marți, 30 noiembrie 2010

Cand e timpul berechet...

si caloriferul isi face treaba cu zel langa picioarele mele, cand afara ploua si e frig ne umplem timpul , de fapt imi umplu timpul, ca piticuta casei doar admira sau mai trage si ea o linie sau un decupaj cu foarfecele.
Masa (de calcat) se umple cu tot ce se poate folosi pentru decoratiune: lipici, pulbere de sclipici, foarfece, ate, culori, cartoane, ciorapei de-ai Dianei uzati si rupti in genunchi, vatelina(vata sau melana), desene la imprimanta si imaginatie cata aveti sau cata s-a putut intipari in minte dupa o vizita pe net.


Globurile de culoare uni le-am decorat astfel: am luat un lac de unghii , m-am jucat cu fel facand forme pe glob, peste care am presarat pulbere de sclipici.


 -
Pentru acesti omuleti de zapada am decupat o parte a piciorului de ciorapel, l-am umplut cu vatelina si l-am decorat(se pot folosi dopurile de la sticle pentru palarii).Stiu, le lipsesc nasurile, dar pana acum nu am gasit ceva potrivit.



Pe un carton gros am lipit un ingeras in desen liniar, l-am colorat cu carioci dupa dorinta, apoi l-am decupat cu grija. E putin mai dificil, avand in vedere grosimea cartonului, dar se poate cu un cutter. Deasupra am dat un strat de lac transparent pentru luciu.



Pe mos l-am facut la fel ca pe ingeras, doar ca pe barba i-am lipit si vatelina, da mai bine spre realitate.
Iar conurile culese din parc le-am vopsit cu spray si le-am pus sclipici.
Zilele ce urmeaza ne mai gandim la altceva.
Va continua.....sper!


















joi, 25 noiembrie 2010

In etapa urmatoare

Trecu ziua fara prea mult sens, doar servici de dimineata, apoi alergat , apoi o scurta vizita primita si pranz luat pe la ora 3.
Maine iar e zi scurta, in sensul ca tati pleaca devreme la serviciu si trebuie ca la amiaza sa aiba ce inghiti si nu numai el.
Asa ca dupa-amiaza asta mi-am petrecut-o in bucatarie.
Aburul cu miros de ierburi aromatice a incalzit bucataria si Diana mi s-a alaturat "la gura sobei".
Oricui i-ar trece prin minte ca mi-a dat o mana de ajutor la cratita, dar nu.
A rontait un mar, a cojit bobite de struguri ca pielita nu-i place, a faramitat o napolitana.
Si ca alte ocupatii : a gasit mopul pe care l-a folosit pe post de calut graitor prin vocea ei: hihihi-haaa, hihihi-haaa....a rostogolit sticla de pepsi pana a facut spume pe punct de explozie....s-a gandit ca e prea cald in incapere, "ia sa mai deschid usa la congelator!"....a mai dat un tur prin camera sa vada ce mai ofera posturile de desene....dupa care mi-a acordat atentie, in sensul - "mami, ce-i asta?" - "o ceapa"
"si ce e o ceapa?" - " o leguma"  - "Si ce e o leguma?" ....blocaj la mine..."este ca un fruct al unei plante, numai ca asta nu e dulce".....
Parea dumerita, apoi..."aaaa, nu e dulce??? Cum e?"
Eu : "e iute si te ustura ochii."
"Da* de ce ma ustura ochii?".....oftez....si incerc sa-i distrag atentia la o jucarie.
 Fara sa-mi dau seama, se pare ca am trecut de etapele anterioare, in care eram cu ochii pe ea sa nu atinga cu capul vreun colt al mobilei, sa o intreb mereu daca vrea pipi la olita, sa-i fac bucatele mici sa le poata manca....incepem marea era a "de ce"-urilor.
Ne rugam sa avem rabdarea si imaginatia necesare raspunsurilor ce le asteapta, stiind ca inventivitatea si intrebarile, la aceasta varsta, nu au limite.

marți, 23 noiembrie 2010

"Dorada a la sal"

Cum noi profitam de fiecare zi in care se anunta "dezlegare la peste", astazi am dat fuguta la super-market si am cumparat dorada, eram curioasa sa incerc un altfel de gatit, in stilul spaniol, pe care il aflasem mai demult.

Am luat 3 pesti maricei, aproape 2 kg si alte 2 kg de sare grunjoasa.
I-am spalat bine si am scos doar matele, lasand solzii si capul.
Sarea am umezit-o putin cu apa ( se poate si cu galbenusuri de ou) si am asezat un strat fin in tava de cuptor. Deasupra am pus pestii in burtile carora am ascuns cate o felie de lamaie si una de ceapa.
Am acoperit bine cu alt strat de sare.



Tava a stat la cuptor mai mult de jumatate de ora, la 210 grade C, mai bine zis este gata atunci cand pojghita de sare de pe pesti incepe sa se crape.


Eu am adaugat garnitura de cartofi. A fost o masa delicioasa, tare mult apreciata, mai ales de barbatul casei.



 

Am auzit ca acelasi procedeu se poate aplica si la muschiuletul de porc intreg, nu bucati mici ca se sareaza tare. Poate incercam de Craciun.



miercuri, 17 noiembrie 2010

Asa vine Mosul, copii !!!

Cum am vazut paginile catalogului (fara a face publicitate, mai cumpar din cand in cand doar), cum mi s-a intiparit ideea: eu de ce n-as face ceva asemanator!?
Personajul principal il aveam de anul trecut, fusese cadoul Dianei la gradinita de la Mos. Lipsea doar hornul.


Elemente necesare: o cutie cartonata (de la biscuiti) taiata potrivit, o fosta caciulita ieftina de Mos Craciun , lipici tip prenandez, o folie adeziva pentru izolatie  (desi initial voiam sa folosesc marker alb sau pasta de dinti pentru a face liniutele la horn) si bineinteles, Mosul care canta si danseaza daca are baterii.
Si am trecut la treaba, in mai putin de 2 ore a fost gata.
 Asa mi-a iesit constructia.

Si finalitatea asa:


Poate incercati, e foarte usor daca aveti prin casa vreun astfel de mos.
L-am pus bine ascuns, ca sa nu riste vreo scarmanare de la Diana si va aparea  doar cand e gata bradutul .

marți, 16 noiembrie 2010

De-ale noastre

Brrrrr !
Daca in Romania noiembrie isi face de cap incat dezorienteaza si ursii (stire de la tele), aici are cu totul alta fata, adica pe cea potrivita , credem noi.
E deja frig, miros de aer iernatic. La amiaza, desi straluceste de zor, cand nu te uiti la el, soarele te stramba pe furis aratandu-si dintii.
Dupa ce  Diana iese de la gradi, avem la dispozitie nu mai mult de 2 ore pentru o plimbarica prin parc sau pe la tobogane. Seara se lasa repede si odata cu ea si frigul.
De felul ei, Diana e mai calduroasa, (mostenite "taticeasca") nu prea ii simti manutele reci si nu prea zice ca-i e frig, ar prefera sa stea mai mult afara ; insa eu , exact invers, daca mi se racesc mainile, deja ma simt inghetata si trag de copil sa mergem spre casa.
Ieri am mers "la parc" - vorba lu" aia mica - , dar nu prea a folosit ustensilele, de joaca, ne-am plimbat pe alei in cautare de conuri. Sunt cam ciudati pinii pe aici (ca nu sunt brazi), pastreaza conurile pentru ei, nu le lasa sa cada. Si cele pe care le-am mai gasit pe ici pe colo sunt inchise,netede adica nu au petalele zburlite. In fine, am gasit vreo 4-5 pe care avem de gand sa le lustruim si infrumusetam pentru a le agata in bradutul de Craciun.
Speram sa ne apucam de treaba ca in curand bate Mosul la usa.

marți, 9 noiembrie 2010

Bun-venit!

S-a nascut finuta noastra! Se numeste Alessia si e un ghemotoc de om.
Abia astept sa o vada si Diana, ii sunt dragi bebelusii.
Sa fii sanatoasa si norocoasa in viata, pui mic!

vineri, 5 noiembrie 2010

Por favor,

una bolsita de gusanitos chiquita y un cicle de Bob Esponja.
In traducere: "va rog, o punga mica de pufuleti si o guma ( de mestecat) cu Bob Esponja"....asa o auzi pe  Diana  in magazinul de dulciuri de langa noi. Cu 15 centi in manuta intra singurica , uneori chiar dupa tejghea (baiatul o cunoaste), iar eu stau si o astept afara, mai ales cand am si plasa de cumparaturi.
Cererea mai contine cateodata si o acadea, dar inca avem in stoc acasa.
Intamplarea are loc aproape zilnic, la plecare sau la intoarcere.

joi, 4 noiembrie 2010

Dimineata

Recunosc ca ma numar printre cei "grabiti " la serviciu, dimineata.
Azi dimineata, desi nu a trebuit sa astept printesa sa se dezmeticeasca din somn sau sa-si termine mofturile matinale si desi mi-am acordat putin peste 20 de minute cat sa-mi spal dintii, fata si sa-mi trag hainele si un rimel pe gene, tot am reusit sa intarzii. Norocul e ca eu sunt cea care urmeaza sa deschida la servici si aceasta se intampla aproximativ la o ora dupa ce ajung.
Dar pe drum ma gandeam la cati patesc ca mine, zic asta deoarece din mers urmaream si alte chipuri, mai senine sau mai ingrijorate sau nepasatoare, fiecare respectand rutina; pentru ca la ora 8 dimineata nu cred sa fie vreo placere, ci e doar rutina.Se merge la servici, la scoala sau fuguta la brutarie pentru a lua paine pentru micul dejun al copiilor.
Cum spuneam...m-am fatait prin casa si prin fata oglinzii si s-a facut tarziu.
Cand trebuie sa o iau si pe d-soara la gradinita, imi scurtez somnul cu inca vreun sfert de ora, timp pe care i-l acord ei....cu gadilici, mangaieri pe spate , rugaminti....hai Diana, ca mami e gata, ....mami pleaca, ....vrei sa vii cu mami?....sau dormi singurica pana ce vine tati de la servici (tati lucreaza de noapte)--bineinteles ca nu se poate varianta asta, dar eu incerc. Ea zice nu, nu, nu, nu...la toate cererile mele...si asa trece sfertul si privesc cum acul ceasului e aproape de fix, ora la care eu trebuia sa fiu cel putin la usa gradinitei.
Si uite -asa la fix d-soara mea se lasa imbracata (cu mofturi)  si lipita de mine, mergem repede, incalzim la fierbinte lapticul (ca sa nu poata spune ca vrea sa il pape acasa, ca nu mai e timp)si  il papa la gradi, mai ales ca e numai bun de caldut cand ajungem. Si ajungem !--- adica eu, pic de apa, cu mainile amortite (ca doar cu somnicul pe ochi nu merge pe jos) si in intarziere vreo 10 minute aproape. Timpul il recuperez eu, chiar mi-e mai mult decat suficient pentru ceea ce trebuie facut pana la deschidere...dar ma gandeam asa...daca as incepe orarul pe la 8 si 10 minute.....tot as mai intarzia???!!?? Tind spre afirmatie......