luni, 27 iunie 2011

Din week-end

 De sezonul estival trebuie sa beneficiem din plin, atunci cand e posibil. Si noi am facut asta in week-end-ul ce a trecut, mai ales ca tati a reusit pentru prima data o performanta de aproape 3 zile libere (mai ales la sfarsit de saptamana, nu prea e cu putinta).
Iar noi, fetele, am profitat de el si l-am luat drept odihnit dupa o saptamana de munca.
Vineri si duminica -la mare, iar sambata in zona muntoasa , in Montseny.















A fost o mini-vacanta pe cinste, avanpremiera la vacanta ce se apropie!

vineri, 24 iunie 2011

La Noche de San Juan

    
     Se considera ca fiind cea mai mare festivitate a Barcelonei, ziua Sfantului Ioan (in traducere) si se sarbatoreste intens in noaptea de 23 iunie. Este un omagiu adus verii, odata cu inceperea solstitiului de vara si relationat cu nasterea Sf. Ioan Botezatorul, cel ce a pregatit lumea pentru venirea lui Iisus.
Este numita "noaptea vrajitoarelor" sau "la noche de fuego"-noaptea de foc deoarece in fiecare coltisor al provinciei Barcelona, sunt focuri artificiale, petarde, pocnitori, dansuri in strada, muzica si distractie, insa locul cel mai aglomerat si in centrul atentiei il constituie plaja. Mobilele vechi sunt transformate in lemne pentru foc si plajele sunt luminate de vapaile focurilor.
Conform Wikipedia, focul este sarbatorit ca simbol al abundentei, al puritatii si al fertilitatii si pentru "a da mai multa putere soarelui", intrucat incepand cu urmatoarele zile acesta va fi din ce in ce mai putin rezistent, zilele devenind mai scurte.
Noaptea e putin propice somnului, zgomotul este pretutindeni si de amploare. Aerul e incarcat de fum si cerul plin de "fulgere" luminoase.
Se sarbatoreste cu cina in aer liber, cu familia si de pe masa este nelipsit dulcele traditional de forma rotunda (ce ar semnifica soarele), plin de fructe confiate si creme delicioase.
Imaginile sunt spectaculoase, preluate din diferite surse:


    Eu am reusit sa filmez mai mult zgomot decat imagine-la ora 23.00, desi incepusera dupa 21.30 cand incepuse sa se intunece si odata cu intunericul au crescut si in intensitate. Ultimele zgomote auzite de mine au fost in jurul orei 2 in zori...va imaginati mai bine de 4 ore de vacarm, si cu ferestrele deschise mai si tresaream la cate o pocnitura.


































joi, 23 iunie 2011

Contra verii

In ciuda caldurii, astazi 23 iunie, in plina jumatate a anului si implicit a verii, fiica-mea s-a imbracat asa:




Apoi a mai si intrebat:
"mergem asa la parc????"

miercuri, 22 iunie 2011

Spre dieta

Am vreo doua perechi de pantaloni care nu mai necesita curea cand stau pe mine.
Cureaua tot o pun, se poarta curelele ca si accesorii -stiu- dar acum vreo 3 luni sa zicem, pe langa functia decorativa avea si functie de sustinere.
Concluzia: am nevoie de dieta. La doctor, exclus sa merg pentru asta. Cred ca as fi satisfacuta sa scap de 3-4 kilograme sau hai sa zicem 5. Sotul si el s-ar plange de cantitatea masurabila si vizibila, dar... "ceva desert, nimic?" Ii zic: "fructe, pepene". Si face un fel de mutrita, apoi zice "bineee!!!", dar cu 1% entuziasm.
Am scris pe google "diete" si am obtinut 16 milioane de rezultate in 0.08 secunde. Sunt muuuulteee, variate, extreme, imposibile, acceptabile dar toate greu de tinut, nu-i asa?!
Eu stiu ca inceputul e mai greu, am mai tinut una, a durat vreo doua saptamani si m-am chinuit sa o respect, zic "chinuit" pentru ca trebuia sa-mi gatesc diferit la pranz si seara, zilnic. Rezultatele nu au fost pe asteptari referitor la greutate, dar m-am simtit bine si volumul s-a diminuat.
Acum vreo doua saptamani am iesit de cateva ori sa aleg dimineata, dar nu m-am tinut din diverse motive, mi-e urat singura si mai ales acuma la ora 9.30 cand pot iesi, e deja super cald. Acum am descoperit niste exercitii pe care le poti face in casa, dar sa vad cum le memorez sa pot avea continuitate. As prefera la tv un program de gimnastica/aerobica/exercitii dimineata la prima ora sa pot face in fata ecranului, dar nu se poate, nu?
Am o usoara tendinta: seara salata verde cu rosii si ceapa, eventual cu putina branza. Dar mai trebuie sa scot uleiul (oare de tot??) si sa diminuez sarea, nu? Asta din urma e mai greu. Aseara a fost cina de 2 banane (astea nu ar trebui deloc, nu?, dar mi-era mila de ele ca deja aveau picatele maro). In seara asta va fi de nectarine/cirese sau nectarine/pepene-chit ca ma trezeste la noapte nevoia fiziologica.

PS: am nevoie de sugestii, pareri, ajutoare, sustinere si impingere de la spate

miercuri, 15 iunie 2011

Alergarea, bun exercitiu!

Nisipul de pe plaja din Badalona nu e fin, e grunjos ca si sarea mare de bucatarie. Mie imi place asa ca nu se lipeste ca faina de tine si se scutura usor, chiar si din par il poti scoate, mai ales din parul Dianei care inca nu e foarte bogat. Si mai mult, pentru ca Dianei ii face foarte bine la talpile ei inca plane si e un bun exercitiu, pe langa purtatul talonetelor pe care nu pot spune ca le adora.
Insa Diana nu prea e de acord cu mine mai ales atunci cand o izbeste cate un val ori se impiedica in el si cade exact in genunchi. Aproape se pune pe plans daca nu ii distrag repede atentia. Insa durerea ii trece repede si o ia de la cap cu salturile in apa spumoasa ce loveste malul,
Am avut proasta inspiratie sa iau si o minge si unde nu s-a jucat de-a aruncatul in apa si sa i-o aduca marea la picioare. Dar nu de putine ori mi-a fost dat si mie sa ma ridic ca sa-i scot mingea la mal, ca dupa vreo doi metri apa deja ii ajungea la piept si nu ii dadea mana sa intre, una ca ii era frica , a doua ca nu o lasam eu. Asta pentru ca din neatentie, a luat-o valul de doua ori si a inghitit nitica apa sarata iar eu eram in stare sa zbor in loc de cei 5-6 pasi ce-i aveam pana la ea. (viteaza de mine care nu stie sa inoate, dar bine ca era la mal).
Si cele aproape patru ore au trecut pentru ea intr-o continua alergare pe mal, nici un sportiv n-ar fi rezistat: ba arunca cu nisip in apa, ba mingea, ba forma de construit, ba pur si simplu alerga sa nu o prinda valul, iar pe mine a reusit sa ma tina cu ochii atintiti mereu spre ea de m-a prajit soarele pe un umar cu tot cu crema unsa.
Ma intreb cum de-am reusit s-o tin treaza ca sa cineze ceva si i-am mai facut si dus !
Dar parul nu i se uscase si deja cazuse in lumea viselor. Somn usor, puiul meu zburdalnic!

sâmbătă, 11 iunie 2011

Inghetata de casa...delicioasa

Chiar asa este , nu face ace de gheata, chiar si dupa doua zile de stat in congelator, iese cremoasa si aromata.
E aceeasi mentionata in postul anterior, cu mici modificari aduse de mine:
Eu cred ca iese cam pentru 5-6 persoane , fiecare sa aiba o portie rezonabila, nici prea prea , nici sa mai vrea :)

250 gr. smantana pentru frisca care se bate si se da la rece (eu am pus si un intaritor de frisca , dar nu trebuie)
cacao 
3 oua
150 gr. zahar
esenta rom (si vanilie daca vreti)
biscuiti
cirese(sau alte fructe care va plac)

Ouale intregi se bat foarte bine cu zaharul pana se obtine o crema albicioasa. Se adauga frisca si esenta.
Jumatate din compozitie se ia deoparte, iar in cealalta jumatate se pun 2 linguri cacao. Se bate foarte bine.
Se ia o tava (de chec sau asemanatoare) si se imbraca in folie de plastic pe interior (dupa congelare se scoate foarte usor din tava si se portioneaza), apoi  se imbraca peretii in biscuiti si in mijloc turnati usor compozitia de cacao, apoi pe cea alba.(Eu am facut invers si cea de cacao, fiind mai grea , s-a lasat la fundul tavii....asa nu !!!) Sau rupeti biscuitii si ii puneti in campozitie.
Ciresele le-am pus in compozitia alba, dar va zic ca nu se mai cunoaste gustul lor cand sunt congelate. Asa ca, m-am gandit sa lasati tava la congelator si cand inghetata e aproape de consum , puneti ciresele deasupra, doar cat sa se raceasca. Ar fi mai potrivit si isi pastreaza gustul.
Poza finala nu e cea mai reusita, dar aroma si consistenta sunt foarte bune.



joi, 9 iunie 2011

Ultimele stiri...

Lipsa de inspiratie si lenea m-au tinut departe de o noua postare. Dar acum cheful mi-a revenit putin si insiruiesc noutatile sau mai bine zis ce am dres, ce am facut:
  • eu m-am inrolat  la Avon, si ca o buna promotoare ce sunt, mi-am si agatat reclama pe pagina de blog. Castiguri minime, nu mai e ce era odata, dupa cum mi-au confirmat gandurile si alte persoane ce au 30 de ani in breasla, nu tu cadouri marete cum erau pe vremuri, nu tu parte mare din vanzari, nu tu clienti-mai ales clienti, ca asta doare cel mai tare; lumea e saturata de aceste produse, altii sceptici ,chiar si de varsta lui 30, altii prea trecuti cu varsta pentru a-i mai interesa, altii cu prieteni carora le sunt fideli si cei mai multi saraci in buget pentru a-si permite 15€ lunar (un exemplu) pentru infrumusetarea proprie sau chiar a familiei intregi. Dar cum o parte a timpului mi se parea dusa in van, m-am gandit eu sa o umplu in acest mod, mai ales ca ceea ce numesc eu "cosmetizare" ma atrage si cunosc produsele si le folosesc, printre altele, sunt acceptabile la pret si calitatea e satisfacatoare. Dar gusturile nu se discuta, asa e zicala. Ceea ce nu ma ajuta e postura de "nou venita in oras"  pentru ca da, inca sunt in stadiul asta, mai am nevoie de timp sa cunosc si sa fiu cunoscuta. Dar timpul trece cel mai repede, doar asta nu sta in loc.
  • in ceea ce o priveste pe Diana, ea se gaseste aproape de sfarsitul primei perioade educative din viata, mai are inca o luna de gradinita si apoi intra in etapa urmatoare (la toamna), la grupele pregatitoare sau de prescolari. De curand am terminat depunerea actelor necesare si cu trei ani jumate va calca in scoala infantila. Chiar astazi, prichindeilor din grupa mare, li s-au oferit ocazia sa viziteze scoala la care Diana va merge si se pare ca au iesit incantati de acolo. Cel putin eu am fost, deoarece, ca o buna mama ce sunt (laur laudatorilor), am insotit copilul in aceasta vizita si au mai fost ca mine, dar nu suficienti. Zic asta pentru ca am avut ocupate ambele maini: stanga otinea pe Diana, iar dreapta pe Anabel, o fetita de rasa mulatra, cu peste 6 codite impletite, foarte dragalasa si tacuta. Chiar m-a facut sa ma simt foarte mandra si am mers tantos si in acelasi timp grijuliu pe tot parcursul drumului gradinita-scoala si invers. Scoala e primitoare, peste tot sunt desene si manualitati in 3D, opere de-ale copiilor, imagini ce-ti incanta ochii: pereti imbracati in hartie verde cu copaci in relief, tavane pline de albinute si fluturi viu colorati, pasari ascunse in verdele inconjurator, animalute caraghioase in miniatura. Nimic nu se compara cu scoala sau gradinita din timpurile noastre, in care peretii albi mai erau acoperiti cu cate o harta geografica, cu cateva desene stangace si flori in ghivece care erau aduse de acasa de catre copii. Educatoarele sau maestrele, cum sunt numite aici, poarta un fel de sort-uniforma protectoare si par a fi destul de amabile si iubitoare de copii, sunt tinere si isi fac munca cu drag. Scoala e publica, destul de veche si vorbita de bine. Sper sa fie un inceput bun pentru Diana.
Activitatile zilnice le mai indulcim cu cate o portie de inghetata facuta in casa, reteta luata de aici  si care va fi unica pe care o voi repeta, intrucat iese super buna, cremoasa , fara ace de gheata si fara necesitate de a  mesteca in ea cand e aproape inghetata, cu gust aromat dupa dorinte si muuult mai buna si mai interesanta daca strecori in ea bucati de biscuiti sau fructe( acestea din urma urmeaza a le incerca). Pacat ca n-am poza.

duminică, 5 iunie 2011

Viata pe rime

Cu plecare de la Lillee, m-a gadilat talentul si mi-am petrecut vreo ora a dupa-amiezii gandind la rime -nu ca mi-ar fi iesit- dar cum dormea Diana, m-a luat valul.
Cine doreste, cine pofteste...predau stafeta. Deci, sa fim poeti pentru o zi...eu, mediocra:


Simt adiind briza de mare
Si viata mi-o astern pe rime
Privesc vapoare-n departare
In liniste si o stare de bine.

In lumea asta ma nascui
Acum mai mult de-un sfert de veac
Cu par saten , cu ochi verzui
Domneam in casa alor mei.

Abia stiam sa vorbesc bine
Ins-o dorinta ma rodea
Un frate, o sora pentru mine
Sa am cu cine ma juca.

Asa pruncia am impartit-o
In chiote si zbenguieli
Chiar daca eu am mai patit-o
Din vina fratelui prasnel.

Adolescenta a trecut
Calcam spre anii tineretii
Crescuti frumos si educati
Luam drumul-incalcit al vietii.

Parintii dragi au suferit
Cand a venit timpul sa plec
Dar trebuia ca sa profit
de sansa, fara vreun regret.

Si i-a durut cu mult mai tare
Cand si-al meu frate a plecat
Desi suntem la departare
Gandul la ei un ne-a lasat.

Aici traiul imi construiesc
Alaturi de-a mea jumatate
Am cam tot ce imi doresc
Un sot bun, un copil si sanatate.

Astept din nou aceasta vara
Cand voi pasi iar cu emotii
Casa natala s-o vad iara
Si sa-mi imbratisez parintii.

joi, 2 iunie 2011

De-ale dusului

Cred ca majoritatea femeilor preferam o baie in loc de dus, asta daca e timp si loc (stiu eu de ce zic).Sa nu mai mentionez si o spuma ce te imbata cu mirosul.
Regula se aplica si in cazul domnisoarei mele si inca de la frageda varsta. Cand am incercat prima data dusul, bineinteles ca nu mai era un bebe sugar si nici nu mai uza cadita ei, locul de balaceala era cada de oameni mari.Dar copila mea s-a speriat si s-a pus pe urlat. Eu la fel, m-am speriat, crezand ca s-a infierbantat apa in fractiuni de secunda si ca a fript-o. Dar nu, apa era calduta, buna si ea tipa. Pur si simplu nu ii facea nici o placere. A mai fost si o alta incercare de a o dusa, fara rezultat. Atunci am renuntat si am trecut la apa in cada.
Mai tarziu, cand fata mea a inceput sa vorbeasca de-a binelea si perfect inteligibil, am aflat ca "apa o zgaraie", desi era in cada, nu venea din dus. Nu am cerut explicatii, ca oricum nu le-as fi primit.
Si vreo doi ani a facut baie cu apa "zgaraietoare" in cada. Mereu isi pune imprejur animalutele de apa, carora le-a pus pseudonimele din Bob Esponja si dupa ce o baiesc , o mai las sa se balaceasca cu amicii ei. Uneori le mai si canta, adapteaza versurile si melodiile dupa bunul ei chef si face cantece proprii, chiar daca nu e nici o rima, dar intentia conteaza.
Ah si mai are obicei sa faca pipi in cada dupa ce intotdeauna o intreb inainte si zice ca "nu".
Nu demult, am pus iar dusul in functiune, oarecum fara sa ma mai gandesc, ca era ora tarzie si ma grabeam. Apoi mi-am dat seama ca nu a spus nimic si operatiunea s-a repetat si se repeta.
Ba si-a schimbat si opinia si acum "dusul o gadila" de  chitaie si rade  atata timp cat stau cu apa pe ea.
Cum se schimba preferintele, ieri nu-mi placea, dar azi imi place, mai depinde si de starea omului, nu?!?

Sarbatori



Hristos S-a Inaltat! urare adresata tuturor astazi!
Mie imi place sa respect vechile traditii culinare de sarbatori, adica de Pasti si de Craciun sa fac un cozonac/pasca sau daca nu pot, neaparat sa fie ceva dulce asemanator.In privinta mancarurilor, ma mai abat  si mai combin modernismul cu traditionalismul.
Se stie ca de Inaltare ar trebui sa se repete dulciurile de Paste, adica se face pasca/cozonac si se fac si oua rosii.
Cotrobaind pe site-uri, m-am oprit la reteta de pe Zicolorata, doar ca acele cornuri le-am umplut cu nuca si cacao, iar alta parte de aluat a vrut sa ia forma unor placintele (cu branza si multe stafide), insa care nu au reusit sa stea inchise si au luat un alt aspect, dar ce mai conteaza, gustul e formidabil.
Ouale au fost doar 10 la numar, 5 rosii, 5 verzi, ca atat au vopsit resturile de vopsea ramasa. Bun si atat, doar azi se mananca oua colorate.

Neavand vreo legatura cu aceasta sarbatoare care e ortodoxa, azi incepe si "fiesta del bario", in traducere SARBATOAREA CARTIERULUI si dureaza pana duminica inclusiv, cand probabil vor fi si focuri de artificii. Si unde mai pui ca toata harmalaia e la mai putin de 200 metri de scara blocului. Nu stiu cum avem bafta asta, mai toate evenimentele orasului se tin prin apropierea noastra, la fel ca si cele din Cordoba, unde am locuit inainte. Hazardul !

Si fiesta continua!