Zile de vara pana-n octombrie

soare sus, puternic, jos plaja inundata de apa oceanica calduta;

noi fericiti ca suntem impreuna, sanatosi;

ne hlizim in poze , sarim si ne stropim,

mancam peste prajit in port

si huzurim in caldura de octombrie;

am respectat traditia cu taierea motului

si ne-am veselit

Bucuria Dianei

Se spune ca unii sufera de depresia post-vacanta. Noi nu ne-am incadrat, pentru ca oricum zilele nostre de "bine" au fost in prelungire. Mai ales ca am avut si musafir care trebuia tratat si nu stiu cum s-a facut si s-a putut ca si tati a mai beneficiat de zile festive, chiar si doua la rand. Buna treaba, nu?
Musafir ne-a fost Bea, prietena si bona Dianei de demult. Draga de ea , numai vacanta nu a avut, Diana exploatand-o la maxim. Tot ajutorul de care avea nevoie trebuia sa fie acordat de Bea, pana si la baie. Apoi fata mea "a uitat" si sa manance singura, pentru ca avea cine sa ii sufle in mancare sau mai bine-zis, intre cornite. Doar zicea "Bea imi da!", "cu Bea vreau!","ma joc cu Bea" si tot asa a tinut-o sapte zile.
Nu am vizitat atat cat mi-am propus, am vazut doar vreo doua-trei locuri noi. In schimb am reusit "s-o bronzam" putin ca era ca branza. Jumatate din zile am fost la soare, la mare sau la piscina, am dus-o si la munte, am vazut un parc cunoscut si faimoasa fantana magica din Barcelona.
Speram ca s-a simtit bine, macar putin, si daca a fost asa, va mai dori sa vina si alta data la noi din placere, dupa cum i-am spus si ei.
Aseara am condus-o la aeroport, iar Diana a adormit pe drum.
A mai dormit un timp si acasa, dupa ce ne-am intors, dar la trezire si-a dat seama de absenta lui Bea. S-a dus sa vada si sa se convinga, apoi in camera ei si a inceput sa planga de mahnire si de tristete. Noua ni se rupea inima de mila, iar tati a mangaiat-o si a consolat-o. Oare ce era in inimioara ei mica... insa stim ca in caracterului ei puternic, exista si o parte sensibila. Cu putin timp inainte spusese fetei: "daca pleci, o sa plang si o sa fiu trista!" 
Va mai trece putin timp plin de amintiri si intrebari, speram ca pregatirile pentru scoala si noua etapa din viata ei sa o ajute.

Alinarea ei va fi in fotografii pana la urmatoarea revedere:

Amintiri de sarbatoare

Vacanta de la mare

A doua parte din vacanta am dedicat-o dragostei noastre, marea.
De asta data, am mers la marele Atlantic, in Moguer un mic satuc , actual, principal producator de capsuni in Spania si in trecut, participant activ la pregatirile pentru descoperirea Americii. (sursa Wikipedia)
Avem acolo prieteni ce s-au oferit drept gazda, carora le ramanem indatorati si ii asteptam sa ne intoarca vizita.
Litorarul cel mai apropiat era Mazagon, asa ca in fiecare zi , de doua ori, dimineata si dupa-amiaza, faceam drumul spre plaja.



Plaja era imensa, cu nisip fin , soarele de sfarsit de august a fost incantator, oceanul s-a oferit in toata splendoarea lui cu apa numai buna de balaceala.
Diana si-a variat activitatile intre nisip si apa.



Eu am incercat sa iau amintiri vizuale cu care sa ne putem delecta in viitoarele seri friguroase.



Am reusit, dupa multi ani, sa mai vad un apus de soare pe plaja, cu valuri spumoase spalandu-mi nisipul lipit de picioare.
Aceasta a fost o dorinta din aceasta vacanta.



Nu m-as satura de privit aceasta imagine reala daca ar tine timp mai indelungat, daca pamantul nu ar alerga atat de repede, ascunzand frumusetea soarelui si inecand-o in departarile oceanului.




Ultima seara i-am dedicat-o Dianei, ne-am jucat mult cu nisipul umed si am facut inscriptii trecatoare.
Si asa, s-a scurs vacanta de vara mult-asteptata, insa care ne-a umplut de optimism si energie pentru a trece alte trei anotimpuri.

Vacanta de la munte

De fapt este vorba de aceeasi vacanta, dar impartita pe din doua si bine ca ne-am gandit asa.

Am revazut Cazorla, o minunata zona de existenta careia am aflat oarecum tarziu sau mai bine spus am vizitat-o tarziu, avand in vedere ca avem destui ani aici.

La 3 ore distanta de noi sunt imprejurimi minunate , aproape asemanatoare cu zonele de munte mioritice.

Aer proaspat, dimineti si seri racoroase, rau cu apa rece, izvoare cu apa proaspata, conuri de brazi si pini, cai pascand, mistreti indrazneti, caprioare sperioase, pastravi rapizi si mult verde si miros de lemn si de rasina.

Muntele ne-a relaxat, ne-a linistit .
Nu ne-am incarcat vederea de tehnologie virtuala, nici auzul de sunete instrumentale, doar de susurul apei, fosnetul frunzelor de plop si adierea vantului din noapte.

Prima zi de vacanta

a Dianei, ca noi doi mai avem de indurat doua saptamani. Eh, dar trec...
Si cum ne-am trezit noi dimineata si cum am vazut ca nu e paine macar pentru micul dejun, am venit repede cu propunerea la tati: hai sa dejunam in oras ... si luam si paine-motivul sa iesim.
Si tati din prima a zis: hai!
De ieri, i-am promis Dianei ca astazi ne facem manichiurile, dat fiind faptul ca nu mai trebuie sa mergem la gradinita. Si ea nu a uitat deloc, a venit sa ii tai unghiutele si cu lacul, pregatita de cosmetica.
Si ne-am infrumusetat una pe alta, nimeni nu e mai prejos.

Ca sa fim in ton cu zapuseala soarelui de vara, astazi avem pe unghii culori aurii.

Cititoarelor, daca doriti , avem salonul deschis pe perioada estivala.