joi, 25 aprilie 2013

Fusta très chic







Se ia o pereche de blugi care nu mai pot fi purtati
din anumite motive, in cazul nostru, de-ai lui tati,
se decupeaza parti din cracii pantalonului,
se descos pe laterale,
 si se croieste dupa masuri, o fustita simpla;
se pot face patru pliuri sau se pune pe elastic (mai usor)
Si ca s-o scoatem din anonimat adaugam doua randuri de danteluta
sau alte accesorii la indemana.
Si se poarta cu mandrie, in cazul nostru
e sport alaturi de adidasii din dotare.
Fiti inventive/i

marți, 23 aprilie 2013

De Sf Gheorghe sau de Sant Jordi

Cu totii cunoastem legenda sfantului Gheorghe care a doborat dragonul, salvand-o pe sotia imparatului; ziua sfanta de astazi coincide cu cea catolica, la fel cum coincid si cele de Sf Maria sau de nasterea Sf Ioan Botezatorul ;
asa le-a fost povestita si copiilor de la scoala Dianei, cu multe zile inainte ;au facut diferite fise si Diana a venit deja cu "lectia" invatata si mi-a turuit-o si mie inca de anul trecut, am citit si istoria celor trei fetite gemene care in aventurile lor alaturi de vrajitoarea rautacioasa, s-au intalnit si cu Sant Jordi /San Jorge , viteazul flacau ce a invins dragonul si a salvat printesa...doar ca in locul in care a curs sangele dragonului, a rasarit o tufa de trandafiri rosii, iar voinicul i-a oferit unul printesei salvate care a suspinat dupa inima viteazului;
si de atunci, in aceasta zi, li se ofera iubitelor/fetelor/sotiilor un trandafir rosu, aici, in Catalonia, insotit de un spic de grau, simbol al fertilitatii.
Aceasta zi coincide si cu ziua internationala a cartii in care s-au organizat acte frumoase: ieri , la scoala Dianei a avut loc un schimb de carti intre elevii mai maricei, cred ca se puteau si achizitiona la un pret modic, dar nu am putut participa, a coincis dupa-amiaza cu ziua de nastere a prietenei Dianei si bineinteles ca nu putea rata evenimentul.
Dar Diana a ramas cu ideea intiparita de la scoala, ca astazi fetele primesc cate un trandafir (nu neaparat rosu, ca au evoluat si culorile), iar baietii cate o carte din partea fetelor :)
Demult l-a "avertizat" pe tati ca in aceasta zi trebuie sa ne ia flori, iar noi sa-i oferim o carte; din pacate nu s-a intamplat nici una nici alta: am dat pas obiceiului spaniol, desi erau florari la toate colturile si ea i-a vazut;
eu insa am primit un semn de carte , un trandafir facut de ea la cole, atat de frumos si atent colorat, bine plastificat, care va sta la loc sigur, ingrijit si  protejat de foi .

PS: Isabela are seara ritual de joaca cu sora-sa si de obicei adoarme dupa ea; sunt seri cand o pun in pat mai devreme , iar Diana ramane la desene sau adoarme la tv, insa mult se zvarcoleste pana adoarme, mereu chemandu-si sora "na-na...nana" (Diana)



luni, 8 aprilie 2013

Hai-hui pana la munti

Zi demult planuita, dar tot amanata
din motive ce n-au tinut de noi;
iesire la aer montan, de-o zi, intr-un loc drag noua:
langa lacul din parcul natural Montseny
La poale de munte, multa verdeata, iarba proaspata
si copaci verzi; iar sus am avut surpriza
sa gasim palcuri de zapada,
iar in locurile umbroase cate un strat bun de omat moale
Diana a vazut anul trecut si anul acesta cate o ninsoare de-o zi,
a vazut fulgii topindu-i-se pe hainuta,
insa pana acum nu a atins zapada
e rece si foarte inghetata
pai da, asa e zapada

Si a topait pe toate gramajoarele de zapada pe care le-a intalnit
si ne-a bulgarit si a facut cu tati un omulet de zapada,
primul din viata ei, real, si nu pe hartie.
Astazi imi zicea
mami, sa nu mai vad pozele astea,
ca iar imi vine chef  sa merg si sa ma joc cu zapada
Am stat jumatate de zi si in tot acest timp
a saltat continuu,
s-a urcat pe toate pietrele,
pe toate radacinile, a cautat fructele-arici,
a mancat zapada
si nici atunci cand ne-am asezat sa mancam nu a stat locului
(oricum ea nu sta acasa locului la masa, d-apoi in natura)
Isabela nu stia ea ce se intampla,
dar a chiuit mereu de bucurie, vazand-o pe sor-sa sarind in toate partile,
radea in hohote cand arunca bucatele de bulgari de zapada,
s-a sfiit cand a atins raceala alba
si a papat si a dormit in racoarea naturii,
de care e mare amatoare.
Inapoi au dormit amandoua o ora de drum,
zdrobite de oboseala,
iar eu am motait langa ele.
Tati si-a mai incarcat putin bateriile
 si-a limpezit putin gandurile si si-a mai bucurat sufletul incarcat de necaz;
timpul ne vindeca, mai ales cel petrecut cu cei dragi
si in locuri tamaduitoare: langa susur de apa, pe fosnet de frunze,
sub pocnete de crengi si in soarele primavaratec.