duminică, 28 februarie 2010

MARTISOR

Mai e un moment si intram in martisor, luna mult asteptata de toata lumea, luna ce prevesteste primavara, luna care lupta cu Baba Iarna si-i deschide calea D-soarei Primavara. O atat de mare diferenta intre una si alta, de la d-soara la baba e cale lunga. Cum altfel sa numim Primavara, daca ea e lumina verde, bucuria copacilor, veselia pasarilor, seninatatea cerului, sclipirea soarelui si tineretea tuturor.


Nu va simtiti intinerind odata cu venirea ei? Eu da, ma face sa sper , sa cred in frumos, sa ma bucur mai mult. Sa ies sa absorb aerul proaspat, mireasma copacilor inmuguriti si a florilor plapande. Sa stau la soare ca gazele si sa aud tipete de copii.
Povesti, povesti pentru copii, insa si celor mai mari le plac povestile, nu-i asa??!!! Eu ma alatur celor carora le plac, pentru ca desi mamica fiind, tot ma uit la desene animate ori la o poveste transpusa in film. Intr-o particica din noi , inca mai „licureste” o scanteie de copil.







VOINICUL CARE A ELIBERAT SOARELE

Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă.



Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie.


Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.




LUPTA PRIMAVERII CU IARNA

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel.



Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şi a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor.


Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.




Povestile ne destainuie originea martisorului. Cand eram copil ma incanta , toata luna aveam la hainuta acest firicel de care atarna o floricica sau o randunica . Mai tarziu acestea s-au transformat in felicitari in care aparea si firicelul, pentru ca mai apoi acest snur doar sa lege un cadou. Incet , incet isi pierde insemnatatea, pentru ca darul e mai voluminos si ia atentia de la martisor.
Ma gandesc acum daca ar avea rost sa ii spun Dianei aceste basme. Nu stiu daca ea va cunoaste Martisorul. Aici unde suntem nu exista nici povestea, nici martisorul, nici 8 martie. Mie mi-ar fi foarte usor sa ii arat, sa ii confectionez, insa nu e totuna . Nu are cu cine imparti bucuria , nu le poate explica prietenilor sau colegilor, pentru ca nici ea nu ar intelege suficient.
Insa mi-ar placea sa stie despre ziua Mamei, aceasta zi pe care eu o asteptam ca sa ii vad chipul mamei mele cand primea o simpla felicitare ori un buchetel de zambile si ghiocei. La randul meu, sunt mama si astept sa primesc aceasta bucurie din partea fiicei mele. Cred ca orice mama o asteapta pentru ca fiecare o merita.
Aici, ziua Mamei nu coincide cu 8 martie, asa ca sper in acea zi in care fiica mea va aduce darul ei pentru mama.

joi, 25 februarie 2010

29 februarie

"Legendele anului bisect: Pe 29 februarie, femeile îşi pot cere iubiţii de soţi

29 februarie, o zi pe care o trăim odată la patru ani.Această zi suplimentară are o istorie aparte. Anul bisect este rezultatul unor calcule complicate care ţin seama de mişcarea de revoluţie a Pământului, de echinocţii şi de modul în care se stabileşte data Paştelui.

Cel care a avut ideea unei zile în plus a fost Iulius Cezar.
O lege străveche spune că în ziua de 29 februarie, femeilor le este permis să ceară în căsătorie bărbatul iubit. Legenda spune că în Irlanda, în secolul cinci, Sfânta Bridget l-a rugat pe Sfântul Patrick să permită femeilor, într-o singură zi din an, să-i ceară în căsătorie pe bărbaţi. Pentru a-i face pe plac, acesta a hotărât ca ziua respectivă să fie 29 februarie. Tradiţia s-a păstrat secole de-a rândul, iar în secolul al XIII-lea a fost chiar adoptată ca lege în Scoţia, iar bărbatul care refuza cererea în căsătorie era amendat." sursa:realitatea net

Conform statisticilor, in lume exista aproximativ 4 milioane de aniversati pe 29 februarie. In Romania, sarbatorim 12.600 de romani, in timp ce in Statele Unite sunt 200 de mii de oameni, informeaza NewsIn.

Oamenii de stiinta au calculat care sunt sansele sa te nasti pe 29 februarie: una la 1.461. Si tot ei spun ca cei nascuti pe aceasta data, teoretic, ajung sa-si sarbatoreasca majoratul abia la 64 de ani.


Suntem in 2010. 29 de zile ale lunii februarie au fost in 2008.Urmatorul februarie 29 va fi in 2012. Ce ciudat nu? Sa te nasti intr-o zi pe care sa o poti sarbatori in realitate doar o data la 4 ani !!!
Eu stiu 2 persoane nascute in aceasta zi. Se numesc Iolanda si Maria. Vor implini fiecare in curand 2 anisori. Cand va fi petrecerea lor? Cand li se vor canta La multi ani, daca 29 februarie nu este anul asta in calendar? Cred ca la acest aspect nu s-a mai gandit Iulius Cezar cand a mai pus o zi lunii, a nedreptatit atatea suflete care nu se pot bucura de ziua lor decat o data la 4 ani. Si totusi omul creste, timpul trece, cu o zi sau fara.
Insa poate aceste persoane au si avantaje. Cum nu au ziua lor, pot sarbatori cu o zi inainte sau una dupa. Sau ambele. E mai mult decat minunat. Uite asa apar persoane cu doua aniversarì.
Ati citit despre horoscopul celor nascuti in aceasta zi? Aniversatii sigur au facut-o si in alte cazuri, mamicile acestora.
Eu vreau sa urez celor 2 fetite care imi sunt tare dragi, un mare LA MULTI ANI, odata cu trecerea timpului in care le-am stiut si bunele si mai putin bunele, sa fie sanatoase, cuminti si sa aiba 2 zile de petrecere minunate.

marți, 23 februarie 2010

LA MULTI ANI




LA MULTI ANI ROXANA sa iti dea D-zeu sanatate, putere si liniste in familie, sa fii iubita ca o zi de primavara, sa fii bucuroasa ca un copil care primeste o acadea, sa fii fericita draga mea.
Te sarut si sa ai o zi minunata!

luni, 15 februarie 2010

TRECU SI CARNAVALUL





E dimineata. Visez ca dorm si nu ma pot trezi , imi este somn rau, visez ca intarzii la servicu, vreo 2 ore. Ma trezesc, dar mi-e tot somn. Ceasul arata 9.00.E ziua carnavalului. Dau fuguta la geamul din salon sa vad vremea.
Surpriza! Nu a mai plouat, insa o ceata ermetica si mirositoare invaluie orasul.Si e frig, vant. Ma intorc grabita in camera calduta.
De sub plapuma se aude scancet si tuse. Verdictul e dat. Stam in casa,nici gand de carnaval. A trecut mai putin de o saptamana de cand a gatit antibioticul.
Alt risc nu imi asum, desi sunt aproape convinsa ca o ia de la cap cu vreo raceala si nu stim pe ce sa mai dam vina.
Daaar, e si o parte buna in toate astea, ca de vazut tot o sa-l vedem. Startul se da de sub balconul nostru.
Ne imbracam bine si iesim la veranda. Se vad multi "pestisori", de toate formele si culorile, si multe-multe stelute roz, "un rechin" si "o caracatita".
Mai incolo, un car al epocii de piatra cu o multime de Fred si Barney, Wilma si multe oase.
Mai vedem un car de scolari de 40-50 de ani. Cu uniforme-camasi albe si pantaloniscurti albastri. Sufla in trompetele de copii mici si au tobe in miniatura. Stau aliniati , sunt frumosi.
Printre crengile din fata balconului se zaresc alti "pesti" mai maturi., diferiti de primii. E anul pestilor cumva? ca sunt numerosi. O fi fost vreo tema preferata.
Facem poze, dardaim, intram putin sa ne mai "decongelam", iesim iar, Diana "imi pase", "imi pase", mami "mira, pez!", "otro pez", "otro pez".
Da puiul mami, o multime de pesti, pai cred si eu , dupa atatea luni de ploaie!!!!

joi, 11 februarie 2010

CAPSUNELELE


Timpul trece, zboara, alearga, pluteste, ne ajuta, ne invinge, ne mangaie, ne ia durerea, ne ia tineretea, se duce!!! Calatoreste, mereu...mereu....
Ca si noi, adica si noi am calatorit, nu mult, doar vreo 3 ore pana "in tara capsunilor".In lumea miresmei dulci si rosii, a aromei imbietoare care te indeamna s-o culegi. Si ce daca nu-i capsunica ta si nu ai muncit ca sa ajunga asa deocheata!Are glas, stiati ca o capsunica poate vorbi? Doar in soapta spune "hai, ia-ma, sa vezi ce parfum am astazi!". De asta oamenii i-au furat esenta si o folosesc pentru ei!!! Pentru ca nu si-a tinut gurita! Nu poate, nu poate doar sa stea ascunsa acolo sub frunze, si chiar daca ar sta, tot s-ar face simtita, prin dulceata parfumului.
Diana a ascultat capsunelele si toate i-au ajuns jertfa. A ramas doar o jumatate de ladita de codite verzi. Acum ea insasi miroase ca o capsunica. Gurita mereu e rosie si are savoarea dulce. Micul dejun, pranzul si cina au fost capsunelele, doua zile. Mai avem doar o ladita. Ce vom face cand se vor sfarsi? Aaaa, stiu...inca o calatorie!

duminică, 7 februarie 2010

AS VREA SA POT OPRI TIMPUL!

Am avut o noapte linistita si dormita de-a-ntregul. M-au trezit doua buze tuguiate lipite de ale mele si am vazut doi ochisori cafenii si intrebatori "mami, mai dormi?". Am aruncat jumatate de privire spre ceas, nu-mi venea sa cred ca era 9.30 dimineata si nu ma trezisem pe parcusul noptii. La noi sunt rare astfel de cazuri.
Ziua a trecut aproape pe nesimtite fara sa intreprindem ceva folositor ori nou.
Insa am reusit sa ne scoatem trupurile (cel putin al meu) amortite afara.Desi soarele s-a incapatanat in toata ziua sa-si miste razele luminoase si caldute si pe la noi, totusi am simtit un oarecare iz de anotimp primavaratec la doar cele 10-11 grade. Stiu, unii ar spune ca ma plang de numarul de grade in aceasta perioada, dar aici se considera putine la timpul actual.
Revin...ne-am plimbat spre parcul pe care nu-l mai calcasem de aproape doua luni. Era placut. Nu era aproape nimeni, doar doi caini cu stapanii lor, doi sosotind pe o banca si noi doua ce ne-am oprit la locul de joaca. A fost o bucurie nestavilita din partea Dianei, ca toate locurile au putut fi la dispozitia ei fara sa astepte. Si nu numai, a contribuit si la intretinerea lor, pentru ca le-a lustruit pe fiecare in parte, toboganul ramanand cel mai lucios.
La plecare am realizat un fapt: ca eu statusem o mare parte din acest timp, pe banca, privind-o pe Diana cum se catara pe balansoare, pe caluti sau tobogan fara nici un fel de ajutor, fara sa strige "mami, nu pot". Acum doua luni reusea doar pe unele. Un timp scurt in care se pot asimila multe deprinderi. De fapt, este varsta cand totul se intampla cu o repeziciune uimitoare si fiecare zi inseamna o reusita in a face sau a vorbi.
Simt cum se apropie momentul in care o sa imi zic "as vrea sa pot opri timpul!"

sâmbătă, 6 februarie 2010

PORTIA ZILNICA DE VIATA

O primesc in fiecare zi, in zorii zilei, ori la 9, ori la 2 ori la 22 si nu-mi lipseste nici in intunericul noptii…da, vorbesc de “portia zilnica de viata” , care de fapt corespunde unui nume: DIANA.
"Diana" , origine straveche, dar inseamna femeie puternica , inseamna numele unei zeite, a vanatorii, a padurilor si a Lunii.
Acest nume divin il avem pe buze in fiecare zi pentru ca in familia noastra avem o astfel de zeita si va spun adevarul, pentru ca desi are doar 2 anisori, isi dezvaluie deja caracterul puternic, aproape de neclintit, iubeste animalutele (fie si de plus), ii plac natura si iarba ce ii lasa urme pe pantofiorii albi si toate astrele ceresti sunt pentru ea “Luna”.
Prin suflul ei respiram si noi, langa lacrima ei plangem si noi, odata cu ea, radem si noi, prin ea si pentru ea traim. Avem oaza de viata din care sorbim si care ne mentine. Ne motiveaza trairea pe acest pamant si “umbrirea" acestuia care nu mai e in zadar.


Am primit un dar pentru iubirea noastra, incomparabil cu altele, plin insufletire si energie.


Ne angajam pe viata sa-l iubim , sa-l ocrotim, sa-l alinam, sa il veghem , sa-l sfatuim, sa-l indrumam, dandu-ne silinta sa ne facem cat mai bine meseria de parinti.