Magie in noapte

Mai tarziu, in miez de noapte
fara nici un doar si poate
va veni pe la ferestre
mosul darnic din poveste.
E prieten cu Craciun,
la fel de voios si bun
sugubat, nevoie mare
ca nu bate la "intrare";
se strecoara-asa tiptil
sa nu-l vada vreun copil
si se uita dupa ghete
daca sunt langa perete,
spalate si curatate
in ordine-aliniate;
ca acuma stiti si voi
cum sta treaba pe la noi:
mosul asta, an de an,
sta si-asculta pe la geam,
si vede care-i cuminte,
care-i harnic sau mai minte;
c-are pentru fiecare:
ori nuia, ori portocale
si le-mparte pe dreptate
"n-ai fost bun, n-o sa ai parte!"
Acum, repede, fugiti
papucii sa-i lustruiti
si sa va purtati frumos,
chiar de-i timpul nemilos;
indreptati un lucru rau
daca l-ati facut!
nu-i greu:
intocmiti o fapta buna
sau dezveliti o minciuna;
sa vedeti ca mosu-i bland
si va iarta in curand
si in loc de o nuia
va lasa o acadea.

Povestiti si celor mici
povestea de la bunici
despre-acest mos Nicolae
drag la toti, nevoie mare,
ce paseste din magie
intr-a lor copilarie.


PS:      Draga mosule Nicolae, ti-am scris aceste randuri ca sa uiti de faptele nastrusnice sau neascultarile     fetitelor mele si sa nu le lasi nuieluse in cizmulite; si promit ca voi fi si eu mai rabdatoare si-mi voi aminti de mai multe ori "cum e sa fii copil!"

Alergarea, bun exercitiu!

Nisipul de pe plaja din Badalona nu e fin, e grunjos ca si sarea mare de bucatarie. Mie imi place asa ca nu se lipeste ca faina de tine si se scutura usor, chiar si din par il poti scoate, mai ales din parul Dianei care inca nu e foarte bogat. Si mai mult, pentru ca Dianei ii face foarte bine la talpile ei inca plane si e un bun exercitiu, pe langa purtatul talonetelor pe care nu pot spune ca le adora.
Insa Diana nu prea e de acord cu mine mai ales atunci cand o izbeste cate un val ori se impiedica in el si cade exact in genunchi. Aproape se pune pe plans daca nu ii distrag repede atentia. Insa durerea ii trece repede si o ia de la cap cu salturile in apa spumoasa ce loveste malul,
Am avut proasta inspiratie sa iau si o minge si unde nu s-a jucat de-a aruncatul in apa si sa i-o aduca marea la picioare. Dar nu de putine ori mi-a fost dat si mie sa ma ridic ca sa-i scot mingea la mal, ca dupa vreo doi metri apa deja ii ajungea la piept si nu ii dadea mana sa intre, una ca ii era frica , a doua ca nu o lasam eu. Asta pentru ca din neatentie, a luat-o valul de doua ori si a inghitit nitica apa sarata iar eu eram in stare sa zbor in loc de cei 5-6 pasi ce-i aveam pana la ea. (viteaza de mine care nu stie sa inoate, dar bine ca era la mal).
Si cele aproape patru ore au trecut pentru ea intr-o continua alergare pe mal, nici un sportiv n-ar fi rezistat: ba arunca cu nisip in apa, ba mingea, ba forma de construit, ba pur si simplu alerga sa nu o prinda valul, iar pe mine a reusit sa ma tina cu ochii atintiti mereu spre ea de m-a prajit soarele pe un umar cu tot cu crema unsa.
Ma intreb cum de-am reusit s-o tin treaza ca sa cineze ceva si i-am mai facut si dus !
Dar parul nu i se uscase si deja cazuse in lumea viselor. Somn usor, puiul meu zburdalnic!

De-ale dusului

Cred ca majoritatea femeilor preferam o baie in loc de dus, asta daca e timp si loc (stiu eu de ce zic).Sa nu mai mentionez si o spuma ce te imbata cu mirosul.
Regula se aplica si in cazul domnisoarei mele si inca de la frageda varsta. Cand am incercat prima data dusul, bineinteles ca nu mai era un bebe sugar si nici nu mai uza cadita ei, locul de balaceala era cada de oameni mari.Dar copila mea s-a speriat si s-a pus pe urlat. Eu la fel, m-am speriat, crezand ca s-a infierbantat apa in fractiuni de secunda si ca a fript-o. Dar nu, apa era calduta, buna si ea tipa. Pur si simplu nu ii facea nici o placere. A mai fost si o alta incercare de a o dusa, fara rezultat. Atunci am renuntat si am trecut la apa in cada.
Mai tarziu, cand fata mea a inceput sa vorbeasca de-a binelea si perfect inteligibil, am aflat ca "apa o zgaraie", desi era in cada, nu venea din dus. Nu am cerut explicatii, ca oricum nu le-as fi primit.
Si vreo doi ani a facut baie cu apa "zgaraietoare" in cada. Mereu isi pune imprejur animalutele de apa, carora le-a pus pseudonimele din Bob Esponja si dupa ce o baiesc , o mai las sa se balaceasca cu amicii ei. Uneori le mai si canta, adapteaza versurile si melodiile dupa bunul ei chef si face cantece proprii, chiar daca nu e nici o rima, dar intentia conteaza.
Ah si mai are obicei sa faca pipi in cada dupa ce intotdeauna o intreb inainte si zice ca "nu".
Nu demult, am pus iar dusul in functiune, oarecum fara sa ma mai gandesc, ca era ora tarzie si ma grabeam. Apoi mi-am dat seama ca nu a spus nimic si operatiunea s-a repetat si se repeta.
Ba si-a schimbat si opinia si acum "dusul o gadila" de  chitaie si rade  atata timp cat stau cu apa pe ea.
Cum se schimba preferintele, ieri nu-mi placea, dar azi imi place, mai depinde si de starea omului, nu?!?