Dans

Asteptare (desi ni s-a cerut punctualitate)

motat-coafat

schimb de haine

iar asteptare (desi trebuiau sa intre primii)

in sfarsit le-a venit randul, aliniati si instruiti de Señorita de la dans

Prichideii de o parte si de alta,

deschid dansul fetitele mai maricele

La un semn, se ridica si micutii,

incercand sa tina ritmul

Si eu, ca cioara, tare mandra de puiul meu ca

a facut fata dansului, desi am inscris-o pe ultima suta de metri.

Bataiala e parte din ea.

 

Si intr-o saptamana, se mai sfarseste un an scolar,

dulci amintiri de noi pastrate si poate memorate intr-un capusor mic,

pretioase momente din viata de parinte

 

 

"Toti oamenii mari au fost mai intai copii"

(Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte)- A.S. Exupery 

Colegiul unde merge Diana a sarbatorit ieri ziua drepturilor copilului prin jocuri, dansuri, muzica si concursuri toate adresate copiilor , pe varste. Cum scoala e la un pas de noi, am participat alaturi de nazdravani:

Bineinteles ca seara spectacolul a avut si jocuri de artificii, pe care insa le-am vazut din casa.

Ultimele stiri...

Lipsa de inspiratie si lenea m-au tinut departe de o noua postare. Dar acum cheful mi-a revenit putin si insiruiesc noutatile sau mai bine zis ce am dres, ce am facut:

• eu m-am inrolat  la Avon, si ca o buna promotoare ce sunt, mi-am si agatat reclama pe pagina de blog. Castiguri minime, nu mai e ce era odata, dupa cum mi-au confirmat gandurile si alte persoane ce au 30 de ani in breasla, nu tu cadouri marete cum erau pe vremuri, nu tu parte mare din vanzari, nu tu clienti-mai ales clienti, ca asta doare cel mai tare; lumea e saturata de aceste produse, altii sceptici ,chiar si de varsta lui 30, altii prea trecuti cu varsta pentru a-i mai interesa, altii cu prieteni carora le sunt fideli si cei mai multi saraci in buget pentru a-si permite 15€ lunar (un exemplu) pentru infrumusetarea proprie sau chiar a familiei intregi. Dar cum o parte a timpului mi se parea dusa in van, m-am gandit eu sa o umplu in acest mod, mai ales ca ceea ce numesc eu "cosmetizare" ma atrage si cunosc produsele si le folosesc, printre altele, sunt acceptabile la pret si calitatea e satisfacatoare. Dar gusturile nu se discuta, asa e zicala. Ceea ce nu ma ajuta e postura de "nou venita in oras"  pentru ca da, inca sunt in stadiul asta, mai am nevoie de timp sa cunosc si sa fiu cunoscuta. Dar timpul trece cel mai repede, doar asta nu sta in loc.
• in ceea ce o priveste pe Diana, ea se gaseste aproape de sfarsitul primei perioade educative din viata, mai are inca o luna de gradinita si apoi intra in etapa urmatoare (la toamna), la grupele pregatitoare sau de prescolari. De curand am terminat depunerea actelor necesare si cu trei ani jumate va calca in scoala infantila. Chiar astazi, prichindeilor din grupa mare, li s-au oferit ocazia sa viziteze scoala la care Diana va merge si se pare ca au iesit incantati de acolo. Cel putin eu am fost, deoarece, ca o buna mama ce sunt (laur laudatorilor), am insotit copilul in aceasta vizita si au mai fost ca mine, dar nu suficienti. Zic asta pentru ca am avut ocupate ambele maini: stanga otinea pe Diana, iar dreapta pe Anabel, o fetita de rasa mulatra, cu peste 6 codite impletite, foarte dragalasa si tacuta. Chiar m-a facut sa ma simt foarte mandra si am mers tantos si in acelasi timp grijuliu pe tot parcursul drumului gradinita-scoala si invers. Scoala e primitoare, peste tot sunt desene si manualitati in 3D, opere de-ale copiilor, imagini ce-ti incanta ochii: pereti imbracati in hartie verde cu copaci in relief, tavane pline de albinute si fluturi viu colorati, pasari ascunse in verdele inconjurator, animalute caraghioase in miniatura. Nimic nu se compara cu scoala sau gradinita din timpurile noastre, in care peretii albi mai erau acoperiti cu cate o harta geografica, cu cateva desene stangace si flori in ghivece care erau aduse de acasa de catre copii. Educatoarele sau maestrele, cum sunt numite aici, poarta un fel de sort-uniforma protectoare si par a fi destul de amabile si iubitoare de copii, sunt tinere si isi fac munca cu drag. Scoala e publica, destul de veche si vorbita de bine. Sper sa fie un inceput bun pentru Diana.

Activitatile zilnice le mai indulcim cu cate o portie de inghetata facuta in casa, reteta luata de aici  si care va fi unica pe care o voi repeta, intrucat iese super buna, cremoasa , fara ace de gheata si fara necesitate de a  mesteca in ea cand e aproape inghetata, cu gust aromat dupa dorinte si muuult mai buna si mai interesanta daca strecori in ea bucati de biscuiti sau fructe( acestea din urma urmeaza a le incerca). Pacat ca n-am poza.

Ne indreptam spre starea fireasca

Nu stiu cum se face, ca in ultima vreme, vinerea se fac cele mai importante lucruri, treburi.
Vinerea trecuta, tati a reusit sa reinnoiasca mare parte a actelor, in cursul saptamanii nu prea s-a putut.
Astazi am definitivat (de data asta impreuna) alte doua exigente in ceea ce priveste pe Diana: am inscris-o la gradinita (cu noroc am gasit loc vacant) si la colegiul ce-l va incepe in toamna.
Ne-am dus pregatiti cu multitudinea de acte necesare si cum aveam programari, a mers struna.
Totodata am participat , atat noi cat si Diana la intrevederile cu viitoarea educatoare  de la gradinita, respectiv cu dna. director al scolii unde va merge (scoala de fapt, e mult spus, pentru ca efectiv ea va merge in clasele prescolare/pregatitoare, dar  institutia cuprinde si cursuri primare si secundare).
S-au completat formulare tipizate si am raspuns la intrebari despre noi si despre Diana, cu scurte opinii in ceea ce priveste caracterul copilului, care in cea mai mare parte s-a si vazut .
Diana a fost foarte apreciata pentru felul de a fi, au ramas surprinsi de sociabilitatea si comunicarea unui copil de varsta ei.
In timpul convorbirii de la gradinita, copilului i s-a permis sa se joace , alaturi de noi, iar la scoala i s-au pus in fata hartie si culori, pentru a se intretine in timpul cat discutam. M-a surprins faptul ca la sfarsit, directoarea i-a luat foaia cu ceea ce desenase/mazgalise Diana si a pastrat-o impreuna cu fisele de inscriere. 
Au concluzionat asigurandu-ne ca ii va fi destul de usor sa se adapteze si mai ales sa isi insuseasca noua limba (catalana).

Pe 1 martie va fi prima ei zi de gradinita in noua comunitate, ni s-a spus ca va incepe usor, cu o ora de acomodare, in care voi si si eu prezenta, sa se asigure ca va fi totul in regula. Eu gandesc ca deja urmatoarea zi o va petrece in orarul obisnuit, fara ajutor.