vineri, 24 septembrie 2010

In asteptare

1, 2, 3, 4, 5 zile si am scapat de stat singura; in curand se intorc Diana si tati. Casa e ordonata, curata, toate stau la locul lor. Dar numai maine nu e miercuri si  din nou toate vor fi dezordonate, insa nu conteaza. Abia astept sa o iau de la cap. S-ar zice ca nu sunt normala, dar asa simt. E urata singuratatea, mai ales cand ai cu cine imparti viata.
Imi amintesc de timpul de la sfarsitul facultatii, abia asteptam sa am serviciul meu, sa ajung sa stau linistita in casa mea, sa savurez  cafeaua de dimineata cu ziarul alaturi...toate voiam sa le fac singura. Acum gandesc exact contrariul: imi place sa iau micul dejun in familie, imi place sa stau de vorba cu sotul meu, imi place sa vad stangaciile Dianei si sa rad de perlutele scoase, sa am mereu pe cineva sa-mi spuna ca ma iubeste si sa am pe cine strange in brate cu toata dragostea.
Am avut zilele astea numai pentru mine, am lenevit, am cutreierat magazine, am putut lipsi de acasa o zi intreaga fara nici o grija, am putut vedea un film cap-coada...toate astea m-au odihnit.

Desi am inceput numaratoarea inversa, dorul e la fel de mare si asteptarea la fel de coplesitoare.

luni, 20 septembrie 2010

Targ medieval

De vineri seara pana duminica seara s-a desfasurat , de data aceasta in micul nostru parc, targul medieval. Pe o suprafata nu prea mare, locuitori arabi sau marocani , chiar si spanioli  si-au intins marfurile pentru delectarea privitorilor , eventual cumparatorilor.
In timpul zilei s-au dat spectacole cu serpi iesind dansand din cosurile lor, lucru pe care nu am apucat sa-l vad,cu parere de rau.
Dar in seara asta mi-am permis sa fac cateva fotografii, desi unele cu permisie, altele fara.
Impresionante au fost figurinele din sarma, care dupa vopsirea corespunzatoare capatau un aspect destul de natural.
cantand la pian
miri
la dentist
la ginecolog
arome deodorante pentru masina ori pentru hainele din dulap  (dureaza un an)
flori artificiale colorate
cutii pentru pastrat bijuterii
un fel de legume, branzeturi si salamuri
incaltaminte caracteristica
multe bijuterii

Ce mi-a placut mult a fost taraba la care iti puteai pune numele in scris arab doar pentru 2 euro; asa ca fara prea mult stat pe ganduri mi s-a caligrafiat numele Dianei, de la dreapta la stanga in limba araba.
Acum ma gandesc ca deodorantele s-ar fi putut folosi si pentru incapere si regret ca nu mi-am achizitionat. Poate data viitoare!

duminică, 19 septembrie 2010

O saptamana

implinita de singuratate. Dragii mei sunt bine-mersi acasa in Romania, eu tot singurica. M-am obisnuit cu ideea ca atunci cand intru pe usa sunt numai eu, cu muzica sau cu televizorul seara.
Ei au vizitat rudele, si-au facut mici capricii, li s-au facut mofturile...toata lumea bucurandu-se de prezenta lor, crezand ca aceasta minunata surpriza pe care au primit-o e doar un vis ireal. Dar mai primesc cate un tipat, un strigat de copil si atunci isi dau seama ca e realitate.
Eu lenevesc, cheltuiesc timp in citit, fime, plimbari si bani pe idei ce-mi trec prin minte.
Oricum ar fi , clepsidra timpului e intoarsa, timpul se scurge, zilele sunt fire de nisip. Mai este putin peste jumatate din vacanta lor.

duminică, 12 septembrie 2010

Singura

in casa, la calculator, la masa, cu inima stransa si ochii umezi.Parcurg un hol imens de la salon pana la bucatarie si toate camerele goale, inca cu rufe aruncate din graba, jucarii imprastiate. 
S-a intunecat si afara, nu-mi place noaptea cand sunt singura.
Dragii mei sunt in calatorie, sa-si vada parintii, bunicii.Ajung maine dupa-amiaza, astept cu nerabdare sa se intalneasca cu tata. Va fi o surpriza totala, caci se asteapta la un pachet. Dar vor fi doua pachete, unul mare si unul mititel, vii, cu cate doua picioare si zambete pe fata.
Sa va fie drumul lin si luminat de "sus", dragii mei!

miercuri, 8 septembrie 2010

Un gol in stomac

si un nod in gat simt cand ma gandesc cat mai e si mai ales cand vine vorba despre subiect: plecarea Dianei cu tati in vacanta la bunici, adica departe, in Romania. Doar ei doi, intrucat nu mai e posibil sa-mi mai iau concediu, tati a luat bilete dupa programarile mele de concediu la servici. Atunci am acceptat, insa cum se apropie plecarea imi scade entuziasmul.
Si mai sunt mai putin de 4 zile si 3 nopti.
De vreo doua nopti , adorm privind-o cum doarme, mangaind-o pe par , apoi o cuprind cu bratul.
Stiu ca nu e foarte mult timp, doar doua saptamani jumatate, dar la inceput o sa-mi fie extrem de dor.
A mai fost plecata si anul trecut cu bunica, dar macar eu am ramas cu tati, acum raman singurica in ditamai apartamentul.
Toata lumea ma compatimeste intai, apoi ma incurajeaza ca o sa ma odihnesc cat incape.
Da, vreau sa ma odihnesc , dar cred ca doua zile mi-ar fi de-ajuns.
In timpul zilei ma incurajez si eu si imi planific timpul: de citit pe o banca in parc, de vazut multiduninea de filme din calculator, de plimbat, de mers in magazine, de facut curatenie generala....multe ce acum nu le pot duce la capat cu perfectiune. Apoi cand vine seara uit de planuri si stiu ca o sa ajung de la servici, desi tarziu, o sa gasesc camerele goale.
Pe de alta parte sunt multumita de marea bucurie ce le-o vor face ei -Diana si tati - bunicilor, ca va fi surpriza pentru toti, nu stiu ca or sa mearga acasa. Si abia astept sa-mi spuna reactiile.
Acum sunt mama si imi pot imagina bucuria de a-ti revedea copilul, respectiv nepotica pentru ei, care e mai mult decat adorata.
Mai e putin , o sa sufar cred vreo doua zile, apoi sper sa fiu ok.

marți, 7 septembrie 2010

Sarbatoarea vinului

Sa nu ne rupem deodata de vara si de vacante, orasul ne-a oferit o noua sarbatoare, numita Fiesta de la Vendimia( culesul strugurilor pentru vin), o sarbatoare a vinului ce a durat intregul sfarsit de saptamana prelungindu-se si luni.
Montilla, oraselul in care locuim este recunoscut pentru vinul calitativ premiat cu multe ocazii in teritoriul national si international.
La intrarea in oras gasesti inscriptia Montilla-la ciudad del vino.
Odata cu aceasta sarbatoare se premiaza si cel mai bun vin dintre cele ale bodegilor montilliene si cea mai buna gustarica .

Prima seara a inceput cu un fel de defilare a domnisoarelor de onoare ale sarbatorii, precedate de o trupa de tobosari si dansatori.


In spatiul destinat feriei s-au asezat comerciantii specifici balciurilor, cu tarabe pline de acareturi, dulciuri, vata de zahar, produse de fast-food , specialitatile feriilor-churros cu ciocolata (un fel de gogosi in forma de carnati)- si nelipsitele atractii pentru copii: carusele cu caluti, masinute, castele gonflabile.
Ziua de drept a sarbatorii a fost duminica , cand la ora de seara s-a putut vedea trecerea procesiunii in onoarea "Sfintei protectoare a viilor".
Sa nu fim mai prejos, noi , fetele ( ca tati a trebuit sa fie la datorie muncitoreasca) ne-am motat, ne-am gatit si am iesit la plimbare.





Am ascultat tot felul de muzica, ne-am afumat de prajeli, ne-am dat in carusel si am cumparat gogosii faimosi pe care i-am papat acasa ca deja era ora tarzie pentru un copil de 2 anisori jumatate.


La intoarcere, am intalnit si un olar "prins in fapt" pe care Diana l-a admirat si i-a cerut sa-i dea si ei o "bucatica de ciocolata" (la vederea lutului in prelucrare ), ceea ce a starnit rasete printre privitori.

luni, 6 septembrie 2010

Vacanta de la mare



A doua parte din vacanta am dedicat-o dragostei noastre, marea.
De asta data, am mers la marele Atlantic, in Moguer un mic satuc , actual, principal producator de capsuni in Spania si in trecut, participant activ la pregatirile pentru descoperirea Americii. (sursa Wikipedia)
Avem acolo prieteni ce s-au oferit drept gazda, carora le ramanem indatorati si ii asteptam sa ne intoarca vizita.
Litorarul cel mai apropiat era Mazagon, asa ca in fiecare zi , de doua ori, dimineata si dupa-amiaza, faceam drumul spre plaja.



Plaja era imensa, cu nisip fin , soarele de sfarsit de august a fost incantator, oceanul s-a oferit in toata splendoarea lui cu apa numai buna de balaceala.
Diana si-a variat activitatile intre nisip si apa.



Eu am incercat sa iau amintiri vizuale cu care sa ne putem delecta in viitoarele seri friguroase.



Am reusit, dupa multi ani, sa mai vad un apus de soare pe plaja, cu valuri spumoase spalandu-mi nisipul lipit de picioare.
Aceasta a fost o dorinta din aceasta vacanta.



Nu m-as satura de privit aceasta imagine reala daca ar tine timp mai indelungat, daca pamantul nu ar alerga atat de repede, ascunzand frumusetea soarelui si inecand-o in departarile oceanului.




Ultima seara i-am dedicat-o Dianei, ne-am jucat mult cu nisipul umed si am facut inscriptii trecatoare.
Si asa, s-a scurs vacanta de vara mult-asteptata, insa care ne-a umplut de optimism si energie pentru a trece alte trei anotimpuri.

duminică, 5 septembrie 2010

Vacanta de la munte



De fapt este vorba de aceeasi vacanta, dar impartita pe din doua si bine ca ne-am gandit asa.
Am revazut Cazorla, o minunata zona de existenta careia am aflat oarecum tarziu sau mai bine spus am vizitat-o tarziu, avand in vedere ca avem destui ani aici.




La 3 ore distanta de noi sunt imprejurimi minunate , aproape asemanatoare cu zonele de munte mioritice.








Aer proaspat, dimineti si seri racoroase, rau cu apa rece, izvoare cu apa proaspata, conuri de brazi si pini, cai pascand, mistreti indrazneti, caprioare sperioase, pastravi rapizi si mult verde si miros de lemn si de rasina.






Muntele ne-a relaxat, ne-a linistit .
Nu ne-am incarcat vederea de tehnologie virtuala, nici auzul de sunete instrumentale, doar de susurul apei, fosnetul frunzelor de plop si adierea vantului din noapte.

miercuri, 1 septembrie 2010

1 septembrie de vara

S-a terminat binele, adica concediul si vacanta Dianei. De azi am luat-o de coada ambele, inclusiv tati in forta, fara liber.
La Diana chiar e relaxant, fiind inceput de viata "gradiniceasca" pentru unii copilasi, se merge program scurt adica pe ture cate doua ore. Asa ca saptamana asta singurul orar de gradi al Dianei va fi de la 8 la 10 dimineata.
Eu-la program normal, fara reduceri orare, ba poate chiar niste ore extra in sfarsit de saptamana intrucat incepe sarbatoarea vinului , cum altfel ca doar traim in orasul vinului din Spania.
Desi am trecut pe septembrie, o sa revin cu postare dedicata lui august si vacantei bineinteles. Sper sa imi permita timpul.
Si sa avem cu totii un inceput de toamna pe merit, desi afara sunt la noi vreo 33-35 de grade.