Saptamana de carnaval

Mica vrajitoare,
pisicuta,
clovn
si printesa,
toate intr-o saptamana, precedenta carnavalului,
alaturi de surioara soricica.

My creation

Uf, am reusit s-o termin , dupa vreo trei desirari ,

am gasit model cum s-o fac.

Nu sunt pe deplin satisfacuta pentru ca a fost un material cam gros,

dar sunt putin mandra de mine, ha!

O capa pentru Isabela:

voiam s-o fac craciunita, sa fie cu rosu si alb,

dar in momentul ala n-am gasit.

Asteptam sa vina si pelerina de la bunica,

sa vedem cu care-i va sta mai bine :)

Balaceala oficiala

altfel zis, prima zi a cursului de inot al Dianei.

De cand a aflat ca exista sansa sa mearga, m-a capiat: 

cand mergem la inot?

 pot sa-mi iau colacelul, pernutele?

 mami, pun rucsacelul (cu cele pregatite pentru inot) aici la usa, sa nu-l uiti...

Aseara in sfarsit a fost prima ora. Vreo 6-7 copilasi, cu halate de baie si caciulite pentru inot,

 lipaiau aliniati pe scarile ce duceau la piscina. 

Ora 19 e mai lejera, cu atat mai bine ca sunt supravegheati indeaproape de cei doi monitori. 

Parintii nu pot intra decat pana la vestiare, 

dar apoi ii pot vedea prin ferestrele cafenelei sus amplasate, deasupra piscinelor.

Emotionati, unii, asteaptau timizi sa fie tinuti de mana ca sa sara in apa, 

dar asta a fost doar prima data. 

Apoi inotau ca broscutele dintr-o parte in alta, cu niste "bidoane" plutitoare legate de solduri.

Au trecut repede 45 de minute pentru mine, asezata langa fereastra cu o ceasca de ceai verde in fata si privind piscina sau sala de fitness , mai ales ca Isabela a dormit linistita in carucior;

d- apoi pentru micii inotatori cred ca si mai repede a zburat timpul.

Deja Diana ma intreaba cand e miercuri. 

Ps: aseara la 9 jumatate deja dormea langa sora-sa. 

Pentru bunici

pregatim felicitarile de Paste

-totul manual, acuarele, bumbac, hartie colorata, carioci, lipici si amprente de degetele

Eu decupez, Diana coloreaza, lipeste, deseneaza, pune amprenta colorata.

 Lasam la uscat, le scriem si la posta !

Sssssst  !!!

Primavara-n borcanele

de la iaurt, 

maiestrite cu vopselele din casa, lacuri de unghii, marker-e

Pana ne infloresc lalelele,

 in borcanele pastram culorile !

Dupa toate...

Au trecut toate: si Craciun, si An Nou, si Reyes si ziua mult asteptata a Dianei.
Bine ca sunt toate odata...sau nu?...prea multe cadouri gramada si apoi nimic tot restul anului.
A fost o printesa fantastica , asa cum si-a dorit; in lipsa papuceilor "de toc" cum le spune ea,
s-a multumit cu papuceii de casa, bine ca sunt tot roz.
Toaaaata ziua si-a asteptat prietenele-musafirele, dar si acestea s-au lasat asteptate.
Abia spre seara au ajuns.
Mancarea le-a fost de prisos, la toate trei, ce mai conteaza cu atatea jucarii in jur,
jucarii-noutati pentru cele doua;
si s-au tinut spectacole, au fost pe rand prezentatoare,
s-au spus cantecele si poezii la un microfon-sticla de plastic,
iar noi, spectatorii am aplaudat prezentarea live.
De pe tort mai mult au cules capsunele, o nebunie in extra-sezon.
S-au imbratisat, s-au certat "eu prima, ba eu prima, ba eu...",
s-au impins, s-au adorat,
a plans "de ce pleaca?-cand ma vin la noi?-cand mai e ziua mea?"

PS: de astazi incepem usor impachetarea jucarii, haine, ustensile, oale, farfurii, tooot , cu copil, catel si purcel...1 februarie ne prinde in noua casa.

La set

In sfarsit, sunt gata: fular si fusta de iarna, cea mai mare capodopera a mea si prima; nu se pun alte fulare tricotate in tineretile mele cand lucram langa mama mai mult sa ii tin de urat decat din necesitate si poate din placere sau plictiseala. Lucrate "dupa ochi" si masuratori, fara nici o experienta, fara nici o indrumare; "eu una sunt mandra de mine"-zise modestia

"Setul "meu sunt sigura ca nu e perfect, chiar nu e, dar pentru ochi de neprofesionisti nu e vizibil.Cel putin va tine de cald. Abia astept sa-l scot in lume. Deja Diana e la probe, dar trebuie sa mai creasca!

Odata cu postul,

s-a facut frig, a plouat mult si soarele mai mult ranjeste decat sa fie prietenos.

Gecile au luat locul puloverelor si cizmele locul pantofilor decupati.

Nu mai stam mult afara, decat strictul necesar pentru un rait rapid al leaganelor si toboganelor

Diana e mai irascibila, mai tafnoasa. Si nici eu nu mai am rabdarea dinainte, simt frustrarea, iar aceasta isi arata efectele.

Aseara totusi am desenat, decupat si pictat impreuna:

un bradut din carton pe care l-am impodobit si i-am zis Dianei ca trebuie sa pregatim o scrisoare pentru Mos Craciun.

Ea a intrebat daca "la noapte vine Craciunul" :)

A pictat foarte frumos si uniform, a asteptat sa se usuce si "podoabele" , apoi le-a lipit.

E prea devreme pentru astfel de activitati, dar parca astfel impartim si bucurii si sperante.

PS: facem flori din coji de portocale si 

le lasam pe masa sa miroase frumos pana se usuca.

Ultimele stiri...

Lipsa de inspiratie si lenea m-au tinut departe de o noua postare. Dar acum cheful mi-a revenit putin si insiruiesc noutatile sau mai bine zis ce am dres, ce am facut:

• eu m-am inrolat  la Avon, si ca o buna promotoare ce sunt, mi-am si agatat reclama pe pagina de blog. Castiguri minime, nu mai e ce era odata, dupa cum mi-au confirmat gandurile si alte persoane ce au 30 de ani in breasla, nu tu cadouri marete cum erau pe vremuri, nu tu parte mare din vanzari, nu tu clienti-mai ales clienti, ca asta doare cel mai tare; lumea e saturata de aceste produse, altii sceptici ,chiar si de varsta lui 30, altii prea trecuti cu varsta pentru a-i mai interesa, altii cu prieteni carora le sunt fideli si cei mai multi saraci in buget pentru a-si permite 15€ lunar (un exemplu) pentru infrumusetarea proprie sau chiar a familiei intregi. Dar cum o parte a timpului mi se parea dusa in van, m-am gandit eu sa o umplu in acest mod, mai ales ca ceea ce numesc eu "cosmetizare" ma atrage si cunosc produsele si le folosesc, printre altele, sunt acceptabile la pret si calitatea e satisfacatoare. Dar gusturile nu se discuta, asa e zicala. Ceea ce nu ma ajuta e postura de "nou venita in oras"  pentru ca da, inca sunt in stadiul asta, mai am nevoie de timp sa cunosc si sa fiu cunoscuta. Dar timpul trece cel mai repede, doar asta nu sta in loc.
• in ceea ce o priveste pe Diana, ea se gaseste aproape de sfarsitul primei perioade educative din viata, mai are inca o luna de gradinita si apoi intra in etapa urmatoare (la toamna), la grupele pregatitoare sau de prescolari. De curand am terminat depunerea actelor necesare si cu trei ani jumate va calca in scoala infantila. Chiar astazi, prichindeilor din grupa mare, li s-au oferit ocazia sa viziteze scoala la care Diana va merge si se pare ca au iesit incantati de acolo. Cel putin eu am fost, deoarece, ca o buna mama ce sunt (laur laudatorilor), am insotit copilul in aceasta vizita si au mai fost ca mine, dar nu suficienti. Zic asta pentru ca am avut ocupate ambele maini: stanga otinea pe Diana, iar dreapta pe Anabel, o fetita de rasa mulatra, cu peste 6 codite impletite, foarte dragalasa si tacuta. Chiar m-a facut sa ma simt foarte mandra si am mers tantos si in acelasi timp grijuliu pe tot parcursul drumului gradinita-scoala si invers. Scoala e primitoare, peste tot sunt desene si manualitati in 3D, opere de-ale copiilor, imagini ce-ti incanta ochii: pereti imbracati in hartie verde cu copaci in relief, tavane pline de albinute si fluturi viu colorati, pasari ascunse in verdele inconjurator, animalute caraghioase in miniatura. Nimic nu se compara cu scoala sau gradinita din timpurile noastre, in care peretii albi mai erau acoperiti cu cate o harta geografica, cu cateva desene stangace si flori in ghivece care erau aduse de acasa de catre copii. Educatoarele sau maestrele, cum sunt numite aici, poarta un fel de sort-uniforma protectoare si par a fi destul de amabile si iubitoare de copii, sunt tinere si isi fac munca cu drag. Scoala e publica, destul de veche si vorbita de bine. Sper sa fie un inceput bun pentru Diana.

Activitatile zilnice le mai indulcim cu cate o portie de inghetata facuta in casa, reteta luata de aici  si care va fi unica pe care o voi repeta, intrucat iese super buna, cremoasa , fara ace de gheata si fara necesitate de a  mesteca in ea cand e aproape inghetata, cu gust aromat dupa dorinte si muuult mai buna si mai interesanta daca strecori in ea bucati de biscuiti sau fructe( acestea din urma urmeaza a le incerca). Pacat ca n-am poza.

Lectii

Ieri am lucrat la caietelul de activitati de la fosta gradinita, pentru ca la plecare, Dianei i-au fost inapoiate o parte din materialele cumparate la inceput de an gradinicesc.
Si ca sa nu ramana doar o maculatura, am trecut la fapte, eu facand pe educatoarea, ajutand invatacelul.

Lectia a fost despre feluri de mancare: am "gatit" orez cu legume, in varianta lipite pe foaie si apoi pictate.

 Urmatoarea lectie  ne-a aratat obiectele de toaleta din baie.

Invatam sa coloram fara sa depasim conturul, cam greu, dar repetitia e mama invataturii :))

Ne indreptam spre starea fireasca

Nu stiu cum se face, ca in ultima vreme, vinerea se fac cele mai importante lucruri, treburi.
Vinerea trecuta, tati a reusit sa reinnoiasca mare parte a actelor, in cursul saptamanii nu prea s-a putut.
Astazi am definitivat (de data asta impreuna) alte doua exigente in ceea ce priveste pe Diana: am inscris-o la gradinita (cu noroc am gasit loc vacant) si la colegiul ce-l va incepe in toamna.
Ne-am dus pregatiti cu multitudinea de acte necesare si cum aveam programari, a mers struna.
Totodata am participat , atat noi cat si Diana la intrevederile cu viitoarea educatoare  de la gradinita, respectiv cu dna. director al scolii unde va merge (scoala de fapt, e mult spus, pentru ca efectiv ea va merge in clasele prescolare/pregatitoare, dar  institutia cuprinde si cursuri primare si secundare).
S-au completat formulare tipizate si am raspuns la intrebari despre noi si despre Diana, cu scurte opinii in ceea ce priveste caracterul copilului, care in cea mai mare parte s-a si vazut .
Diana a fost foarte apreciata pentru felul de a fi, au ramas surprinsi de sociabilitatea si comunicarea unui copil de varsta ei.
In timpul convorbirii de la gradinita, copilului i s-a permis sa se joace , alaturi de noi, iar la scoala i s-au pus in fata hartie si culori, pentru a se intretine in timpul cat discutam. M-a surprins faptul ca la sfarsit, directoarea i-a luat foaia cu ceea ce desenase/mazgalise Diana si a pastrat-o impreuna cu fisele de inscriere. 
Au concluzionat asigurandu-ne ca ii va fi destul de usor sa se adapteze si mai ales sa isi insuseasca noua limba (catalana).

Pe 1 martie va fi prima ei zi de gradinita in noua comunitate, ni s-a spus ca va incepe usor, cu o ora de acomodare, in care voi si si eu prezenta, sa se asigure ca va fi totul in regula. Eu gandesc ca deja urmatoarea zi o va petrece in orarul obisnuit, fara ajutor.