Si Paste si cumetrie....

In mai putin de 3 zile o sa fim intr-o mini-vacanta. Mergem in sud, in Montilla sa ne vedem rudele si prietenii. Diana abia asteapta sa-l vada pe tito (unchiu") si pe draga ei , Bea (fosta bona). Zice ca ii e dor de tito Ionut, de Claudia, de Bea, de Marisol, de Lola, de fosta Seño, de amica ei Ana si de toti fostii colegi de clasa.
In afara de asta, un motiv in plus e finuta noastra, careia i se face petrecerea de botez, iar noi, in calitate de nasi, ii vom face baita de botez. Suntem in pregatiri si aranjamente vestimentare, cu oarecare adaosuri, in functie de cum va fi timpul, foarte putin pretentioase, avand in vedere ca petrecerea va fi intr-un spatiu comod, cu iesire in natura si probabil cu gratare in curte. Ma gandesc ca pana la urma vom termina tot in blugi, tricouri si incaltari comode. Dar cum se spune..."intrarea" conteaza.

tinuta finutei

a Dianei (cu optiuni)

a mea

a lui tati, probabil

 Pana atunci, ne preparam fizic si sufleteste pentru un drum cu masina de aproape 11-12 ore. Punctul forte va fi tati, pentru ca lui ii va reveni 80% din lungimea soselelor. Asta e, ce sa-i fac daca si-a scos permisul inca din frageda tinerete!
Detalii despre calatorie...dupa Paste !

De Florii...pe masa

Un aperitiv mediteranean bun sa-ti deschida apetitul de la pranz:

250-350 gr. de scoici (de preferat proaspete, dar merg si alea congelate)

2-3 linguri ulei de masline

putina sare

un pahar de vin alb

2-3 catei de usturoi

Se pune uleiul cu sarea intr-o tigaie si cand incepe sa se incalzeasca , se adauga scoicile spalate si usturoiul feliat si se stinge cu vin. Focul trebuie sa fie potrivit.

Scoicile vor incepe sa se desfaca si se scot pe rand cu o paleta. Daca raman scoici nedeschise, se arunca, ca sunt moarte. Se servesc fierbinti alaturi de un vin alb.

Si daca tot e zi de dezlegare la peste, am continuat cu macrou la cuptor si pastrav prajit, cel din urma acompaniat de traditionalul mujdei si mamaliguta.

LA MULTI ANI celor cu nume de flori!

Prima excursie

Pentru prima data, Diana a mers in excursie de o zi, la ferma, fara mami si tati, ci cu gradinita.

Dimineata la ora 9, eram adunati in fata portii de la gradinita, cu mici si mari. 

Autocarele au fost "prinse in trafic", asa s-au scuzat soferii, dupa ce au trecut aproape 45 de minute in plus peste ora stabilita de plecare.

Pustii erau saltareti, voiosi, cu chef de zbenguiala, nerabdatori si cei care erau atenti la conversatiile parintilor, intrebau din cand in cand daca vine autocarul.

Li s-au deschis poarta gradinitei si asa au putut avea acces la parcul interior. Li s-a parut mai usoara asteptarea, iar parintii nu mai stateau cu gura si ochii pe ei sa nu treaca strada.

S-au format mici grupulete vorbarete in jurul a cate o educatoare.

Intr-un sfarsit si-au facut aparitia si mijloacele de transport, incercand sa isi faca loc pe straduta ingusta.

Fara a mai pierde timp, s-a inceput operatiunea "distribuire si urcare" a celor mici. Ei acum.... bucuria si nerabdarea unora s-a transformat brusc in dezamagire si plansete, cand au realizat ca mama sau tata nu urca alaturi de ei. Cativa se tineau strans de hainele mamelor sa nu fie dati din brate.

Diana a avut si ea un moment sovaielnic si ma tragea de mana spre treptele autocarului. Dar i-am explicat ca "mami nu merge", va trebui sa stea cu colegii si Seño si va petrece genial cele cateva ore; cand a aflat ca poate hrani si animalutele si ca va vedea si cai sau ponei, a urcat ascultatoare fara alte obiectie si s-a instalat la fereastra. Dupa ceva timp m-a zarit in incercarea mea de a o atentiona facandu-i cu mana. I s-a luminat fata si zambitoare mi-a trimis nenumarate "bezele".

Imediat a pornit si m-a pierdut din vedere, dar eu am avut timp s-o vad cum se aseaza comod si linistita.

In strada, marea majoritate a mamicilor aveau ochii inlacrimati, era poate prima data cand pleca copilul la o distanta si un timp mai mari. Chiar si un tatic dintre putinii veniti, si-a sters fugitiv, o lacrima din coltul ochiului.

Recunosc ca si eu am avut o strangere de inima, dar am mai trecut prin asta.

_________________________________________________________________________________

Ziua a trecut repede si la aproape 5 dupa-amiaza eram postati din nou in fata gradinitei.

Nu mai spun ca aparitia autocarelor a fost filmata de unii si primirea a fost cu aplauze.

Parintii si-au regasit prichindeii imbujorati si somnorosi, i-au acoperit de sarutari , ba le mai ofereau si cate un dulce.

Diana s-a cuibarit repede in brate mele si m-a inconjurat cu manutele, odihnindu-si capul pe umarul meu. Apoi mi-a povestit franturi despre ce a vazut si cum a petrecut. Restul am dedus sau urmeaza sa ma informeze luni educatoarea. 

Grija mea mai mare a fost daca va rezista si nu ii va fi rau de masina, dar nu, totul a fost perfect.

Catre bunici, cu drag

vor pleca creatiile noastre. MAINE.

Diana si-a pus semnatura, ea nu a auzit inca de "drepturile de autor"...trec cu vederea de data asta :) , pentru ca m-a ajutat la decupat si lipit si mai ales ca "un iepuras" nu imi apartine nici mie.

Sunt sigura ca bunicii vor fi mai mult decat incantati, mai ales de imaginea din interior.

Ziceri "de 3 ani"

"Mie nu-mi place sa dorm!"
"Nu vreau sa dorm la amiaza!"....astea sunt replicile Dianei aproape zilnice.
Desi multora li se pare normal ca un copil de varsta ei sa sara peste somnul de pranz , eu totusi o consider prea mica ca sa o faca (inclusiv pediatra a ramas surprinsa ca inca mai doarme)
Acum e perioada cand i se defineste cel mai bine personalitatea, spune "nu " cu vehementa, "da" hotarator si de putine ori sunt abateri de la "cum zice/vrea" ea.
A capatat o oarecare dependenta de desenele animate si nu de oricare, are trei serii favorite, pe care le-ar vedea zilnic. Ca sa o privez o zi de televizor sau calculator, ar trebui sa fim in afara casei sau respectivele sa nu functioneze sau unul din noi sa ii fie fiecare moment la dispozitie cu jocuri noi, langa jucariile/cartile ei.
Si cum jumatate din zi e doar cu un parinte acasa, nu e usor sa faci fata si ei si bucatariei, sau si ei si altor activitati domestice, simultan.
Ea se plictiseste in bucatarie cu mine, iar daca as dori sa ma ajute la curatenie, de exemplu, vrea sa faca exact acelasi lucru ca si mine si cu aceleasi ustensile; din cauza asta apar "neintelegeri" care sfarsesc cu plansete si suparari, mai mult ale ei.
Toate astea ma fac de multe ori sa visez la o casa cu ograda (sa nu zic curte), o sansa pentru Diana de a petrece mult timp in aer liber, lucru care i-ar aduce oboseala fizica i-ar calma spiritele.

Dar am degenerat de la ideea pe care incepusem, voiam sa consemnez alte perlute de-ale ei, spuse la of, suparare rezultata in urma stoparii desenelor animate si ascunderii telecomenzii tv.
Dupa aproximativ un sfert de ceas in care a plans (mai mult fara lacrimi) si tipat ca nu vrea sa doarma, a cedat oarecum:
"bine, fac nani, dar nu inchid ochii...!"
Apoi dupa ce s-a asezat pe perna:
"sa stii ca o sa-mi fie rau daca fac nani". Eu o conving ca nu are cum sa-i faca rau somnul.
Ea nu ramane mai prejos: "atunci daca dorm, o sa ma manance lupul sau bichos cu dintii mari" (traducere bichos=paraziti, animale daunatoare)

De la aceste raspunsuri, care au fost exact inainte de a adormi, au trecut , uitandu-ma acum la ceas, exact 3 ore....oare diseara la cat pune geana pe geana??!!