Final de iunie

Plimbare  pe-nserat, dupa orele 8, amandoua dichisite; ea, mai mult, cu unghiute lacuite si inainte rugatoare "mami, dar cu adidasii nu mi se vad unghiile!"...Bine, fie, astazi punem sandale- fara talpile ortopedice, n-o fi bai o ora

In parc, e in firea ei sa socializeze, indiferent de rasa si culoare, mai putin cu tiganusii romani pe care ii recunoaste cateodata cand ii vede; multi copilasi, in rochite, pantaloni scurti, fustite, cu codite, tunsi zero, desculti; o fetita la vreo 2 anisori, negresa, indrazneata, cu talpile goale, se agita de colo colo, cu copiii mai maricei, in roata ce se invarte, ba ia o bicicleta abandonata, ba o trotineta, ba o minge....se tine sa nu cada de un copil blondut, autohton; acesta ii ia manuta neagra si se scutura pe tricou.

Mi-a scos un zambet trist, abatut: de ce sunt rasisti copiii? de unde invata la asa varsta frageda? de ce parintii nu contribuie la intregul proces educational? de ce sunt multi parinti asa?... si toate astea intr-o parte a tarii unde emigrantii reprezinta aproape jumatate din populatie.

Si-a intalnit un coleg de clasa, sud-african, s-a jucat mai mult cu el pana ce singura mi-a zis: mami, mergem?
Ne-am plimbat, ne-am pozat de parca am fi fost turiste, am ras si-am chicotit pe diverse pozitii, a vorbit la telefon cu bunica, i s-a plans ca-i este foame (ciudat !) si drept urmare am facut cale intoarsa.

Umiditatea se simte in aer, aduce si racoare, luna e incetosata, cerul inchis, se anunta un maine diferit; cel putin se pare ca vom dormi fara sudori.
Vise placute!

Prietena cea mai buna

      De ceva timp sunt nostalgica cand ma gandesc la prietenie. Duc dorul prieteniei de alta data, imi lipseste acel cineva, caruia sa-i acord notiunea de cel mai bun prieten.
Tanjesc dupa acea persoana.
Stiu ca si sotul imi este cel mai bun prieten acum si asa ar trebui sa fie in orice casnicie;
dar totusi, mi-e dor de prietena mea cea mai buna, cea pe care am avut-o in copilarie, cand eram nelipsite de la  toate jocurile , cea din adolescenta cu care imi impartaseam secretele si ne spuneam cui "ne-am da prietenia" si de cine ne place la discoteca, aceeasi din anii facultatii care mi-a fost si colega de curs si confidenta si cu care ma distram cand ieseam impreuna.
Mi-e dor de ea, de cea cu care imparteam si ne schimbam hainele, ne retusam machiajele, imparteam mancarea, copiam la cursuri, ne intelegeam prin semne, radeam si plangeam impreuna, ne imprumutam bani si mergeam impreuna la primele intalniri.
Poate atunci, demult, nu intelegeam atat de bine definitia prieteniei si nu o apreciam la adevarata ei valoare, dar stiam ca eram cele mai bune prietene si pentru noi era de-ajuns.
Timpul, distanta si imprejurarile ne-au despartit, fiecare luand-o pe drumul sau, cautandu-si binele propriu, incercand sa-si faca rostul in viata si sa-si intemeieze o familie. Coincidenta a facut ca amandoua ne-am desprins de parinti, ne-am ales cate o tara diferita, avem cate o familie si suntem poate la fel de multumite din acest punct de vedere. Pacat ca departarea nu ne permite sa tinem legatura asa cum ne-am dori, pacat ca nu ne-am vazut de la terminarea facultatii, pacat ca prietenia de altadata nu s-a putut mentine dupa voia noastra. Un telefon si un mesaj nu e indeajuns, desi intr-o convorbire am putea sa ne derulam intreaga viata, dar ar fi doar un rezumat.
E greu sa mai gasesti pe cineva caruia sa te destainui si sa-l numesti prieten. Poti fi inconjurat de cunostinte, de amici carora le spui tot prieteni, dar nu ii poti ridica pe toti la acelasi rang, nu poti oferi tuturor titlul de "prietena cea mai /buna prietenul cel mai bun" .

Sunt atatea citate adevarate si frumoase despre prietenie, incat mi-a fost greu sa ma opresc la unul, dar mi-a placut Antoine de Saint Exupery

• "Ospitalitatea, curtoazia si prietenia sunt intalniri ale omului in om.
• Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie.
• Nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi.
• Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni."

---------------------
De fapt, postul a pornit de la Diana. Are ca si colega de cole o fetita careaia ii spune prietena si careia ii ofera afectiune si doreste sa fie mai mult timp impreuna cu ea, dar lucrurile nu stau tocmai la fel si in sens invers. Inca sunt copilasi.
Dar Diana, in rugile ei de seara, i-a spus lui tati: "Sa o urechesti pe S. ca nu vrea sa-mi dea manuta cand mergem impreuna!"
Draga mea fetita, "Nu are nici o noima sa cersesti prietenia." - Antoine de Saint Exupery !