luni, 28 februarie 2011

Lectii

Ieri am lucrat la caietelul de activitati de la fosta gradinita, pentru ca la plecare, Dianei i-au fost inapoiate o parte din materialele cumparate la inceput de an gradinicesc.
Si ca sa nu ramana doar o maculatura, am trecut la fapte, eu facand pe educatoarea, ajutand invatacelul.

Lectia a fost despre feluri de mancare: am "gatit" orez cu legume, in varianta lipite pe foaie si apoi pictate.


 Urmatoarea lectie  ne-a aratat obiectele de toaleta din baie.

Invatam sa coloram fara sa depasim conturul, cam greu, dar repetitia e mama invataturii :))

vineri, 25 februarie 2011

Ne indreptam spre starea fireasca

Nu stiu cum se face, ca in ultima vreme, vinerea se fac cele mai importante lucruri, treburi.
Vinerea trecuta, tati a reusit sa reinnoiasca mare parte a actelor, in cursul saptamanii nu prea s-a putut.
Astazi am definitivat (de data asta impreuna) alte doua exigente in ceea ce priveste pe Diana: am inscris-o la gradinita (cu noroc am gasit loc vacant) si la colegiul ce-l va incepe in toamna.
Ne-am dus pregatiti cu multitudinea de acte necesare si cum aveam programari, a mers struna.
Totodata am participat , atat noi cat si Diana la intrevederile cu viitoarea educatoare  de la gradinita, respectiv cu dna. director al scolii unde va merge (scoala de fapt, e mult spus, pentru ca efectiv ea va merge in clasele prescolare/pregatitoare, dar  institutia cuprinde si cursuri primare si secundare).
S-au completat formulare tipizate si am raspuns la intrebari despre noi si despre Diana, cu scurte opinii in ceea ce priveste caracterul copilului, care in cea mai mare parte s-a si vazut .
Diana a fost foarte apreciata pentru felul de a fi, au ramas surprinsi de sociabilitatea si comunicarea unui copil de varsta ei.
In timpul convorbirii de la gradinita, copilului i s-a permis sa se joace , alaturi de noi, iar la scoala i s-au pus in fata hartie si culori, pentru a se intretine in timpul cat discutam. M-a surprins faptul ca la sfarsit, directoarea i-a luat foaia cu ceea ce desenase/mazgalise Diana si a pastrat-o impreuna cu fisele de inscriere. 
Au concluzionat asigurandu-ne ca ii va fi destul de usor sa se adapteze si mai ales sa isi insuseasca noua limba (catalana).

Pe 1 martie va fi prima ei zi de gradinita in noua comunitate, ni s-a spus ca va incepe usor, cu o ora de acomodare, in care voi si si eu prezenta, sa se asigure ca va fi totul in regula. Eu gandesc ca deja urmatoarea zi o va petrece in orarul obisnuit, fara ajutor.

miercuri, 23 februarie 2011

"Tarta TRES CHOCOLATES"

Diana si tati sunt fani ciocolata.
Cum de multe ori desertul cerut la un restaurant a fost tarta de trei ciocolate, mi-am zis sa incerc si eu acasa, poate imi iese. Nu a iesit atat de perfecta ca a cofetarilor, dar gustul e senzational.
Este o reteta usoara, dar trebuie putina rabdare atat pentru cel ce o face cat mai ales pentru cei ce o savureaza.

Ingrediente:
250gr. ciocolata neagra (nu trebuie sa fie scumpa)
250 gr. ciocolata cu lapte
250 gr. ciocolata alba
600 ml lapte
600 ml smantana (mai lichida si sa nu fie acra)
3 pliculete gelatina(a cate 10 gr.)
150-200 gr. biscuiti simpli
unt sau margarina

Se sfarama bine biscuitii si se amesteca cu untul topit astfel incat sa se lege bine formand o masa. Cu lingura se pune un strat subtire de biscuiti intr-o forma de tort detasabila. Daca se doreste, se poate da cateva minute la cuptor pentru a se face crocant.
Eu nu am inca forma de tort, asa ca am imbracat un vas in folie de aluminiu; m-a costat putin sa o scot la final, dar am reusit.

Crema neagra:

se pun 200 ml lapte cu 200 ml smantana intr-un vas pe aragaz, la foc potrivit, spre mic. Se adauga ciocolata neagra in bucati, iar cand este dizolvata se adauga gelatina( 1 plicutet), diluata in prelabil intr-o lingurita de apa. (Eu am folosit un fel de cheag -praf, se gaseste aici) .Se mesteca continuu intre 7 si 10 minute, avand grija sa nu fiarba, consistenta va fi cea a unei smantani. Se toarna usor peste blatul de biscuiti.
Se da la rece cam o jumatate de ora.











La fel se procedeaza si cu      celelalte doua creme.












Pentru a evita sa se faca gaura un ciocolata anterioara in momentul cand turnati desupra pe cea calda, lasati sa cada lichidul peste o lingura asa incat sa se raspandeasca pe toata suprafata.
Ultimul strat va fi de ciocolata alba. Se da la rece o zi si se poate decora dupa bunul plac.
Eu am folosit frunzulite de ciocolata.



marți, 22 februarie 2011

Pui in bacon

Acum ceva timp, am vazut pe unul dintre programele de bunatati ale Euforiei Tv, o reteta care azi m-a inspirat si pe mine in bucatarie. Desi ingredientele sunt mult diferite de cele originale, la fel si locul prepararii lor, modificarile aduse au dat un rezultat "gustos".

Eu  am folosit:

pulpe de pui
morcov, ceapa , usturoi
condimente si sare
felii de bacon

Am dat un clocot carnii si morcovului , acesta din urma fiind lasat in bucati mai maricele. Se pot pune si crude direct in tava, dar eu am vrut sa accelerez putin procesul.
Apoi le-am scurs;  am condimentat si sarat carnea, iar fiecare bucata am invelit-o in cate o fasie de bacon pe care am prins-o la capete cu cate o scobitoare.
Am asezat frumos pulpele in tava (stropita cu ulei de masline) alaturi de morcov, ceapa feliata si usturoiul taiat.Am adaugat un pahar de apa si am pus la cuptor la foc potrivit.


Am lasat sa se rumeneasca pe ambele parti.



Drept garnitura am avut orez alb, se poate si cu cartofi natur sau piure.


duminică, 20 februarie 2011

Ieri am vizitat MONTJUIC (Barcelona) - partea a II -a







CLIC PE SLIDE


DETALII IMAGINI:

"Arenas de Barcelona"- fosta arena unde aveau loc luptele cu taurii, zic fosta pentru ca in zona Catalunia , acestea au fost interzise prin lege. Acum urmeaza deschiderea unui mare complex comercial (aprox. 126 magazine ale unor cunoscute firme), cu 12 sali de cinema, o sala de gimnastica( si bai), pista de alergat in aer liber si restaurante ce vor oferi o vedere impresionata.


Muzeul National de Arta al Cataluniei (MNAC)- instalat in Palatul National din Montjuic si inaugurat in 1934- cuprinde toata arta catalana exprimata prin sculptura, pictura, desen, coletii de fotografii si numismatica.

Stadionul Olimpic din Montjuic a fost denumit Stadionul Olimpic Lluis Companys, dupa numele presedintelui martir al Generalidad de Cataluña, executat in 1940 de catre regimul Franco.

Statuia lui  Francisco Ferrer Guardia

Fantana magica - jocurile apei in lumina, cantec si culoare- sper sa am posibilitatea a o vedea curand

Turnul de telecomunicatii de Montjuic (Telefonica)-136 metri , are silueta  unui jucator purtand flacara olimpica.

Sagrada Familia - opera impresionanta inca neterminata a lui Antoni Gaudi, punct turistic pe care il avem in vizor

Gradina Botanica Montjuic -varietate de plante mediteraneene din toata lumea

vineri, 18 februarie 2011

Vino primavara,

ca te asteptam!
Noi deja o invocam : astazi am plantat flori in ghivece.
Am cumparat lalele mov si o primula asortata, alba cu margine lila. Mai avem in plan si alte floricele, inca trei ghivece asteapta goale.
Diana m-a ajutat; la sfarsit, tot balconul era o apa si-un pamant, dar a iesit treaba buna .
Abia asteptam sa infloreasca si lalelele!


 

miercuri, 16 februarie 2011

Cam slutita

Ma gandeam eu asa de ceva timp, ca mi-ar placea sa fac un curs de cosmetica sau coafura sau orice implica frumusetea. Inca nu m-am interesat in domeniu, insa zilele trecute , trecand pe langa un salon, am vazut afis pe geam ca tunsul ar fi destul de ieftin si repede am intrebat-o pe Diana (careia ii cam crescuse parul si ea nu vrea in nici un chip sa-si tina vreo bentita, diadema sau mai ales sa poarte codite mai mult de jumate de ora):
"-vrei sa intram aici sa te tunzi? Este o doamna  care o va face."
Si ea  a sarit: "-nuuu, nu vreau, ma tunzi tu acasa!"
De unde i-o fi venit ideea asta, nu stiu! Eu nu am vorbit niciodata despre aceasta indeletnicire cu voce tare si nici ca m-as implica.
Ieri imi spunea "hai sa facem baita si imi tai parul"....asta pe la amiaza. Am linistit-o si i-am spus ca o s-o facem, dar seara.
Cand veni momentul cu pricina, mi-am dat seama ca nu am nici un foarfece pentru asa ceva, am gasit doar un amarat pentru hartie, probabil. Dar ma gadilau degetele si nu m-am abtinut.
Am pus frumos copila in cadita, am umezit-o pe par si am inceput dezastrul: mai intai bretonul, care mi-a iesit cumva, ca o mai facusem, dar ea are un vartecus exact in frunte, asa ca nu conteaza atat de mult forma, oricum nu sta drept.
Am trecut la spate: aici e aici! Dar eu voiam doar sa i-l scurtez drept! Insa voia mea nu s-a potrivit cu voia ei: cand sa pun foarfecele, ea s-a aplecat, cica o gadila....concluzia....am luat-o stramb.
Cu chiu cu vai am reusit cumva sa o fac sa stea locului si cam dupa un sfert de ora mi-am admirat "capodopera": era groaznica.
Parul s-a suvitat, ea nu mai statea, voia in apa, am incercat tot sa scurtez pe ici pe colo...sanse mai multe nu mi-a dat.
Dupa spalare si uscare, am sesizat destul de bine ca partea dreapta e ceva mai lunga decat partea stanga, noroc ca parul ei nu e tocmai intins, se mai fac "codite de rata" la varfuri.
Astept sa vina ziua de joi. Un prieten al lui tati cred ca va veni la noi sa il tunda, voi sari cu rugaminti sa-mi indrepte erorile din parul copilului. Ori va rade de mine, ori ii va fi mila de Diana - una din doua!

 

dependenta

Pana anul trecut, subiectul masculin din casa noastra lucra 99%din ture doar de noapte. In vechiul apartament, desi aveam multe camere, pentru dormit uzam doar una: camera de matrimoniu, in care dormeam eu cu copilul.
Diana nici nu adoarme singura si nici nu prea doarme singura, cred ca as putea numara pe degete de cate ori s-a intamplat minunea.
Dat fiind acest fapt, eu nici nu m-am mai obosit sa o descotorosesc de acest obicei, mai ales ca mi se parea absurd ca eu sa dorm singura in ditai patul, iar ea in camera alaturata, unde se mai pune ca se si trezea de cel putin doua ori pe noapte, pipaind si negasind pe nimeni, incepea cu plansetele.
Chiar cand se mai intampla sa fie tati ei liber si, cum e normal, dormeam impreuna, tot in pat la Diana ajungeam pe la o bucata de noapte, mai ales cand terminam serviciul tarziu, nu-mi mai ardea deloc sa fac "ronda" intre camere.
De cand ne-am mutat si am ordonat totul cum trebuie , pe Diana am instruit-o ca trebuie sa doarma in noua ei camera singura, ca e doar pentru ea, are toate lucrurile si jucariile acolo si ca ii apartine in totalitate, discurs pe care l-am mai folosit si inainte, dar acum ne-am pus speranta ca va tine, intrucat a mai crescut.
Partea cu " a ei" a inteles-o, mai putin pe cea cu dormitul singura.
Tot trebuie sa se ghemuiasca la pieptul unuia si sa adoarma mangaind sprancenele respectivului.
Apoi tiptil, cel in cauza paraseste patul si camera.
Pana acum, cel mai lung somn legat a fost pana la 5.30 in zori, de credeam ca nu vad bine ora , dar a fost si singurul.
Ea obisnuieste sa se trezeasca intre 3 si 4, parca ar avea alarma activata.
Cert este ca, aceeasi obisnuinta a ei de a dormi cu mami (de obicei) s-a instalat si la mine( de a dormi cu ea).
Imi place senzatia de a o tine in brate, de a-i simti manutele pe fata mea si de a o avea sub control.
Pana sa imi pice si mie genele de somn, seara, imi tot fac drumuri la ea in camera: daca s-a intors si s-a dezvelit, daca vine prea spre marginea patului, mai asez scaunelul ca ea sa nu pice sau ii mai scot manuta prinsa sub ea , sa nu-i amorteasca.

Sa vedem cat timp ne va trebui  sa fim autonome, oricum ea va fi prima ce va face pasul, pentru ca eu, mama fiind, mereu voi trai prin si pentru copil.

luni, 14 februarie 2011

DE SAN VALENTIN

   Eu nu sunt de acord cu aceasta sarbatoare imprumutata, al meu sot mult mai mult decat mine, desi toata lumea cu mic cu mare o sarbatoreste. Daca as fi fost in Romania mi-ar fi placut sa tin Dragobetele, adevarata sarbatoare a iubirii romanesti. Dragostea si iubirea trebuiesc demonstrate in fiecare zi, indiferent de marimea faptei. Se spune ca fericirea o obtii din lucrurile mici, mai ales daca sunt facute / create cu dragoste.

Daaar, cum am un copil de trei ani care e intr-o continua absorbtie de lucruri noi, evenimente si se plictiseste repede de orice (ca mai toti copiii), am hotarat sa mai omoram cumva o parte a timpului de stat in casa , intrucat vremea e tare imbufnata, iar norii s-au intristat pana la lacrimi.
Asadar, am hatarat sa ii facem o surpriza lui tati, respectiv sotului, cu ocazia acestei zile.
I-am explicat Dianei ca azi e ziua indragostitilor "SAN VALENTIN"  in limba mai bine stiuta de ea , si noi il iubim tare pe tati si o sa-i pregatim un mic cadou: o sa facem lucru manual, ceva simplu,  ca pentru un copil de varsta ei. Am cumparat o coala rosie, restul le-am avut in casa.

Am desenat perechi de inimioare si le-am lipit intre ele cu buretel dublu adeziv si le-am pus codite din betisoare de frigarui. Stau foarte frumos intr-un pahar colorat , sper sa-i placa lui tati ca rezultat al muncii noastre.



 Pe restul colii ne-am jucat cu diverse marimi de inimioare, pe care apoi le-am decupat. Diana a pus fiecareia buretelul adeziv. Locul acestor inimioare poate fi oricare.


marți, 8 februarie 2011

Uituca

ce sunt! Atat de prinsa in alte treburi, desi mi-am amintit o data, dar asa-mi trebuie daca nu-mi notez!
Am implinit si eu un an de blog, pe 6, si tineam sa postez in acea data aspectul....daaar neuronii din nou mi-au jucat festa! Asta e, cu intarziere, sa fie la cat mai multe postari de-acum inainte si 99% de bine!!! Iar cititorilor mei : sa aiba parte de cat mai multa destindere atunci cand "rasfoiesc" paginile blogului !

luni, 7 februarie 2011

Imprejurimi pentru relaxare -partea I

Duminica am fost la plimbare sa cunoastem mediul in care ne-am mutat. La mai putin de 15 km de noua locuinta, am putut descoperi Delta de Llobregat, un focar  de relaxare pentru trupurile muncite si stresate si totodata, un loc pentru istovirea fizica a unui copil de trei ani.






 Dupa trecerea aleii principale, in fata ni s-a asternut Mediterana, nesfarsita intindere de apa ce pare a se uni cu cerul.
Am poposit timp indelungat asezati pe pietre, ascultand valurile ce se izbeau puternic, aruncandu-ne in fata stropii sarati . Din cand in cand urmaream avioanele ce decolau la cativa kilometri de noi.
Am descoperit colonii de scoici negre si am scris pe nisipul ud.






  Cineva spunea ca marea este trista iarna, dar imaginile mi-au aratat exact contrariul intr-o zi de 6 februarie.


duminică, 6 februarie 2011

Imaginatie

Duminica dimineata , lenevim in pat toti trei , pana spre orele 10.00.
Diana incepe joaca. Mai nou, are jocuri si jucarii imaginare: "mami, tu vrei ursuletul ala verde?-stai, ca ti-l aduc acuma!"...."tati, tu il vrei pe cel negru?"...ea nu are nici un ursulet verde si nici negru, dar iese din camera si se intoarce cu pumnisorii stransi, cu "nimic" in ei si  ne intinde fiecaruia ursuletul imaginar. Noi acceptam sa ii luam, ba mai ramanem cu pumnii stransi si dupa ce ea uita de joc.
Apoi vine si ne piaptana pe fiecare , ia un elastic de par imaginar, si-l pune intre buze si ne ciufuleste, in semn ca ne prinde parul in codite.
Noi ii facem jocul si ea este tare multumita.
Urmeaza sa ne prezinte pe cate unul din amicii ei din desenele animate sau : eu sunt Bob Esponja, tati e Patricio , iar ea ar fi Arenita si din nou incepe jocul: "ay,  Bob Esponja, uite am un cucui, ieri am cazut si m-am lovit" -"Patricio" sare si ii da un pupic sa-i treaca.
Si mereu siretlicurile sunt aceleasi, pana isi va da seama.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Din nou," mami, tati si Diana"-mica familie impreuna



Un soare imbietor imi gadila fata dimineata, dar blocuri inalte ma impiedica sa vad rasaritul.
Etajul superior da posibilitatea unei vederi diversificate si ample, iar zarea imi ofera splendoarea nemarginitei mari.
Interiorul e destul de dragut, inca lucram cumva la acest aspect, dar vom reusi sa-l facem cald si primitor odata cu aducerea lucrurilor personale. Cu siguranta va arata locuit atunci cand in fiecare coltisor va sta aruncata o jucarie sau o hainuta.
In randuri mari, cam asa e descrierea noii locuinte, speram sa fie pentru timp indelungat ; si sa ne juate D-zeu sa ne acomodam pe toate planurile, sa cunoastem oameni buni , sa primim acelasi respect de care am avut parte si pana acum, iar marimea acestui oras sa ne dea sanse in aspectul profesional.
In alta ordine de idei, cel mai important e ca suntem din nou impreuna, toti trei si, fiind asa, ne vom simti bine si indiferent de loc: va fi casa noastra.