Multumire

Zi de curs, prenatal; cu Diana dupa mine, o carte de colorat, un sandvis si o sticluta cu apa;
doua ore de cumintenie  (deci, se poate!); ea: colorand, soptind la ureche "mami, nu mai pot!"
                                                                eu: distribuind atentia intre ea si curs, vazand vreo trei tipuri de nasteri, pana mi s-au umezit ochii din cauza amintirilor "si eu am trecut prin asta; acus, repet; Doamne-ajuta!"
Intoarcere spre casa, agale, prin caldura de ora 11 a orasului forfotind, cu opriri fugare la locurile de joaca pe care ochisorii ageri nu le scapa;
eu, nascuta in vara, iubitoare de sezon estival si caldura, acum ma plang: ma inmoaie, ma oboseste si parca e toata pe mine; Diana amplifica totul cu energia ei inepuizabila, de vacanta; acum nu-i pot tine pasul:: uneori intelege, draga mea! Ma asteapta pe scari "mami, esti bine?" "ti-e rau?"
Mi-e bine, puiule, sa te stiu vesela, sanatoasa, fericita; mi-e bine cand ma gandesc la fetisoara mica pe care abia astept s-o vad,  sanatoasa sa fie.

La amiaza a poftit tortilla, cu ketchup, fara de care nu se poate; eu (sau bebe) am poftit smochine, fructele antice, mov, bine coapte, pe care nu le-am mai probat de cativa ani, pe care le mancam direct de pe crengi, nespalate, de doua ori pe an, o data erau galben-verzui, la urmatoarea recolta erau mov, la fel de dulci, dar cu arome diferite.

Profitam de ceva timp, de toate bunatatile naturii, specifice fiecarui sezon, tanjim dupa fructe atunci cand se epuizeaza din casa; semn bun in schimbarea metabolismului. Diana nu e adepta noutatilor, nici macar nu le probeaza daca nu i se par cunoscute... tipic copiilor. Ma multumeste sa stiu ca nu le refuza total. Sunt astfel de cazuri. Dar e bine!

Ora 23

Zapuseala zilei de azi s-a anuntat inca din noapte

 cand m-au cuprins sudorile pentru prima data in aceasta vara, in pofida tuturor usilor si ferestrelor deschise.

Iubesc vara, imi place caldura, dar astazi simteam ca nu le fac fata.

Nu m-au ajutat nici dusul, nici evantaiul, nici intinsul pe jos ca matele.

Abia acum se simte boare de aer, vanticel de vara, poate adus/trimis

de pe largul marii care ne-a chemat toata ziua. De-ar fi existat teleportarea,

fara a face un pas prin zaduful stradal...

Tarziu in seara, dar multe capete sprijinite in coate pe balcoane

sau pervaze, rasufland cu nesat din aerul putin racoros;

plimbareti aproape de miez de noapte, cand corpul poate suporta ambianta, chiar 

si o vecina intarziata sau profitand de racoare sa curete terasa,

cainele oropsit, din balconul din fata, sleit de puteri si limpaind din apa calda,

in sfarsit se intinde linistit pentru somn:

fiecare faptura adulmeca picurii racoritori din noapte.

Orasul intins pe dealurile din fata,

sute de lumini mai mari, mai mici, delimiteaza strazile ondulate;

deasupra, alte mii de luminite vegheaza pamantul

si anunta zi senina pentru maine.

Poate si mai putin arzatoare!

Tot fetita

este!

Am fost la eco, a treia.

Camera intunecata, racoroasa, dar pe mine curgeau siroaie (de emotii??)

plus ca m-a lasat intinsa pe spate, pozitie ce nu o mai suport

prea mult, si a vorbit cateva minute la telefon, care mie mi s-au parut eternitate; 

putin mai lipsea si ma ridicam, dar aveam si gelul rece intins pe burta.

Monitorul alb-negru, ma asteptam ca macar aceasta eco sa fie color (la Diana a fost una),

nu mai zic de 3D.

Dar mi-am vazut ghemotocul, numai cu ochii in ecran am stat;

il auzeam pe tati oftand, dar nu m-am uitat la expresia fetei lui;

la iesire mi-a zis: ai vazut ce frumoasa e?- cu nasul mic si carn!

Cu cine va fi sa semene?

Mai sunt cam 40 de zile si vom vedea.

Mai avem de crescut,

PS: 34 saptamani-2560gr. Buuun !

Florile mele

Teii vazuti saptamana trecuta intr-un parculet nu m-au asteptat pe mine; 

atunci aveau multe flori imbobocite, gata sa plesneasca si un miros imbatator, amintind de acasa, de Copou; astazi erau deja trecute, scuturate, pline de musita lipicioasa.

Dar nu m-am lasat si am ales cateva, noi, proaspete, macar pentru un ceai-doua, 

incomparabile cu cele din pliculete.

Diana s-a jucat in nisipul fin,si-a gasit repede parteneri si a uitat de plansetele din magazin dupa o carte de colorat.

 Vremea atat de placuta, spre seara, cu soarele palind dupa ora 8; amestecatura de mamici leganandu-si pruncii in scranciob sau in brate, construind forme in nisip sau pur si simplu odihnindu-se sau palavragind cu amice, nescapandu-si odoarele din priviri, cu un ochi intr-o carte si cu altul dupa ele.

 

Seara linistita, cu desene pe hartie si animate la televizor, cu o cina subtire dintr-o clatita americana cu sirop de capsuni, spalat flori parfumate si intinse la uscat, joaca in pat de-a mama si de-a fiica pana la ora tarzie.

Noapte buna si racoroasa, floricica mea !

Acest curs

Cursul prenatal sau de pregatire a mamicii pentru nastere e destul de interesant. O asistenta "matrona"(denumirea specifica moasei) tare draguta, pare foarte iscusita in meseria ei, atat verbal cat si practic.
Noi, vreo zece mamici, unele dintre noi deja la a doua experienta si patru-cinci tatici.
Asistenta incantata de participarea taticilor, cum sa nu !
Sala, dotata cu un ecran mare, cu proiector, table pentru scris si desenat explicatiile, saltele si pernute; singura obiectie e ca nu are aer conditionat, doar un jalnic ventilator, ce nu face fata, oricat s-ar roti spre noi. Macar ca au asezat cursul la orele diminetii, pana la 11.
Noi toti, distribuiti pe scaune, in semicerc.
Prima ora si un sfert e parte teoretica, explicatii, intrebari, raspunsuri, curiozitati, nelamuriri, opinii, iar restul, pana la doua ore e pentru diferite miscari, flexiuni, pozitii, strategii de respiratie- intr-un cuvant exercitii. Ascultam cuminti pe asistenta si exersam ca si ea, odata cu ea.
Mi-amintesc de cele cateva ore de curs prenatal cand fusesem insarcinata cu Diana, si alea prinse catre sfarsit (ca nu ma anuntase nimeni, din timp)...incomparabile cu acestea: numai niste imagini si teorie pe un ecran, fara prea multa participare dar si fara acea daruire a asistentei. Ni s-a vorbit mult atunci despre boli, vaccinuri si prea putin despre ce era cu adevarat important; cursul nu prea si-a exercitat rolul, or poate am pierdut eu partea aceasta, care a fost la inceput.Oricum nu ieseam de acolo incantata si cu lucruri foarte noi pentru mine, desi urma sa fiu pentru prima data mamica. Mai mult ma informam acasa, citind carti sau pe internet.
Acum chiar imi face placere sa merg, sunt destinsa, se simte empatia imprejur. Nu se formeaza prietenii, poate nici nu ne vom reintalni vreodata, dar acolo toate avem aceeasi problema, aceleasi simtaminte si vom trece prin aceeasi experienta, desi diferita de la o persoana la alta. Prinzi incredere in tine, parca uiti teama si te face sa fii darza pe stiinta ta, putand contrazice sfaturile primite din toate partile si sfarama mituri:

- nu sta picior peste picior in sarcina avansata, ca dauneaza/deranjeaza pe bebe---- ba din contra, poti sta cum  poti si cum iti  este confortabil
- nu dormi pe burta, ca nu e bine (o mamica de la curs, in 29-30 de saptamani doarme si acum pe burta, ca poate si se simte bine)
- nu te lasa pe vine, ca e o pozitie rea pentru bebe---- din contra, e destul de confortabil sa-ti mai sprijini burta pe picioare, facandu-i loc intre ele. Doar ca tu nu vei rezista prea mult. Unele mamici nasc perfect in aceasta pozitie.
- sa nu faci baie in timpul sarcinii-----de ce nu daca in apa te simti bine. Conditia este ca apa sa nu fie mai fierbinte decat temperatura corpului. In plus, azi am aflat, ca in timpul contractiilor, ca sa fie mai suportabile, poti face dus destul de cald pe zona spatelui sau baie calda pentru a ajuta la dilatatie.
- nu merge foarte mult, ci odihneste-te mai mult---- din contra mersul pe jos si miscarea fac sa te obisnuiesti cu efortul ce trebuie depus la nastere si iti pastreaza tonusul. Doar ca intervine oboseala si ai nevoie sa te odihnesti.