marți, 28 februarie 2012

Miscari

primele:
 primele picioruse, primele manute agitate, primele tumbe,
primele nemultumiri (mami, nu mai sta ghemuita, nu te intinde acolo, stai asa...)
E mai activ seara sau dupa-amiezile de sambata si duminica;
in rest, e foarte permisiv, m-a lasat sa mananc orice, nu mi-a interzis mirosuri sau placeri,
nu mi-a poftit vrute si nevrute; 
o sarcina la fel de buna si usoara ca si a surioarei, Doamne-ajuta in continuare!
Mi-a oferit aceleasi emotii, cu aceeasi intensitate ca si prima data;
insa acum sunt cea care le accepta ca stiute dinainte, sunt cu experienta,
astept doar sa vina momentele corespunzatoare.
Ma bucura fiecare simtamant de acolo, dinauntru,
mana mi se duce instinctiv spre mangaieri.
In curand il voi si revedea!

joi, 23 februarie 2012

Cald

In sfarsit, o zi cu soare, optimista, permisiva, 
care te destinde si te indeamna la visare, la dorinta de primavara, 
la dorinta de a vedea verde, flori , 
de a auzi triluri, zumzete, 
dorinta de a rostogoli mingea, 
de a sta pe banca din parc cu razele jucause si calde mangaindu-ti parul, 
de a-ti dezlipi buzele intr-un zambet, 
de a profita de viata !

vineri, 17 februarie 2012

La medic

In cabinet la infirmiera, cocotata pe cantar: "ce am?"---cu referire la cat cantareste

La 4 ani:
17 kg si 99 cm, un kil mai mult si 3 cm mai inalta fata de acum un an.
Apoi spre mirarea mea, s-a intins singura pe pat pentru alte controale: la burtica, la urechi, in gat, consult cu stetoscopul; apoi dintisorii, apoi ochisorii, cate unul pe rand, acoperit, pentru a vizualiza desenele mici de la distanta. Totul a fost perfect. A urmat o partida de rasete din cauza ca medicul o gadila si s-a capatat cu doua lopatele de controlat gatul pe care le-a folosit la mine si a concluzionat ca am dintii buni.
A scapat de vaccin, pentru ca il avea facut dupa schema veche, la 3 ani, urmatorul va fi la 6.
Mai e pana atunci.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Inceput de week-end

 cu medicamente si aerosoli pentru Diana cea gripata cu febra,

 ceaiuri de tei si ceapa pentru mama ei care da semne 
ca o urmeaza.
Ocroteste-ne Doamne de febra si fugi boala odioasa!

sâmbătă, 4 februarie 2012

Primii fulgi

Cand altii sunt orbiti de lumina albului ce ii inconjoara, a zapezii reci si scartaietoare, 
satui de gerul aprig si nemilos ce sleieste totul, imbufnati de vremea de afara si visatori la anotimpuri verzi, noi , pe alta extrema, ne-am bucurat de primii fulgi (dupa cativa ani de lipsa):
eu, ca atunci, 
ca in copilarie, 
cand dupa multa asteptare, imi lipeam nasul de geamul aburit sa vad  dansul primilor fulgi, 
sau imi intindeam bratul afara sa mi se astearna fulgi pe maneca, 
sa admir perfectiunea stelutei de gheata;
ieri dimineata, geamuri aburite, planse si ma gandeam ca o fi frig, umed afara;
ia sa vad cum e!
- Dianaaaa, vino, afara ninge, uiteee!
Si s-a uitat curioasa, dar apoi oarecum indiferenta; 
nu-mi impartasea aceeasi bucurie, eu o simteam mai mult decat ea.
Ea nu a vazut zapada,decat la tv, 
nu a pasit pe ea, nu a facut un om de zapada, decat pe hartie, 
doar stie teoretic cum e,
cum a auzit ,
cum i s-a spus, 
cum a invatat.

Am iesit afara: 
frigul ne patrundea, vantul taios ne scoteau lacrimi din ochi si din nas, iar fulgii, invaluiti, intrau sub umbreluta, pe hainuta din stofa neagra:  
"mami, uite, nieve!" 
si se oprea sa ii priveasca. 
Abia atunci i-au captat atentia.
"O sa facem un muñeco de nieve?" 
-Nu cred mami, nu e de-ajuns de frig incat sa se astearna zapada, poate in alt an.


Astazi, la fel de frig, 
dar timp uscat, cu aer inversunat, polar:
"mami, cand o sa mai ninga, cand o sa iasa soarele?" 
-Nu puiule, nu trebuie soare ca sa ninga, daca ploua si e foarte foarte frig, atunci stropii de ploaie se transforma in stelute de zapada.
"Dar cand o sa mai ninga?...cand?...cand?"

miercuri, 1 februarie 2012

Prima noapte


in casa noua:
dupa multa trebaluiala, curatat, spalat, mancat din pozitia verticala,
dereticat parca niciodata pe terminate,
am luat somn , toti 3, in camera proaspat varuita, 
pe salteluta cu aer.
Somn pe bucati, cu invelit si dezvelit,
cu inghesuieli si pretentii din partea domnisoarei.
Visam cu ochii deschisi la casuta noastra curata,
fara glet, rigips si var, cu paturi imbietoare
si dulapuri in loc de valize.
O sa reusim si asta, sanatate sa avem!