Duminica-n apus

Chef de plimbare, pe plaja, uite-asa gandit rapid, pus in aplicare, 

ora pe-nserate sa vedem marea la apus, 

chiar daca soarele s-a culcat dupa blocuri 

si nu in largimea infinita a apei

Briza intrata in drepturile ei ne-a placut tare.

Si doar noi doua (bine...trei), satule de casa si lenevit,
insetate de promenada,
pe nisipul ud, lasand cate doua perechi de urme,

ferindu-ne de valurile capricioase, sa nu ne ude rochitele,
privind intinderea albastra de pe pasarela intrata-n mare,
minunandu-ne de meduzele mari, " asemanatoare cu prietenele lui Bob Esponja"

si de pestisorii agitati ce le inconjurau;
coborand, ametite de dansul valurilor si asteptand pe o banca,
sub un palmier, sa (ne) revenim cu picioarele pe pamant.

Dupa mult timp, m-am simtit ca si cum as fi fost in concediu,
 plimbandu-ma pe faleza la fapt de seara,
pierzandu-ma printre sutele de turisti ce au parasit orasul pietruit
in favoarea adierii de pe tarm.
Vom repeta, vom revedea amurgul si in formula completa,
nu e de ratat senzatia.

Formula magica

Noapte de noapte ma mut dintr-un loc in altul: de pe-un pat pe altul, de pe canapea pe jos, drumuri in balcon...poate-poate mi se leaga cateva ore de somn, dulce si racoros daca e sa fie. La ora siestei, la fel, mai adugam si cantecele Dianei pe mini-pianul cu prea mult volum sau cheful ei de a-mi "gati" in ustensilele minuscule mancare plasticata si viu colorata.
Uneori insistenta si incapatanarea ei resusesc sa-ti minimizeze rabdarea, parca ar avea talent in a te face sa ti-o pierzi.
Alteori, e docila si buna si saritoare de nu-ti vine sa crezi si te intrebi cat va dura. Si te surprinde si te mangaie si te ajuta, e diferita. De fapt e cum este ea, cum ii e firea, sensibila si blanda, miloasa si de incredere, e mare parte din caracterul ei. E un copil bun, are nevoie continua de afectiune, de a i-o arata, a se simti sigura si protejata si mai mult decat acestea, iubita. Ca orice copil cred.
Cand tati pleaca la servici, i (ni) se adreseaza cu "sa nu va certati!" "sa o asculti pe mami !" si parca functioneaza, ca niste cuvinte magice ce ne inconjoara si ne vegheaza. Daca sare vreo scanteie, se stinge repede, cu calm sau cu iarta-ma.
Astazi am facut prajitura, ea m-a ajutat; am impartit munca: ea ascultatoare, eu calma, chiar daca faina ii cadea alaturi sau numara cristalele de zahar inainte sa le arunce in compozitie. Era impacienta sa o probeze, sufla sa se raceasca, dar nu a fost pe asteptarile ei: eh, pretentii de copil; prefera malaiul din pufuleti decat prajitura sofisticata, multumire ieftina.
A renuntat la desenele de seara ca i-am propus sa-si aleaga o poveste. Apoi, in pat, mi-a repovestit-o, in varianta ei de Hansel-catel si Gretel-pisica si mi-a recitat poeziile ce le stie, foarte mandra de ea. Apoi ne-am intors, cu capul la picioare, sa ne sufle aerul si ea sa priveasca stelutele luminoase, sa vada cate sunt.
A adormit cu mangaieri de sprancene, ale mele si cu racoarea dezmierdandu-i fata.
Dulce somn !

Semetie

Fire de nisip, strecurate printre degetele mici, cu grija sa nu se strice oja de-abia data, 

soare de 27 de grade numai bune de suportat, 

nori stravezii, care incet-incet se aduna si se intind ca o strecuratoare de raze,

litoral aglomerat, ca doar e vacanta, ca e concediu, ca e week-end,

valuri albe, spumoase, aduse tavalug, impinse cu furie de vant venit din larg,

valuri ce fugaresc la mal mici picioruse, iar la intoarcere fura jucarii de plastic;

tipete si rasete cand stropii mari ating pielea calda, 

castele de nisip ud, facute cu migala, si apoi stricate dintr-o saritura cu chiote de veselie...

Asa ne-a fost dupa-amiaza, 

eu inca indrazneata in a ma aventura ceva mai departe de casa...

Promisiuni

37 de saptamani de sperante, griji, ganduri, bucurii, intrebari, dorinte, nelinisti, multumiri.

Ai fost o gamalie, un bob, un ou, un dovlecel, toate pe rand pana ce ai devenit un pui de om, mic-mititel; acum un bebelus, gata in curand sa ia viata in piept, sa vina in lumea asta trecatoare, buna si nebuna, frumoasa si urata, plina de sperante si deznadejdi. 

Vei fi micuta, speriata, nelinistita, nestiutoare, curioasa, 

dar usor te vei acomoda, o sa ne recunosti, 

vei sti ca esti iubita si ajutata, si alintata si mangaiata.

Vei distinge bunul de rau, placutul de neplacut, duiosia de dusmanie, veselia de suparare, frumusetea de hidosenie; 

vei plange si vei zambi, vei rade si te vei bucura si fiecare zi va fi una noua pentru tine, 

una de explorare a necunoscutului, de invatare si adaptare.

Vei recunoaste vocile dragi care te-au inconjurat, care ti-au soptit usor cuvinte dulci, 

buzele care te-au sarutat si mainile care te-au dezmierdat.

Iti vom arata locurile pe unde ai fost odata plimbata si altele noi, 

si oamenii scumpi noua; 

iti vei aminti sunetul marii, vei simti din nou aerul proaspat al muntelui, vei trai alaturi si prin noi.

Vom invata inca o data cu tine ce e rabdarea, calmul;

 ne vei cunoaste asa cum suntem, cu calitati si defecte; 

vei sti ca suntem noi, aceiasi langa care ai stat si ale caror inimi le-ai auzit.

Tu cum vei fi ?!?

Micul Mowgli

Chiar daca casuta nu arata ca o jungla, 

momentan e destul de dezordonata,

 in sensul ca iar suntem pe renovare.

Caldura , in unele momente ale zilei, e de-a dreptul insuportabila,

 asa ca mai renuntam la haine.

Cei cu chef si "in putere" mai instiga si la cate-un dans (poate al ploii), 

dar in jurul televizorului.

Doar ca deocamdata trebuie sa ne multumim cu o ploaie

de dus, ca afara e vara de-a binelea.