joi, 26 aprilie 2012

Din mini-vacanta

Cata vacanta! La mine tot e de ceva timp!
Dar la tati e altceva, sunt zilele binemeritate, venite dupa zilele de stres fugarit, de oboseala, de nervi si frustari, de efort psihic si fizic, toate cumulate si acumulate.
Diana...la Diana cam tot una, cu cole sau fara, cam aceleasi griji, in afara faptului ca nu a mai trebuit sa se culce la ora indicata sau sa se trezeasca la 8 fix. Si vacanta doar a ei, pe cand toti copiii mergeau la cole; dar ce mai conteaza daca telul si l-a atins: sa-i vada pe tito si pe Bea. Si pe Alessia, finuta ei, si cateii, si "casa" capsunilor din care s-a infruptat dupa pofta inimii si marimea burticii si peste tot a fost centrul atentiei, fetita alintata si aparata, iubita si pupata cu voia ei, rasfatata si admirata, laudata si apreciata.
Si ca o minune a sarcinii, eu nu am mai avut raul de masina nici un moment din cei o mie de km, nici la plecat nici la intors. Oare sunt "vindecata"? Noooh....nu prea cred.
O saptamana relaxanta, odihnitoare, fara trezit dimineata, fara graba, de lenevit la soare, de ascultat ciripituri, de simtit aer matinal de camp, de mirosit trandafiri inrourati, fara grija de copil lasat "prin sat", de revazut prieteni, de stat la taclale, de savurat bunatati, totul perfect !

Dar cu toata desfatarea, parca tot mai bine e acasa, acasa la tine, cu toate ale tale, insemnate si neinsemnate, ravasite sau ordonate!
Cu multumirea in suflet, ne-am intors la ale noastre, ACASA !



vineri, 13 aprilie 2012

Mi regalito

Intarziat, dar promis de anul trecut, de ziua mea;
primit, azi, vineri 13:


Multumesc tati, multumesc Diana!

marți, 10 aprilie 2012

Mamei

       Jumatate de secol plus 5, ani impliniti astazi. Multi , foarte multi ani mi se par, trecuti, cu bune cu rele, frumosi, in mare parte sanatosi, multumim Cerului, o mare parte din ei munciti, pentru noi, pentru cei doi copii, pe care i-a vrut si inca ii vrea sa-i stie fericiti, multumiti, realizati si impliniti.
       Cred ca la fel ca orice mama, si ea isi doreste asta, o dorinta fireasca.
Acum asteapta pensia, rasplata muncii ei in folosul altora; rasplata noastra, a copiilor, poate a multumit-o sau nu, oricum nu ne-ar spune, oricata ar fi, ea e multumita. S-a invatat cu putinul, nu a avut niciodata averi , poate nici nu si le-a dorit cu adevarat, singura avere pretioasa i-a fost familia, pentru care a adunat cat a putut si poate inca o mai face, fara sa fie nevoie, doar din instinct.
       A adunat bucuria, dorul, zambetele, lacrimile, vorbele bune, sfaturile, parerile pe care, toate, pe toate le-a facut bucati, egale, impartite noua. Doar bunatatile si lucrurile bune le-am primit noi in portii mai mari, tristetile ne-au fost impartasite, dar intr-o masura care sa nu ne afecteze prea mult, sa nu simtim greutatea lor.
       Poate si-ar fi dorit un cadou, dar nu ne-a spus. Poate si-ar fi dorit o imbratisare, dar nu ne-a cerut-o. Poate si-ar fi dorit o petrecere, dar nu a gandit-o.
S-a multumit in tacere, cu niste urari de la multi ani, urari repetate, zise prin telefon, de la mii de kilometri. Si astea i-au facut bucurie, desi cel mai frumos cadou ar fi fost sa fim langa ea, sa ne vada zambetele.
     
       Opreste-te mama, lasa treburile, tot acolo raman si se pot face si mai tarziu;
ia-ti cateva momente pentru tine, savureaza un pahar in cinstea ta, indulceste-te cu o prajitura, fii egoista pentru o clipa si gandeste-te doar la sufletul tau. Profita de o farama din viata numai pentru tine, ca e a ta! Zambete-i soarelui si bucura-te de flori! Danseaza, valsuieste! Alunga nemultumirea ta si a celor din jurul tau !

       La multi ani, mama! Sa ramana si scris, nu doar o vorba prin telefon!
Doar atat iti pot darui azi!

duminică, 8 aprilie 2012

Su amiga

su vecinita,
con gana de verla, de jugar, de compartir, de reir, 
de discutir, de enfadar, de abrazar, de maquillar, 
de comer, de pasear de un piso a otro


sâmbătă, 7 aprilie 2012

Timp


              


         Ma-ncanta soarele de dimineata, mai ales in dimineata de sambata, cand intra patrunzator si lumineaza chipul micut adormit pe care-l pot privi cu drag mai mult timp. Perdeaua oranj ii da intensitate, e aprinsa toata camera de o valvataie aurie.
Am adormit foarte tarziu in noapte si m-a trezit tare devreme un vis ciudat, parca real. Somnul nu s-a mai lipit; tiptil, am misunat prin casa amortita inca, aranjand una alta. Si as fi putut vedea rasaritul daca as fi fost intr-un loc propice. Dar ma multumesc si cu cateva raze in casuta. Mereu mi-am dorit sa am o locuinta scaldata in soarele diminetii. Si mi-ar fi placut macar un copac in fata geamului, care sa infloreasca, sa inverzeasca in primavara, in care sa se joace pasarele, sau sa-i aud fosnetul de toamna. Dar nu e. Poate candva o sa-l avem.
Inca e frig pentru un aprilie, inca nu simtim acea destindere si descatusare ce o ofera un timp cald. Avem rabdare, nu ne grabim, de ce am face-o?! Timpul oricum alearga prea repede. Macar noi sa trecem agale.

joi, 5 aprilie 2012

Picuri de gelozie

Gelozia e umana. La unii in doze mai mari, la altii in doze mai mici, la unii ascunsa, la altii prea in evidenta pana la lucruri nebunesti. Dar cum o temperam la copii?
Si inca nu ar avea un motiv, ca surioara inca nu s-a nascut macar.
Tati isi alinta membrii familiei cu "pui-puiuti": puiul mare, puiul mic si cel micut-mititel. Zilnic ne dam pupici, cand unul iese, cand se intoarce, cand vrem alint, cand ne culcam, cand ne trezim, cand ne plictisim, cand avem chef.
La auzul "puiut micut, noapte buna!" reactia Dianei probabil a fost fireasca. Urarea nu i-a fost adresata ei, cel putin nu atunci, adica urma si ea la rand. Si-a pus boticul bosumflat in perna, fundul in sus si scotea niste suspine mai mult prefacute si asteptand sa fie luate in seama. Si i-a reusit, insa nu mereu face asa. Chiar nu des. Ea este prima care spune "noapte buna mama!" si urmeaza pupicul, apoi "noapte buna, bebe!", iar pupic, apoi restul pupicilor raman pentru tati care se intinde alaturi de ea.
Aseara a trebuit inca o data sa-i repetam ca amandoua vor fi puiutii nostri, ca pe amandoua le vom iubi si alinta la fel, nu conteaza daca va fi o data ea prima, sau alta data va fi a doua, ci important e ca vor fi amandoua iubite si in aceeasi masura.
Oare ce se va intampla cand bebe imi va fi in brate, cand va necesita atentia mea, a noastra?!

luni, 2 aprilie 2012

Pentru bunici

pregatim felicitarile de Paste
-totul manual, acuarele, bumbac, hartie colorata, carioci, lipici si amprente de degetele
Eu decupez, Diana coloreaza, lipeste, deseneaza, pune amprenta colorata.




 Lasam la uscat, le scriem si la posta !
Sssssst  !!!