vineri, 27 ianuarie 2012

13 saptamani

Stiu procedurile, am mai trecut o data prin asta: gelul rece pe burtica, aparatul plimbandu-se peste el, monitorul alaturi, dar la inceput nu pot vedea nimic.
Tati, cu un zambet in coltul gurii si curios isi arunca ochii pe monitor pe furis.
Dupa un minut -doua, doctorul intoarce ecranul spre noi: "esta grande!" - aici e capul, se vede foarte bine si coloana vertebrala, piciorusele, manutele miscandu-se; e totul foarte bine.
Eu privesc si ma inunda aceeasi emotie ca si prima data. Doctorul mareste volumul si inimioara rasuna: bum, bum, bum.
Sunt entuziasmata.
Multumesc Doamne!
Are 7 cm la 13 saptamani; am citit ca in aceasta perioada ar masura CRL intre 5,5-6,5 , intr-adevar e mai maricel. O fi baiat sau o fetita inaltuta? Nu conteaza, doar sa fie un bebe sanatos.
Diana a vazut pozele imprimate. "E o surioara?"
                                                  -Nu stim inca, mami, e foarte mic, uite-atata. mai tarziu o sa aflam.
                                                  "Dar eu vreau o surioaraaaa !!!" 



                                                 

joi, 26 ianuarie 2012

Imagini vorbitoare

 La cole, cateva dintre activitatile EI:
(clase de las tortugas-clasa broscutelor)

modelari

in curte

desene

jocuri

dejun

toamna

dansuri
joaca
poza de clasa la fiesta "de rosu"
in sala de gimnastica
aniversare

luni, 23 ianuarie 2012

Dupa toate...

Au trecut toate: si Craciun, si An Nou, si Reyes si ziua mult asteptata a Dianei.
Bine ca sunt toate odata...sau nu?...prea multe cadouri gramada si apoi nimic tot restul anului.
A fost o printesa fantastica , asa cum si-a dorit; in lipsa papuceilor "de toc" cum le spune ea,
s-a multumit cu papuceii de casa, bine ca sunt tot roz.
Toaaaata ziua si-a asteptat prietenele-musafirele, dar si acestea s-au lasat asteptate.
Abia spre seara au ajuns.
Mancarea le-a fost de prisos, la toate trei, ce mai conteaza cu atatea jucarii in jur,
jucarii-noutati pentru cele doua;
si s-au tinut spectacole, au fost pe rand prezentatoare,
s-au spus cantecele si poezii la un microfon-sticla de plastic,
iar noi, spectatorii am aplaudat prezentarea live.
De pe tort mai mult au cules capsunele, o nebunie in extra-sezon.
S-au imbratisat, s-au certat "eu prima, ba eu prima, ba eu...",
s-au impins, s-au adorat,
a plans "de ce pleaca?-cand ma vin la noi?-cand mai e ziua mea?"


























PS: de astazi incepem usor impachetarea jucarii, haine, ustensile, oale, farfurii, tooot , cu copil, catel si purcel...1 februarie ne prinde in noua casa.

joi, 19 ianuarie 2012

Evolutia celor 4 ani

Emotii, temeri, intrebari la care veneau raspunsuri diferite din toate partile, 
ganduri, sperante, bucurii, trairi diverse, noi cunostinte, noi experimente, 
mese sarite, nopti nedormite, griji facute, plansete cate pot intra si rasuna in doua urechi (sau 4),
fericire pe chip la vederea primului zambet, primului gangurit, lacrimi de duiosie la auzul primului "mama", asteptarea primului anisor serbat, apoi al altuia si altuia 
si toate acestea continua si nu vor avea sfarsit pentru o viata de mama.
Si toate acestea au incaput in putin mai mult de 4 ani.
 Vor veni altele, mereu diferite, cu aceleasi frici, indoieli, alte intrebari, alte bucurii si alte asteptari.

Privit din perspectiva celeilate parti, a sarbatoritei,
lucrurile s-ar vedea putin diferit. 
A invatat incetul cu incetul, sa urmareasca, sa zambeasca, 
sa rada in hohote, sa manance cu lingurita, cu manuta, sa mearga, 
sa tipe, sa alerge, sa se ridice, sa se joace, 
sa imparta, sa ofere, sa vorbeasca bilingv.

Acum ne uimeste 
cu intrebari si mai ales cu raspunsuri tipice copilariei, 
inventate, auzite, incalcite, deocheate, cuvinte existente si inexistente, romanesti sau nepamantene; 
canta repetat, ne spune povesti pe jumatate adevarate, 
profita de noua tehnologie, stie sa ascunda adevarul, stie sa glumeasca,
stie sa se imbrace si sa-si spele dintii singura(cand e cu vointa),
numara in patru limbi, isi scrie singura numele (ori de cate ori are ocazia),
isi impune punctul de vedere- e autoritara.

E alintata si e dragostea lui tati "tatiii, ma alinti???",
are momentele ei de bunatate dar si de neascultare, de divergente;
dar e intelegatoare, buna, sufletista
si o iubesc nespus, neconditionat si infinit, ca si parte din mine,
ca viitor sprijin si ajutor.
Sa ai parte de o minunata cale in viata, draga mea!

PS: Maine





luni, 16 ianuarie 2012

La set

In sfarsit, sunt gata: fular si fusta de iarna, cea mai mare capodopera a mea si prima; nu se pun alte fulare tricotate in tineretile mele cand lucram langa mama mai mult sa ii tin de urat decat din necesitate si poate din placere sau plictiseala. Lucrate "dupa ochi" si masuratori, fara nici o experienta, fara nici o indrumare; "eu una sunt mandra de mine"-zise modestia
"Setul "meu sunt sigura ca nu e perfect, chiar nu e, dar pentru ochi de neprofesionisti nu e vizibil.Cel putin va tine de cald. Abia astept sa-l scot in lume. Deja Diana e la probe, dar trebuie sa mai creasca!

joi, 12 ianuarie 2012

Dorinte de ziua ei

Daca anul trecut imi ziceam "ea nu cere nimic de ziua ei, ca alti copii!", anul acesta nici macar nu am mai avut timp sa ma gandesc :
"de ziua mea, vreau o rochita, asa lunga, de printesa, roz, si papucei din aia....
aaaa....stii, cum au printesele si un tort de "fresa" 
                          si ca dar, vreau o pisicuta ( ca a Sarei) care zice miauuuu"(bine ca nu e reala)"
Deja si-a spus lista de prioritati si in frunte sta rochia.
Ma gandesc ca nu a avut o idee rea, ca oricum in curand se apropie si carnavalul.
Printre mopuri, galeti, maturi si produse de curatat, mi-au fugit ochii si pe la costumele de carnaval:
am zarit-o, dar o sa mai vad si alte modele.
Mai e o saptamana.

luni, 9 ianuarie 2012

Alergatura cu invataminte

Proiectul casa ne implica mai mult decat ne asteptam, atat psihic, cat si fizic (pentru cine poate) si mai ales, material.
Zi intreaga, adica aproape 8 ore pe/trecute printre demolari, bucati de ciment, printre hartii, drumuri, administratii, companii de gaze si electricitate, cu surprize , unele mai putin placute, urcat, coborat, ajuns tarziu la comisariat, ajuns tarziu la scoala noua...mult prea putine rezolvate intr-o zi atat de lunga.
Si mai rau, stomacuri lasate in voia sortii, doar cu chipsuri si apa. Oare cum sa creasca asa botzul meu de om?
Copilul "abandonat"....bine, lasat in grija unor prieteni, slava cerului ca ii avem si pe aia;
macar nu l-am tarat dupa noi sa urle de plictiseala, ca la cum e firea ei de "tanara si nelinistita", ar fi aflat toata sala primariei (care nu a fost populata  sub 30 de oameni nici un moment) cum o cheama, cine sunt cele 2-3 prietene ale ei, cum se numeste profesoara, cum ii cheama pe mami si pe tati: "mi mama se llama mami y mi papa se llama tati !" si ca ea are o casa care "poate sa fie si a lui mami si a lui tati"-cata indulgenta si ospitalitate din partea ei sa ne lase sa locuim cu ea!!!

Si dupa o zi epuizanta, hai sa stam putin in parc, de ce nu?
"Dar imi iei si napolitane cu ciocolata, nu?....uiteeee ce am!" fugind spre o fetita/colega si-i arata napolitana "dar e a meeeaaa si nu-ti dau !!!"
Si pana aici i-a fost; degeaba am incercat cu frumosul, cu invatatura, cu rugamintea, cu santajul...a preferat sa mearga in casa decat sa imparta o alta napolitana. Doar pacalita ca e pentru mami, iar mami a daruit-o fetitei...si asta a pus capac si au inceput urlete si comportament necorespunzator.
Apoi iar invatatura, educatie, exemple, rugaminti, iar exemple, asteptari si recompense; oare unde s-au dus toate eforturile noastre de "trebuie sa fii buna, sa imparti si cu altii, sa te comporti frumos, sa te joci si cu alti copii, sa nu te certi..."?!?
Cat de usor poate schimba comportamentul unui copil anturajul; invata repede din jur, dar prinde si raul.

joi, 5 ianuarie 2012

Primul proiect

al anului:
comunicat, luat la cunostinta, verificat, citit si rascitit si in final,
cu doua semnaturi afirmative care genereaza o ipoteca de care trebuie sa fim responsabili.
Dar speram ca odata sa putem spune: "in sfarsit !"
Cu teama, putina indoiala, 
dar si cu bucurie pitita in spatele acestora ne putem mandri cu casuta noastra "barcelonesa".
Cu speranta in cuget, 
cu ajutorul lui Dumnezeu,
cu putina materie prima, multa munca,
mergem inainte.
Cred ca Diana isi va sarbatori cei 4 anisori in noul ei cuibusor.
Mica mea proprietara!

luni, 2 ianuarie 2012

Prima zi de an nou

Casa luminata si incalzita de un soare mai mult decat primavaratec,
tentatii de a scapa de haine groase,
multa lume la plimbare care profita de vreme , distractie si restaurante; 
noi, lenevioare, obosite dupa un revelion totusi scurt, 
vorba lunga cu musafirii, infruptari din bunatatile inca neconsumate din ajun, 
degustari de sampanii , doar putin incat sa nu ameteasca bebe, 
joaca si jucarii intre doua fetite acum prietene, acum certarete, 
intalnire virtuala cu cei dragi, 
asteptat cu nerabdare pe tati ca sa ne insoteasca in vizita la prieteni,
din nou rasete, taclale si voie buna.
Si mai trecu un an!
Proiecte pe noul an: 
 o casa,
un bebe (care deja creste),
un servici nou (daca e sa apara) 
si intre toate muuuulta sanatate ca sa putem face de toate !