luni, 27 august 2012

Nunta de zahar sau de fier

Iti aduci aminte cum ne-am intalnit?
Era seara, ai ciocanit la usa camerei noastre...motivul nu-l mai stiu...imbracat cu haina neagra din piele, tuns extrem de scurt, cum ti-e obiceiul si acum si mi te-ai recomandat "Danut". Nu-i asa?!
Nu cred sa ma fi impresionat ceva anume , nici macar nu stiu cat te-am privit...eram preocupata cu mutatul, noul servici si altele. Apoi ai plecat. Ai revenit la inceputul anului urmator, in ianuarie...si atunci ne-am cunoscut; ceva ne-a legat, chiar daca nu eram lipiti unul de altul, ci apaream ca fiind doar prieteni.
Ti-aduci aminte cum m-ai facut sa te invit la o pizza si chiar sa si platesc eu invitatia?!! Asta nu se purta pe atunci...dar eu ma consideram moderna, desi nu ma asteptam sa ma si lasi sa -mi cheltui banii. Incaltasem o pereche de pantofi cu toc cui, de abia mergeam, dar impresia era importanta...oare de ce as fi dorit sa te impresionez?!
Ne-am vazut fiecare de viata un timp, desi ne placeam tacit, poate! Nu am recunoscut nici unul sau poate nu a fost asa?!!
Apoi usor, s-a cladit idila, impreuna fiind printre straini, incepand sa ne descoperim, acceptand calitatile si defectele unul altuia, presarand scene de gelozie, de suparare, de imbufnare, pentru ca iertarile sa fie mai dulci si mai .. cu efecte pozitive. Asa au trecut doi ani si ne-am decis sa ne unim destinele legal, fara sa gandim la consecinte, fara prea multe planuri, doar traind ziua si momentul.
Ai vrut sa ma surprinzi cu o infatisare a ta pe care inca nu o stiam, de romantic, sa ma ceri de nevasta pe malul oceanului...si asa a fost..doar ca , din greseala, am descoperit inelul inainte sa faci tu pasul...de atunci imi zici stricatoare de surprize, pentru ca nu prea iti ies..; dar totusi ai continuat, mai mult obligat de circumstanta si ai ingenuncheat, si ai zis"esti de acord sa-ti iei un sot care sa vina mereu beat acasa, sa te bata, sa te chinuie, sa..sa...(numai nedorite)pentru restul vietii tale?"



 Si eu am zis un DA hotarat, cu lacrimi in ochi, sub arsita soarelui de amiaza, langa o sticla de sampanie, cu un inel care nu voia sa intre pe deget, sub vazul incetosat al celorlalti ce erau cu noi, amandoi imbratisandu-ne in genunchi, pe nisipul fierbinte si cu oceanul nesfarsit inaintea noastra.
Si am organizat o nunta , cea mai frumoasa, in numai doua saptamani, si ne-am simtit la fel de bine ca si invitatii, fara griji si stres de miri, doar fericiti.



Si asa ne-au ajutat cerurile, an de an, tot mai uniti si mai impliniti, pana astazi, ce implinim 6 si cu credinta si dragoste si binecuvantare, asa ne fie mereu, sa imbatranim impreuna si sa ne vedem implinita familia asa cum ne dorim cu ajutorul bunului Dumnezeu!

La multi ani draga sot, la multi ani noua si familiei noastre!

Ps: LA MULTE LUNITE, draga noastra Isabela, ce azi implinesti o luna de cand ne-ai umplut vietile, cele trei, ce te asteptau !

duminică, 26 august 2012

Aceasta vara


Trecu jumatatea lui august, luna ultima a verii, insa anotimpul meu de suflet nu s-a terminat. Soarele e in putere sa incalzeasca nisipul si apa, sa le faca numai bune pentru concedii si zile libere.
Doar ziua s-a mai zgarcit. Inserarea coboara mai devreme peste parcuri, peste blocuri si strange tipetele de copii inainte ca acestia sa fie obositi.
Vacanta e pe sfarsite, vecinii se aduna la casele lor dupa concedii, copiii, nerabdatori sa inceapa scoala, sa-si reintalneasca vechii colegi sau sa-si faca altii noi.

Timpul trece neobosit.
Micuta mea creste ca fat frumos, cantarul o arata bine hranita; cu ochisorii care tind sa ramana albastri, isi urmareste mereu surioara, parca asteptand sa mai fie chinuita.


Diana, draga mea fetita, prima mea mandrie, isi arata constant dragostea, se acomodeaza usor cu statutul de sora, stropind pe ici pe colo cu gelozie intemeiata. Mi-a crescut si ea, parca prea repede, imi reduce din sarcini, pana si dusul ei zilnic intra doar in atributia ei.
Acusi le vad de manuta, una in grija celeilalte, apoi complotand amandoua ca sa-si atinga telul !



As vrea ca sa nu se termine vara aceasta, timp liber, timp de lenevit, de plimbari, de stat impreuna, de role, de sarituri si chitaieli, de rasetesi sarituri, timp de evenimente, timp de sarbatoriri, timp de bine !

marți, 21 august 2012

Mereu in picioare

La pieptul meu, pe verticala, sa aiba sprijin sub piciorusele mici si goale, in care sa poata impinge... iar capul mic, balansandu-l inca, asemeni unui catelus jucarie pentru masina si impungandu-si nasucul in pielea mea cu miros de laptic amestecat cu parfum...desi are momente bune cand rezista cu indarjire si reuseste sa si-l mentina in pozitie perfect dreapta.
Asa ii place, de cand a descoperit ca o poate face, si atunci cand oboseste isi gaseste pozitie confortabila pe pieptul meu si mie imi place sa-mi ating fata de parul ei balai si matasos, cu iz de colonie fina
A gasit mai interesanta lumea, o priveste mult, si atenta, fara sa clipeasca, tuguindu-si buzele:
"acum pot sa vad mai bine cat de atractiv e rosul camerei" si "cati copii sunt in parc, iar copacii nu sunt chiar atat de inalti cat blocurile astea cu noua etaje" si "parul tau, mami" .Ce-o fi asa curios incat toti bebelusii sunt captivati de par?
Privit in starea fireasca, totul e diferit si in plus are avantaj sa stea in brate cat mai mult.
N-o tine mult in brate, ca se invata sau vrea in brate ca asa ati invatat-o....ar fi unele replici. E normal, dupa atatea luni inlauntrul meu, auzindu-mi si simtindu-mi mereu inima, oare nu s-a obisnuit sa fie mereu ocrotita si sa se simta in siguranta? Si acum, in lumea asta exterioara si rece are nevoie chiar de mai multa protectie. Cine sa i-o ofere daca nu caldura si mangaierea bratelor?
Si cum s-o las acolo cand plange cu atat patos? Oare nu moaie o inima? Oare va avea parte de tot  in viata si la timp incat sa-i rup acum din afectiune?!
Copiii cresc cu dragoste si tandrete si afectiune si duiosie si rabdare si blandete, nu doar cu mancare si lucruri materiale.


duminică, 19 august 2012

Dragul meu,

arareori iti spun declaratii de dragoste;
 niciodata nu mi-au placut discursurile si nici examenele verbale; 
nu mi-as gasi cuvintele sa-mi curga in fraze logice, doar daca le-as memora dinainte; 
asa ca iti dedic un mic post, 
cu prea putine spuse pe cate ai merita, insa e din suflet si adevarat!

astazi mi-ai zis ca "poate n-o sa te cuprinda anxietatea celor 38 de ani " si ca esti  batran de-acum...

Eu nu te simt batran; poate chipul tau arata varsta sau poate nu...
eu nu-mi dau seama, zi de zi cu tine, imi pari mereu acelasi, neschimbat, 
cu acelasi suflet, inca mai mare, mai incapator de iubire si dragoste, 
cu aceeasi atitudine, cu aceeasi gandire dreapta, la fel de intelept; 
nu tin socoteala timpului care trece, inima ti-e la fel de tanara si joviala



Astazi, de ziua ta:
sanatate, multumiri, bucurii,
fericire, rabdare, putere, 
si toate urarile de bine venite din partea celor trei fete ale tale.

La multi ani draga sot, la multi ani tati !
                                                       Mariana, Diana si Isabela

joi, 16 august 2012

Rozul nu e numai pentru fete

De muilte ori ma trezesc stand langa ea si privind-o, pur si simplu. Ii analizez tacit fiecare particica a chipului, fiecare firicel de par, vad cum i se netezeste pielea pe zi ce trece.
Ii stiu fiecare mutrita pe care o face: 
de la tuguiatul buzelor a mirare si incretitul fruntii pana la zambetul larg cu gropite in obraji, 
de la impleticitul ochilor a somn, pana la schimonoseala de plictis si strigatul mimat de "ia-ma-n brate".
Devin din nou o paiata, ma maimutaresc, 
traiesc cu mai multa intensitate vremea bebelusiei acestei copile; 
poate si experienta isi spune cuvantul.
Mi s-a spus asta si ca voi avea mai putine griji, 
si ca va fi mai usor la al doilea copil 
si ca voi efectua miscarile de ingrijire rapid 
si ca preocuparea nu va fi la fel de mare ca prima data. 
Insa nu sunt toate asa:
cred ca ma port cu aceeasi delicatete, cu aceeasi rabdare (sau mai multa), 
las balta alte treburi casnice: ce daca nu e gata mancarea la timp, ce daca e gunoi pe jos, ce daca e totul o dezordine in zi de sarbatoare, ce daca nu fac cumparaturi azi, ce daca stau mai mult afara ...
si ce daca?! 
Dar recunosc ca sunt si mai relaxata, mai odihnita, recuperez oboseala si nesomnul acumulate in ultimele luni de sarcina pentru ca bebelusa se odihneste bine noaptea, nu are colici (inca),
 iar ziua isi ia portii de somn potrivite incat sa reglez acea dezordine, sa gatesc chiar daca mancarea va fi reincalzita la amiaza.
Nu sunt programata si am de gand sa profit total de epoca statului acasa, cat va fi ea.

Uneori le am pe amandoua, una langa alta, chip langa chip si nu pot sa nu le compar:
cat de mare a crescut Diana! Aproape mi se umplu ochii de lacrimi, ma inunda melancolia;
as vrea sa ramana amandoua micute, langa noi, si noi tineri si in putere sa le putem ingriji, 
sa lungesc momentele dragi! 
Sa opresc timpul pe perioade, sa-i opresc alergarea 
sau sa-l inchid intr-un balon si sa-i dau drumul sa respire, putin cate putin,
prin orificii cat un varf de ac, 
sa rasufle usor, calm si noi sa ne bucuram dupa voie de clipele placute. 
Sau poate noi sa ne oprim trecerea, sa nu ma fim in trenul rapid al vietii, ci sa traim viata pe indelete!

Viata nu e roz, dar ii putem da pete din culoarea favorita!


luni, 13 august 2012

Rest de saptamana

Serile sunt pline, pe scurt timp:
 baia ocupata, pe rand de fiecare membru, mai putin de mezina, care e privilegiata si 
i se face baita in camera; 
urmeaza cina, fiecare cu preferintele sale, tati e cel ce o pregateste, 
mai huzuresc cat mai e acasa, vreo doua zile
Somnul se instaleaza intai la cei mici: 
unul imbracat, la tele, altul plimbat in brate sau adormit la piept.
 Oare cand a invatat asa repede ?!
Dar oare ce e mai bine decat sa adormi simtind batand cealalta inima, piele pe piele, cuprins in brate!

Noaptea, camera e luminata de stalpii din strada si de jumatatea colturoasa a lunii leganus. 
O vad pe fereastra, pe la 2 dimineata, cand Isabela isi cere portia de laptic.
 La 5 , la a doua portie, locul lunii e luat de luceafarul de dimineata, sclipind mandru ,
 in patru raze ce trec prin perdeaua fina cu fir argintiu.

"Cobori in jos, luceafar bland/ Alunecand pe-o raza/ Patrunde-n casa si in gand/ Si viata-mi lumineaza"

Vegheaza-ne noptile, astre ceresti, incalzeste-ne si lumineaza-ne zilele!


5.10 AM
 ps: alte evenimente de week-end
tati, din neatentie, s-a accidentat cu bicicleta. Rezultat: multe julituri, mana bandajata
Diana, a cazut la joaca. Rezultat: buza sparta, genunchi julit
Restul suntem in picioare, Doamne-ajuta!



joi, 9 august 2012

Miercuri 33

Cifre rotunjite, legate,
varsta tanara, ascunsa intr-un suflet asemanator, 
ani trecuti in graba, valuriti
Ani mai buni, dulci ani ai adolescentei trecute, 
ani ne/buni ai tineretii, ai varstei sperantei,
la vie en rose visata pe bancile facultatii, cand planuri peste planuri, suprapuse sau inlocuite
 ocupau gandurile, grijile nu se incadrau in ele,
erau omise, lasate pe dinafara
Apoi au venit ani ai responsabilitatilor, ai vietii luate in piept,
ai preocuparilor, dar totodata ani minunati, plini de satisfactii,
ani trecuti cu rost
 Ani adunati, prinsi intr-un manunchi,
manunchi oferit familiei, copiilor, fara regrete, 
cu multumire, cu recompensa la schimb

La 33 am poate mai mult decat mi-am dorit, mai mult decat am sperat : 
un sot minunat,
doi copii mult visati, doua casute care (poate) intr-un final vor fi pe deplin 
ale copiilor nostri.
Ma intreb daca am facut ceva deosebit ca sa le merit
Poate ca explicatia e  ca sunt iubita de Cineva, de acolo, de Sus...
si nu pot cere mai mult, nu vreau bogatie, nu vreau admiratii, nu vreau faima,
doar sanatate, impacare si liniste sufleteasca, sa pot duce comorile
ce mi-au fost date, sa le pot pastra si sa le pot mari valoarea..

Am 33 si sunt fericita !

marți, 7 august 2012

De marti

Noptile noastre sunt linistite; Isabela, draga noastra mai mica, e buna, mananca si doarme, exact ce-i trebuie unui puiut de om ca a creasca.
Dimineata nu e matinala, orele 7-8 sunt perfecte pentru trezit. Uneori i-o iau inainte, dar o aud din baie cum avertizeaza, apoi usor urca volumul. Ma intorc repede si o gasesc si pe Diana, somnoroasa inca, cu soarele in ochi si cu mainile astupandu-si urechile "of, ma doare capul de atatea urlete!!" Bineinteles ca exagereaza, nu au fost chiar urlete si timpul a fost prea scurt ca sa ii provoace o durere de cap.
Iesim afara impreuna, dimineata rezolvand si alte treburi, seara la plimbare si joaca, impacandu-le. Ca la un rodeo, ne mentinem in sa cat mai mult timp.
Lipsa activitatii scolare se cunoaste in timpul zilei; joaca, televizorul, calculatorul parca nu sunt suficiente. Diana se plictiseste, ii e teama ca n-o sa mai aiba prieteni, face runde pe scari, la vecina, vecina la ea.
 Daca nu ar fi o limita....bine-ar mai fi !
Mai impartim sarcini casnice sau de ingrjire a bebelusului. De la tati isi cere dreptul la alint.Pe el il gaseste liber, mami e mai mult cu bebe : "mami, nu mai m-ai alintat de mult!" ....sa fi trecut o zi sau cateva ore de la ultima mangaiere. Dar ea inca nu are notiunea timpului.
 Ma amuza uneori: "cand e maine?!" "acuma e maine?"

Astazi am facut tort. Pentru maine "tati, tati, vino sa vezi ...inchide ochii....gata, deschide-iiii"

PS: Maine vom face proba dulce, roz, cu ciocolata si sirop de capsuni


luni, 6 august 2012

Luni

dulce inghetata cu "samburi" din biscuiti
minimax colorat
odihna binemeritata dupa o noapte de lucru
dulce somn ingeresc cu piciorusele desfacute


binecuvantata racoare de zi de august dupa o ploita matinala
doriti covrigi romanesti intinsi intre dinti
zi de luni, Schimbare la fata, sa fim mai buni, mai cinstiti, mai darnici, mai drepti, mai luminati

duminică, 5 august 2012

Fericirea

are chipul tau, luminat de dragoste mereu...stiti melodia !!...la mine e tripla, trei chipuri dragi, ale micii mele familii.
Fericirea nu se poate povesti, nici scrie in cuvinte, se simte, se traieste.
Fericirea 
e cand ma trezesc dimineata intre doua trupusoare de copil
e cand le vad impreuna, una langa alta
e cand iesim toti patru la plimbarea de seara
e cand le vad sanatoase
e cand le vad zambetele in coltul gurii
e cand le sclipesc ochii de bucurie si multumire



Fericirea e darul rezultat din iubirea noastra

miercuri, 1 august 2012

Sfarsit de iulie-ncununat

Postare apartinand lunii iulie, inceputa ieri, printre pasii rapizi ai timpului , 
scris cu taraita, sters si iar scris, printre pampersi, hainute 
si strigari bebelusesti de "mi-e foameee !!!!"
Da, suntem patru, inainte de termen, inainte de 3 august, exact de vineri:
 trei oameni bucurosi, fericiti, impliniti 
si toate insusirile datorate micului sufletel, al patrulea, care, fara sa stie, a contribuit la intregire.
Micuta, blonda, sanatoasa, reuseste sa capteze atentia intregii familii;
stie sa domneasca ca si surioara ei, iar noi suntem supusii ei ascultatori.
La primul  tipat, am simtit usurare, la prima atingere am simtit lacrimi de bucurie,
la prima vedere mi s-au spulberat toate temerile din timpul sarcinii.
Acum suntem linistiti, acasa, savurand momentele,
minunandu-ne de fiecare gest, fiecare mutrisoara, 
inconjurand cu totii mica comoara si fiecare dorindu-si partea sa.
Nu mai vreau nimic, doar binecuvantare de Sus!