sâmbătă, 2 octombrie 2010

La bunici

Sa te duci la tara la bunici 
Sa le fii de ajutor aici 
Sa fii alintat 
Cum n-ai fost niciodat
Doar atata vreme cat esti pici.











vineri, 1 octombrie 2010

Intregire

In sfarsit suntem din nou cu totii acasa. S-au intors Diana si tati, bine, sanatosi, fara peripetii, mai frumosi.
Mi s-au spulberat temerile, gandurile despre cum sunt, despre cum le-o fi drumul, cum s-or descurca ei doi.
Dar s-au inteles foarte bine. Diana mi-a simtit mult lipsa, dar nu intr-atat incat sa planga sau sa tanjeasca dupa mami. Iar tati a fost dupa asteptari, sunt mandra de el.
Reintalnirea a fost emotionanta si pentru Diana.
Ochisorii i s-au facut mari, in ciuda faptului ca era 2 dimineata si zambetul larg cu dintisorii la vedere l-a avut pe chip vreme indelungata, din cand in cand mai raspunzand la o intrebare, insa fara sa-mi dea drumul de gat.
S-a lasat alintata, mangaiata si a  acceptat ploaia de sarutari.
A adormit  greu cu capul in bratele mele si din cand in cand manuta mica imi cauta fata sa se asigure ca inca sunt acolo. I-am dat siguranta si multumirea ca asa era, jucandu-ma in parul ei.Dovada...un somn adanc si odihnitor pana la destinatia acasa.

vineri, 24 septembrie 2010

In asteptare

1, 2, 3, 4, 5 zile si am scapat de stat singura; in curand se intorc Diana si tati. Casa e ordonata, curata, toate stau la locul lor. Dar numai maine nu e miercuri si  din nou toate vor fi dezordonate, insa nu conteaza. Abia astept sa o iau de la cap. S-ar zice ca nu sunt normala, dar asa simt. E urata singuratatea, mai ales cand ai cu cine imparti viata.
Imi amintesc de timpul de la sfarsitul facultatii, abia asteptam sa am serviciul meu, sa ajung sa stau linistita in casa mea, sa savurez  cafeaua de dimineata cu ziarul alaturi...toate voiam sa le fac singura. Acum gandesc exact contrariul: imi place sa iau micul dejun in familie, imi place sa stau de vorba cu sotul meu, imi place sa vad stangaciile Dianei si sa rad de perlutele scoase, sa am mereu pe cineva sa-mi spuna ca ma iubeste si sa am pe cine strange in brate cu toata dragostea.
Am avut zilele astea numai pentru mine, am lenevit, am cutreierat magazine, am putut lipsi de acasa o zi intreaga fara nici o grija, am putut vedea un film cap-coada...toate astea m-au odihnit.

Desi am inceput numaratoarea inversa, dorul e la fel de mare si asteptarea la fel de coplesitoare.

luni, 20 septembrie 2010

Targ medieval

De vineri seara pana duminica seara s-a desfasurat , de data aceasta in micul nostru parc, targul medieval. Pe o suprafata nu prea mare, locuitori arabi sau marocani , chiar si spanioli  si-au intins marfurile pentru delectarea privitorilor , eventual cumparatorilor.
In timpul zilei s-au dat spectacole cu serpi iesind dansand din cosurile lor, lucru pe care nu am apucat sa-l vad,cu parere de rau.
Dar in seara asta mi-am permis sa fac cateva fotografii, desi unele cu permisie, altele fara.
Impresionante au fost figurinele din sarma, care dupa vopsirea corespunzatoare capatau un aspect destul de natural.
cantand la pian
miri
la dentist
la ginecolog
arome deodorante pentru masina ori pentru hainele din dulap  (dureaza un an)
flori artificiale colorate
cutii pentru pastrat bijuterii
un fel de legume, branzeturi si salamuri
incaltaminte caracteristica
multe bijuterii

Ce mi-a placut mult a fost taraba la care iti puteai pune numele in scris arab doar pentru 2 euro; asa ca fara prea mult stat pe ganduri mi s-a caligrafiat numele Dianei, de la dreapta la stanga in limba araba.
Acum ma gandesc ca deodorantele s-ar fi putut folosi si pentru incapere si regret ca nu mi-am achizitionat. Poate data viitoare!

duminică, 19 septembrie 2010

O saptamana

implinita de singuratate. Dragii mei sunt bine-mersi acasa in Romania, eu tot singurica. M-am obisnuit cu ideea ca atunci cand intru pe usa sunt numai eu, cu muzica sau cu televizorul seara.
Ei au vizitat rudele, si-au facut mici capricii, li s-au facut mofturile...toata lumea bucurandu-se de prezenta lor, crezand ca aceasta minunata surpriza pe care au primit-o e doar un vis ireal. Dar mai primesc cate un tipat, un strigat de copil si atunci isi dau seama ca e realitate.
Eu lenevesc, cheltuiesc timp in citit, fime, plimbari si bani pe idei ce-mi trec prin minte.
Oricum ar fi , clepsidra timpului e intoarsa, timpul se scurge, zilele sunt fire de nisip. Mai este putin peste jumatate din vacanta lor.