Little and perfect

doi ochisori albastri, safire fin slefuite, 

par moale, lucitor in soare, cu aceeasi culoare aurie, 

cu un vartej in frunte mostenit de la sora, mama, tata, unchi, 

chip rotund si privire curioasa, 

gurita fina deschisa intr-un zambet larg cu colturile ce intra in gropitele din obrajii bucalati 

sau privire galesa si suras in coltul gurii, rusinat ascuns sub pumnisori stransi

inganari succesive, cu pauze de ascultat, 

apoi iar sunete molcome care, daca nu sunt atentionate, 

se transforma in scancete,

 apoi in tipete ascutite, de ocara

 pana ce vin doua brate sa calmeze spiritul

admiratoare infocata a surioarei
cand aceasta ii spune povesti clasice sau inventate
cu iepurasi-monstri care o mananca pe Isabela
si pe mami, iar tati e vanatorul-salvator;
spectator fidel atunci cand Diana isi "exerseaza" pasii invatati la dans
sau cand fredoneaza muzica odata cu radioul

vesela la vederea unui chip cunoscut
si doritoare de plimbari afara

sumedenie de strambaturi
degete mici, rasfirate, gata sa se prinda de ce apuca,
parul fiind cel mai bun sprijin,
picioruse bataioase, neastamparate, gata de duca

dulce copilas, trimis sa ne intregeasca,
sa ne invete ce e rabdarea si staruinta
implinirea mea, a noastra

Ps: 3 luni

Romanesti

Tati face curs de atestat profesional (soferi).

 Prilej sa-l prindem liber unele dupa-amiezi de week-end si sa-l mai exploatam... in plimbari, 

daca ne permite vremea. 

Azi a fost innourat; a stat sa ploua toata ziua, dar n-a reusit; 

las ca a plouat ieri.

Si am fost in centrul Barcelonei in cautare de bunatati romanesti: 

le-am gasit: covrigi cu mac, placinte cu branza si stafide si cozonac cald;

 le-am luat.

 mmmmm, dar nu se compara cu cozonacul mamei, pufos, cu multa nuca si aromat; dar bun si asta, macar nu e de fabrica si mai trec poftele; 

mie nu-mi iese uneori.

La Rambla, faimoasa strada a Barcelonei, din partea veche si romantica a orasului, 

populata de mii de turisti, era si astazi aglomerata; 

flori, multe, de o parte si de alta, diferite chioscuri cu suveniruri, 

atractii dulci pentru copii si nu numai. 

Am trecut rapid, in slalom printre turisti, cautand patiseria; 

nu m-am gandit sau am visat vreodata ca o sa merg, altfel decat turist, pe cea mai populata strada a unuia dintre cele mai vizitate capitale ale Europei, 

sa ma pot bucura de minunatul oras, dupa voia mea; 

cred ca sunt o norocoasa

Imi place mai mult in afara sezonului turistic si in cursul saptamanii,

 te poti destinde si poti admira lejer stradelele inguste, cladirile cu arhitectura gotica, vitrinele,

 fara sa inconjuri grupurile de turisti sau fara sa fii impins sau lovit. 

Aceasta perioada e la inceputul anului; 

in curand

Cercelate

fetele tatei, trei la numar, de astazi toate mandre posesoare de cercei

Mama a ales ca fetitele ei sa poarte cercei; daca mai tarziu, cand vor constientiza,

vor renunta la ei, va fi decizia lor, macar le-am scutit de frici si de dureri pentru viitor (nu ca 

acum nu le-ar fi durut, dar sigur frica n-au avut)

Inca suntem in perioada cand unele alegeri le facem noi, parintii;

sigur ne vor lovi cu contradictii , deja se apropie unele cu pasi mici.

Balaceala oficiala

altfel zis, prima zi a cursului de inot al Dianei.

De cand a aflat ca exista sansa sa mearga, m-a capiat: 

cand mergem la inot?

 pot sa-mi iau colacelul, pernutele?

 mami, pun rucsacelul (cu cele pregatite pentru inot) aici la usa, sa nu-l uiti...

Aseara in sfarsit a fost prima ora. Vreo 6-7 copilasi, cu halate de baie si caciulite pentru inot,

 lipaiau aliniati pe scarile ce duceau la piscina. 

Ora 19 e mai lejera, cu atat mai bine ca sunt supravegheati indeaproape de cei doi monitori. 

Parintii nu pot intra decat pana la vestiare, 

dar apoi ii pot vedea prin ferestrele cafenelei sus amplasate, deasupra piscinelor.

Emotionati, unii, asteaptau timizi sa fie tinuti de mana ca sa sara in apa, 

dar asta a fost doar prima data. 

Apoi inotau ca broscutele dintr-o parte in alta, cu niste "bidoane" plutitoare legate de solduri.

Au trecut repede 45 de minute pentru mine, asezata langa fereastra cu o ceasca de ceai verde in fata si privind piscina sau sala de fitness , mai ales ca Isabela a dormit linistita in carucior;

d- apoi pentru micii inotatori cred ca si mai repede a zburat timpul.

Deja Diana ma intreaba cand e miercuri. 

Ps: aseara la 9 jumatate deja dormea langa sora-sa. 

La multi ani, fratioare

In lumea ce ne-o desenam

copilaria ne-o traiam

sora si frate noi eram

cand ne iubeam, cand ne certam;

era normal, copii fiind

cu minti necoapte, negandind.

Ca sora mare ma purtam

ba te croiam, ba te pupam,

in mine sprijin ai avut

cand scoala tu ai inceput:

eram profesor si meditator

la teme te-ajutam de zor,

intinsi pe jos, in dormitor

fara parinte supraveghetor.

An dupa an, timpul s-a scurs

la studii , la judet, m-am dus

tu ai ramas langa parinti

ani de liceu urma sa-nfrunti;

te-ai descurcat, ai fost in fata

si-ai demonstrat ca poti in viata

fara sa stau in urma ta

cu intrebari verificandu-ti tema.

In Iasi apoi ne-am regasit

insa putin ne-am intalnit

tu studiai, iar eu lucram

timp sa vorbim nu prea aveam.

Am lasat pe parinti, pe frate

sa-mi caut drum in alta parte

si-apoi destinul mi-a menit,

sa fii iar langa mine, aproape.

Dar iar m-am asezat departe

parc-as fugi de tine , frate!

Dar nu-i deloc asa, tu stii

alaturi eu as vrea sa-mi fii.

Poate s-aseaza lucrurile iar

si nu ni-s muncile-n zadar;

sa facem si sa aranjam

ca mai aproape noi sa stam

sa fim din nou asa uniti

cum vor si-ai nostri parinti.

De ziua ta m-am pus pe ganduri

si mi-au iesit aceste randuri

cuvinte simple-n versuri nude

scrise, sterse, nu sunt rime

Nu am stiut alt dar sa-ti fac

dorintele sa ti le-mpac

un La multi ani ti-as mai ura

in loc de alinare si in lipsa mea

sa-ti fie viata cer senin

si cat mai multe clipe dragi 

sa impartim