miercuri, 31 octombrie 2012

La castanyera








QUAN VE EL TEMPS DE MENJAR CASTANYES,
LA CASTANYERA, LA CASTANYERA,
VEN CASTANYES DE LA MUNTANYA
A LA PLAÇA DE LA CIUTAT.
LA CAMISA LI VA PETITA
LA FALDILLA LI FA CAMPANA
LES SABATES LI FAN CLOC-CLOC
I AL BALLAR SEMPRE GIRA AIXÍ.
SONA LA MÚSICA LA,LA,LA,LA,LA
SONA LA MÚSICA LA,LA,LA,LA,LA



marți, 30 octombrie 2012

La castane

Fusta mamei ii vine lunga si bluza ei ii vine scurta
perfecte 
conform descrierii cantecelului zi de zi fredonat;
mai adaugam basmaluta, sortuletul si salul sa fie "doamna cu castanele"
 

 si bineinteles, castanele, care urmeaza sa fie coapte si decojite (pentru copii)


odata cu Halloween-ul, 
in Catalonia se pune accent mai mult pe Castañada, sarbatoarea castanelor, 
cele mai abundente fructe ale toamnei, servite coapte, alaturi de un pahar de vin alb

Maine, surioara mare va fi o batranica vanzatoare de castane coapte,
si cum nu am gasit pe ultima suta de metri, un cosulet micut, 
am incropit repede unul din carton, mai modern 

Haideti la castane!


sâmbătă, 27 octombrie 2012

Little and perfect

doi ochisori albastri, safire fin slefuite, 
par moale, lucitor in soare, cu aceeasi culoare aurie, 
cu un vartej in frunte mostenit de la sora, mama, tata, unchi, 
chip rotund si privire curioasa, 
gurita fina deschisa intr-un zambet larg cu colturile ce intra in gropitele din obrajii bucalati 
sau privire galesa si suras in coltul gurii, rusinat ascuns sub pumnisori stransi

inganari succesive, cu pauze de ascultat, 
apoi iar sunete molcome care, daca nu sunt atentionate, 
se transforma in scancete,
 apoi in tipete ascutite, de ocara
 pana ce vin doua brate sa calmeze spiritul

admiratoare infocata a surioarei
cand aceasta ii spune povesti clasice sau inventate
cu iepurasi-monstri care o mananca pe Isabela
si pe mami, iar tati e vanatorul-salvator;
spectator fidel atunci cand Diana isi "exerseaza" pasii invatati la dans
sau cand fredoneaza muzica odata cu radioul

vesela la vederea unui chip cunoscut
si doritoare de plimbari afara

sumedenie de strambaturi
degete mici, rasfirate, gata sa se prinda de ce apuca,
parul fiind cel mai bun sprijin,
picioruse bataioase, neastamparate, gata de duca

dulce copilas, trimis sa ne intregeasca,
sa ne invete ce e rabdarea si staruinta
implinirea mea, a noastra



Ps: 3 luni

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Romanesti

Tati face curs de atestat profesional (soferi).
 Prilej sa-l prindem liber unele dupa-amiezi de week-end si sa-l mai exploatam... in plimbari, 
daca ne permite vremea. 
Azi a fost innourat; a stat sa ploua toata ziua, dar n-a reusit; 
las ca a plouat ieri.
Si am fost in centrul Barcelonei in cautare de bunatati romanesti: 
le-am gasit: covrigi cu mac, placinte cu branza si stafide si cozonac cald;
 le-am luat.
 mmmmm, dar nu se compara cu cozonacul mamei, pufos, cu multa nuca si aromat; dar bun si asta, macar nu e de fabrica si mai trec poftele; 
mie nu-mi iese uneori.

La Rambla, faimoasa strada a Barcelonei, din partea veche si romantica a orasului, 
populata de mii de turisti, era si astazi aglomerata; 
flori, multe, de o parte si de alta, diferite chioscuri cu suveniruri, 
atractii dulci pentru copii si nu numai. 
Am trecut rapid, in slalom printre turisti, cautand patiseria; 
nu m-am gandit sau am visat vreodata ca o sa merg, altfel decat turist, pe cea mai populata strada a unuia dintre cele mai vizitate capitale ale Europei, 
sa ma pot bucura de minunatul oras, dupa voia mea; 
cred ca sunt o norocoasa



Imi place mai mult in afara sezonului turistic si in cursul saptamanii,
 te poti destinde si poti admira lejer stradelele inguste, cladirile cu arhitectura gotica, vitrinele,
 fara sa inconjuri grupurile de turisti sau fara sa fii impins sau lovit. 
Aceasta perioada e la inceputul anului; 
in curand

joi, 11 octombrie 2012

Cercelate





fetele tatei, trei la numar, de astazi toate mandre posesoare de cercei
Mama a ales ca fetitele ei sa poarte cercei; daca mai tarziu, cand vor constientiza,
vor renunta la ei, va fi decizia lor, macar le-am scutit de frici si de dureri pentru viitor (nu ca 
acum nu le-ar fi durut, dar sigur frica n-au avut)
Inca suntem in perioada cand unele alegeri le facem noi, parintii;
sigur ne vor lovi cu contradictii , deja se apropie unele cu pasi mici.



Balaceala oficiala

altfel zis, prima zi a cursului de inot al Dianei.
De cand a aflat ca exista sansa sa mearga, m-a capiat: 
cand mergem la inot?
 pot sa-mi iau colacelul, pernutele?
 mami, pun rucsacelul (cu cele pregatite pentru inot) aici la usa, sa nu-l uiti...
Aseara in sfarsit a fost prima ora. Vreo 6-7 copilasi, cu halate de baie si caciulite pentru inot,
 lipaiau aliniati pe scarile ce duceau la piscina. 
Ora 19 e mai lejera, cu atat mai bine ca sunt supravegheati indeaproape de cei doi monitori. 
Parintii nu pot intra decat pana la vestiare, 
dar apoi ii pot vedea prin ferestrele cafenelei sus amplasate, deasupra piscinelor.
Emotionati, unii, asteaptau timizi sa fie tinuti de mana ca sa sara in apa, 
dar asta a fost doar prima data. 
Apoi inotau ca broscutele dintr-o parte in alta, cu niste "bidoane" plutitoare legate de solduri.
Au trecut repede 45 de minute pentru mine, asezata langa fereastra cu o ceasca de ceai verde in fata si privind piscina sau sala de fitness , mai ales ca Isabela a dormit linistita in carucior;
d- apoi pentru micii inotatori cred ca si mai repede a zburat timpul.
Deja Diana ma intreaba cand e miercuri. 
Ps: aseara la 9 jumatate deja dormea langa sora-sa. 


sâmbătă, 6 octombrie 2012

La multi ani, fratioare

In lumea ce ne-o desenam
copilaria ne-o traiam
sora si frate noi eram
cand ne iubeam, cand ne certam;
era normal, copii fiind
cu minti necoapte, negandind.

Ca sora mare ma purtam
ba te croiam, ba te pupam,
in mine sprijin ai avut
cand scoala tu ai inceput:
eram profesor si meditator
la teme te-ajutam de zor,
intinsi pe jos, in dormitor
fara parinte supraveghetor.

An dupa an, timpul s-a scurs
la studii , la judet, m-am dus
tu ai ramas langa parinti
ani de liceu urma sa-nfrunti;
te-ai descurcat, ai fost in fata
si-ai demonstrat ca poti in viata
fara sa stau in urma ta
cu intrebari verificandu-ti tema.

In Iasi apoi ne-am regasit
insa putin ne-am intalnit
tu studiai, iar eu lucram
timp sa vorbim nu prea aveam.
Am lasat pe parinti, pe frate
sa-mi caut drum in alta parte
si-apoi destinul mi-a menit,
sa fii iar langa mine, aproape.

Dar iar m-am asezat departe
parc-as fugi de tine , frate!
Dar nu-i deloc asa, tu stii
alaturi eu as vrea sa-mi fii.

Poate s-aseaza lucrurile iar
si nu ni-s muncile-n zadar;
sa facem si sa aranjam
ca mai aproape noi sa stam
sa fim din nou asa uniti
cum vor si-ai nostri parinti.

De ziua ta m-am pus pe ganduri
si mi-au iesit aceste randuri
cuvinte simple-n versuri nude
scrise, sterse, nu sunt rime
Nu am stiut alt dar sa-ti fac
dorintele sa ti le-mpac
un La multi ani ti-as mai ura
in loc de alinare si in lipsa mea
sa-ti fie viata cer senin
si cat mai multe clipe dragi 
sa impartim

joi, 4 octombrie 2012

Jurnal de-o zi

Cat de frumos trebuie sa fie acum la munte, miros de frunze umede, fosnete sub pasi, racoare de-a binelea ce impinge sa agati repede un pulover sau o geaca pe umeri! E toamna de octombrie, inca e placut afara peste zi...acusi trece si anul asta! Ce repede!
La mine zboara saptamanile : acum e luni, acum e duminica; daca trece miercuri parca mi se pare ca a trecut saptamana, nu ca miercurea ar fi vreo zi deosebita si nici nu fac altceva decat sa fiu mama.
Si asa trecem si noi , iar fetele cresc si nu-mi dau seama.

Cu Isabela incepe perioada frumoasa: rade, incepe sa asculte, gangureste lung, cu sunete ce nu le pot reproduce, se mira, te intreaba, iti raspunde, e de acord... inca n-a ajuns la termeni de "naghi-gaghi", cum zice Diana ca fac bebelusii, dar le zice pe limba ei de doua luni. S-a lungit bine iar capusorul ei imi iese din causul palmelor. A descoperit ca ii place tare pozitia verticala, aruncandu-si privirea peste umarul meu si pentru ea orice este interesant, pana si albul tavanului sau formele gri haotice de pe pereti. Daca a mancat, daca e schimbata, daca nu e obosita dar e plictisita de aceeasi pozitie -culcat-, "te vertizeaza" subtil cu cate un scancet pana ce primeste atentia: va trebui sa-i vorbesti ca ea sa-ti raspunda cu un zambet larg si o gurita toata stirba ori va trebui sa o ridici ca ea sa vada miscarile dimprejur sau sa descopere de unde vine muzica.
Mergem dupa Diana la scoala in port-bebe, lipita de pieptul meu si cu capul in toate partile, cu ochii semi-deschisi din cauza soarelui; insa nu e chiar confortabil pentru ea, ca s-ar plisctisi repede daca ne-am prelungi drumul; simtindu-mi mirosul, incepe prin a mosmai pe tricoul meu cerandu-si dreptul.
Deunazi ma uitam la o bebelusa de culoare, poate la vreo 6 luni, statea cumintica, legata la spatele mamei, intr-un sling, sau mai degraba un fular si ma gandeam ca a mea n-ar sta asa nici in ruptul capului; probabil si obisnuinta , acolo a fost pus copilul de mic, isi stie locul si se simte in siguranta, pe cand a mea se simte in largul ei in landoul caruciorului; astazi am probat la plimbare scaunelul ce serveste pentru masina (chiar daca mi-am zis ca numai in acest scop va fi folosit) si desi e putin mai ridicata , parca tot nu e prea multumita. Speram insa ca la drum sa faca fata scaunelului, inca nu a fost probat.

De partea cealalta, surioara mare e tare neastamparata; a avut o perioada de totala neascultare si zilnic termina cu plansete pentru ca reusea sa ma scoata din sarite prin comportament si incapatanare. Credeam ca sunt eu de vina, ca nu sunt capabila sa ma port sau sa o inteleg, dar aceleasi iesiri necontrolate le avea si fata de tati. Acum parca s-a mai domolit, cu mai putine stari de rebeliune.
La asta contribuie si inceputul scolii, e mai destinsa, are activitate, chiar e dornica de mers si in curand reincepe si activitatea extrascolara, dansul; poate o s-o inscriem si la inot, e amatoare de balaceala, iar cu astea imi asigur si eu miscarea necesara pentru conditia fizica: ia-o, du-o de/la scoala de doua ori pe zi, de/la dansuri, de/la piscina care e in alta parte si peste tot, impingand la caruciorul care se ingreuneaza nepunand la socoteala colinele pe care vietuim.
Eh, sanatatea asa o asiguram!