiduninea de filme din calculator, de plimbat, de mers in magazine, de facut curatenie generala....multe ce acum nu le pot duce la capat cu perfectiune. Apoi cand vine seara uit de planuri si stiu ca o sa ajung de la servici, desi tarziu, o sa gasesc camerele goale.
Pe de alta parte sunt multumita de marea bucurie ce le-o vor face ei -Diana si tati - bunicilor, ca va fi surpriza pentru toti, nu stiu ca or sa mearga acasa. Si abia astept sa-mi spuna reactiile.
Acum sunt mama si imi pot imagina bucuria de a-ti revedea copilul, respectiv nepotica pentru ei, care e mai mult decat adorata.
Mai e putin , o sa sufar cred vreo doua zile, apoi sper sa fiu ok.

Sarbatoarea vinului

Sa nu ne rupem deodata de vara si de vacante, orasul ne-a oferit o noua sarbatoare, numita Fiesta de la Vendimia( culesul strugurilor pentru vin), o sarbatoare a vinului ce a durat intregul sfarsit de saptamana prelungindu-se si luni.

Montilla, oraselul in care locuim este recunoscut pentru vinul calitativ premiat cu multe ocazii in teritoriul national si international.

La intrarea in oras gasesti inscriptia Montilla-la ciudad del vino.
Odata cu aceasta sarbatoare se premiaza si cel mai bun vin dintre cele ale bodegilor montilliene si cea mai buna gustarica .

Prima seara a inceput cu un fel de defilare a domnisoarelor de onoare ale sarbatorii, precedate de o trupa de tobosari si dansatori.

In spatiul destinat feriei s-au asezat comerciantii specifici balciurilor, cu tarabe pline de acareturi, dulciuri, vata de zahar, produse de fast-food , specialitatile feriilor-churros cu ciocolata (un fel de gogosi in forma de carnati)- si nelipsitele atractii pentru copii: carusele cu caluti, masinute, castele gonflabile.
Ziua de drept a sarbatorii a fost duminica , cand la ora de seara s-a putut vedea trecerea procesiunii in onoarea "Sfintei protectoare a viilor".
Sa nu fim mai prejos, noi , fetele ( ca tati a trebuit sa fie la datorie muncitoreasca) ne-am motat, ne-am gatit si am iesit la plimbare.

Am ascultat tot felul de muzica, ne-am afumat de prajeli, ne-am dat in carusel si am cumparat gogosii faimosi pe care i-am papat acasa ca deja era ora tarzie pentru un copil de 2 anisori jumatate.

La intoarcere, am intalnit si un olar "prins in fapt" pe care Diana l-a admirat si i-a cerut sa-i dea si ei o "bucatica de ciocolata" (la vederea lutului in prelucrare ), ceea ce a starnit rasete printre privitori.

Vacanta de la mare

A doua parte din vacanta am dedicat-o dragostei noastre, marea.
De asta data, am mers la marele Atlantic, in Moguer un mic satuc , actual, principal producator de capsuni in Spania si in trecut, participant activ la pregatirile pentru descoperirea Americii. (sursa Wikipedia)
Avem acolo prieteni ce s-au oferit drept gazda, carora le ramanem indatorati si ii asteptam sa ne intoarca vizita.
Litorarul cel mai apropiat era Mazagon, asa ca in fiecare zi , de doua ori, dimineata si dupa-amiaza, faceam drumul spre plaja.



Plaja era imensa, cu nisip fin , soarele de sfarsit de august a fost incantator, oceanul s-a oferit in toata splendoarea lui cu apa numai buna de balaceala.
Diana si-a variat activitatile intre nisip si apa.



Eu am incercat sa iau amintiri vizuale cu care sa ne putem delecta in viitoarele seri friguroase.



Am reusit, dupa multi ani, sa mai vad un apus de soare pe plaja, cu valuri spumoase spalandu-mi nisipul lipit de picioare.
Aceasta a fost o dorinta din aceasta vacanta.



Nu m-as satura de privit aceasta imagine reala daca ar tine timp mai indelungat, daca pamantul nu ar alerga atat de repede, ascunzand frumusetea soarelui si inecand-o in departarile oceanului.




Ultima seara i-am dedicat-o Dianei, ne-am jucat mult cu nisipul umed si am facut inscriptii trecatoare.
Si asa, s-a scurs vacanta de vara mult-asteptata, insa care ne-a umplut de optimism si energie pentru a trece alte trei anotimpuri.

Vacanta de la munte

De fapt este vorba de aceeasi vacanta, dar impartita pe din doua si bine ca ne-am gandit asa.

Am revazut Cazorla, o minunata zona de existenta careia am aflat oarecum tarziu sau mai bine spus am vizitat-o tarziu, avand in vedere ca avem destui ani aici.

La 3 ore distanta de noi sunt imprejurimi minunate , aproape asemanatoare cu zonele de munte mioritice.

Aer proaspat, dimineti si seri racoroase, rau cu apa rece, izvoare cu apa proaspata, conuri de brazi si pini, cai pascand, mistreti indrazneti, caprioare sperioase, pastravi rapizi si mult verde si miros de lemn si de rasina.

Muntele ne-a relaxat, ne-a linistit .
Nu ne-am incarcat vederea de tehnologie virtuala, nici auzul de sunete instrumentale, doar de susurul apei, fosnetul frunzelor de plop si adierea vantului din noapte.