luni, 28 noiembrie 2011

Oare ce o fi visat?

Dimineata, abia trezita, inca cu ochii somnorosi, dar bine dispusa, mi-a spus:

"-Mami, eu n-am nici o carte cu mos Craciun !
Mos Craciun are multe cadouri pentru toti copiii buni si eu am fost buna si o sa fiu buna!
O sa vedem daca are !"

Si are dreptate, nu avem nici o carte cu si despre mos Craciun, mi s-a strans inima, dar in acelasi timp m-am bucurat ca cere un cadou , mai ales unul semnificativ.
Deja am misiune sa ii caut filme cu mos Craciun si sa vorbesc cu mosul darurilor sa umble in cautarea unei carti pe care si-o doreste.

duminică, 27 noiembrie 2011

"Toti oamenii mari au fost mai intai copii"

(Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte)- A.S. Exupery 

Colegiul unde merge Diana a sarbatorit ieri ziua drepturilor copilului prin jocuri, dansuri, muzica si concursuri toate adresate copiilor , pe varste. Cum scoala e la un pas de noi, am participat alaturi de nazdravani:






Bineinteles ca seara spectacolul a avut si jocuri de artificii, pe care insa le-am vazut din casa.

vineri, 25 noiembrie 2011

Sperand

Iar am deschis o pagina noua de blog, cum am facut-o de-atatea ori inainte dupa care am inchis-o , goala, fara nici macar o litera scrisa si salvata acolo. Acum am scris cateva, sper sa ramana.
Doar rasfoiesc celelalte jurnale, multe pline de viata , speranta si culoare. Eu ce sa scriu?
Ca nu ma mai pot concentra asupra lucrurilor si faptelor din jur ce ar trebui sa bucure un om. Si am atatea!
Atata timp de cand ne-am mutat aici ! - ne-am obisnuit si ne place, chiar daca traiul e scump, nu ne mai permitem atatea iesiri ; chiar daca oamenii sunt mai reci si rezervati, dar macar sunt politicosi.
Intr-un loc atat de vast, atat de cunoscut, atat de apreciat, atat de cosmopolit, trebuie sa faci fata tuturor, intre atata populatie autohtona si plina de lipsuri, trebuie sa iti faci loc si e greu. Nu credeam ca va fi atat de dificil, speram in multe sanse, oportunitati, alegeri. Cum sa strabat, cum sa arat celorlalti ca pot ?!
Intr-o zi sunt optimista, in alta sunt deprimata. Dimineata ma trezesc cu gandire pozitiva, iar la amiaza sau spre seara totul se naruie. Sau invers.
Zilnic deschid mailul, de cateva ori, uneori e deschis toata ziua si in fiecare nou mesaj aparut imi pun o speranta, poate e de la cineva care ar vrea sa vada ca stiu si eu ceva, ca ma pricep, ca pot invata foarte repede, ca sunt cu capul pe umeri, ca nu pun multe conditii, ca imi vad de treaba si o fac pe a mea si poate si pe-a celuilalt, ca nu sunt deloc in tiparul pe care si l-au format multi; vreau doar sa ma lase si sa imi ofere o sansa sa demostrez.
Dar multe sunt doar vorbe inselatoare, prin care se vrea doar profit, nepasatoare.
Si devin nervoasa, suparata, trista, depresionata, nu mai am rabdare. Cat ma va tine? Cat va dura?
Dar maine e o noua zi: o sa multumesc pentru ce am, ce sunt si o sa sper din nou !

joi, 17 noiembrie 2011

Odata cu postul,

s-a facut frig, a plouat mult si soarele mai mult ranjeste decat sa fie prietenos.
Gecile au luat locul puloverelor si cizmele locul pantofilor decupati.
Nu mai stam mult afara, decat strictul necesar pentru un rait rapid al leaganelor si toboganelor
Diana e mai irascibila, mai tafnoasa. Si nici eu nu mai am rabdarea dinainte, simt frustrarea, iar aceasta isi arata efectele.
Aseara totusi am desenat, decupat si pictat impreuna:
un bradut din carton pe care l-am impodobit si i-am zis Dianei ca trebuie sa pregatim o scrisoare pentru Mos Craciun.
Ea a intrebat daca "la noapte vine Craciunul" :)
A pictat foarte frumos si uniform, a asteptat sa se usuce si "podoabele" , apoi le-a lipit.
E prea devreme pentru astfel de activitati, dar parca astfel impartim si bucurii si sperante.



PS: facem flori din coji de portocale si 
le lasam pe masa sa miroase frumos pana se usuca.




joi, 3 noiembrie 2011

3 D

vazut altfel,
cand timpul tomnatic e frumos, cand sunt melancolica, cand mi-e dor:



DIANA mea


DALIA mea


DOAMNA Toamna

 

PS: plecam cateva zile sa ne revedem amicii, finuta, pe Bea...