joi, 29 martie 2012

Sfarsit de martie de pastrat

Plimbare in familie
- dupa-amiaza calduta, intr-un nou parc, gugustiuci si papagali verzi si caraitori,
mierle negre sperioase, 
catei alb-negru patati ce seamana cu Pongo,
conuri mii intr-un singur pin, 
inaltimi ametitoare, dar cu privelisti cuprinzatoare,
verde crud in copaci, frunzulite si flori ce abia se desfac,
irisi violeti infloriti, 
marea cea mare ce se intrepatrunde cu cerul, fara linie de orizont,
pauze pentru mine de la urcusul deja greu, asezati pe banci,
cu ochii stransi si fete mangaiate de caldura si lumina,
lipiti unul de altul sa incapem in cadrul apropiat,
noi doi, romantic asezati de catre copilul fotograf "tati, stai asa, aproape de mami, sa va fac o poza!"






Zi de memorat in imagini,
de repetat cat mai des,
de savurat si de trait!

marți, 20 martie 2012

In joaca

O zi asa obositoare, nu ziua in sine, ci cat am facut-o noi sa fie; dar rezultatele ne lasa mai mult decat multumiti, truda nu a fost in zadar: casuta noastra ia conturul unui camin mult visat, efectele dorite au iesit minunate, lucrarile, din mari reforme au devenit amanunte, mai lipsesc detaliile mobiliare care or sa completeze si or sa schimbe total spatiul. Cuibul nostru se netezeste si se face locuibil si primitor.

Eu, desi nu mut munti, simplul fapt ca nu prea sed locului sau intinsa macar un dram de timp ma ostenesc. Sunt la jumatatea drumului, cand o fi trecut? Mai ieri era Mos Nicolae. Si acush, acush vine Sán" Ilie, care imi va preintampina ghemotocul de viata. Dupa calculele medicale, ca ale mele nu ies de nici o culoare, bebe va veni intre Sf Ilie si Sf Maria, va fi un leut, asa cum ne-am fi dorit sa o programam pe Diana sa fie. Dar si ea a venit cand a vrut DD, nu a mai asteptat nici inventare , nici motode contabile.
Cineva, acolo Sus, ne iubeste, are grija si chiar tine cont de dorintele nostre launtrice. Pe bebe doi ni-l doream, dar tot amanam, asa ca DD a luat dorinta cu zodia si l-a plasat mai devreme Si noi am acceptat, supusi si pacatosi si cu bucurie crescanda.
Deja ma obosesc mersul alert, urcatul celor doua nivele de bloc, suisul unui deal (ca nu ducem lipsa deloc), statul continuu in picioare sau caratul unei sacose de cumparaturi.

Seara, desi tati e suprasaturat de eforturi fizice si psihice, doritor de somn, de stat latit in pat, de vacanta de la servici, de liber de la treburile reformei, totusi isi gaseste putina resursa de energie pe care o daruieste fiicei: joaca-- joaca de care Diana nu se satura niciodata, nu are epuizare, o repeta o data, si-nc-o data, si-nc-o data, seara de seara aceeasi, ei ii place asa si o face fericita repetitia. Cand se joaca cu tati, copilaria ei devine copilaria lor, aduceri aminte ale lui de cand era pici, jocuri nevinovate si uitate de mine sau unele chiar nestiute de mine, jocuri in casa, intre frati sau cu mama, jocuri pentru vremea rece de afara.
Isi fac masaje dali-piti-bufta-rafta, pe care Diana le mai confunda, se rostogolesc in hohote amandoi, se joaca de-a mama si de-a copiii, de-a doctorii, se alinta mereu sau se capacesc din greseala.
Mie mi-e mila de tati, ii simt si ii vad extenuarea, le dau preaviz de stingere , apoi incerc sa temperez revolta Dianei ca s-a terminat joaca si ca maine va fi alta zi cu o alta seara dedicata ei.
Eu am inceput sa sufar de insomnii, adorm tarziu prin decizia mea de a inchide ochii si nu prin vointa lor si ii privesc pe ei cum adorm pe rand: primul tati, care e mai in masura, apoi Diana, dupa multe foieli si pufnituri, cade lin in lumea viselor.

Seara aceasta a fost o noua incercare pentru Diana:
video

21 de saptamani

 azi, fix implinite si tot azi e  Dia del padre sarbatorita doar aici.
Iar zicerile din batrani de care am vorbit plus altele s-au adeverit sau se vor adeveri, desi inca mai am indoieli. VA FI FETITA !
Asta daca pe la vreo 8 luni de sarcina nu se schimba !
Diana "era un Eduard" in primele luni si la cea de-a treia ecografie, cand mai lipsea o luna sa nasc, s-a "transformat" in fetita. Eh, se mai intampla , sa zicem !
Si cu asta DD i-a implinit si dorinta Dianei, care si-a dorit cu incrancenare surioara, ca "ei, baieteii nu-i plac !" Dar atata munca de convingere ca sa-si iubeasca si fratiorul, daca va fi unul, au lamurit-o intr-atat incat , privind la eco si afland vestea exclama "dar eu vreau sa fie un fratior !!!!"
Cine mai intelege!

duminică, 18 martie 2012

In doua culori

albastru si ocru-auriu:
albastrul celest deasupra, patat cu nori albi, albastrul-verzui al apei, jos, cat cuprinde privirea
si ocrul nisipului care e mai intins decat vara.
Digul, ce asta-vara era lovit de valurile puternice, acum era pe jumatate ingropat
in nisip, puteai merge in tihna pe langa el fara sa te atinga stropii inca reci.


 


Un baiat cu o placa de surf incerca sa prinda valurile, ce-l duceau intr-o alunecare usoara
spre spuma de la mal,
copiii, unii indraznet dezbracati, alergau urmariti de aceleasi valuri jucause
sau se rostogoleau umplandu-si pantalonii de nisip;
temerarii se aruncau in apa rece si ieseau grabiti sa se incalzeasca
la cele 20 de grade, 
iar alergatorii isi improspatau corpurile cu briza binefacatoare.






Noi, trei inimioare, doua batand la unison, dar toate in aceeasi gama,
am ascultat sunetul marii, am lasat nisipul sa ne curga printre degete,
am desenat forme adancite, am imortalizat imagini,
am absorbit aerul umed si am lasat vantul 
sa ne incalceasca parul.

 "Asculta ghemotocule, asta e marea, asa suna ea!
O sa-ti placa, o sa vezi!"


 Ps: Inghetata intotdeauna e mai savurata pe o plaja,
chiar daca anotimpul nu e unul torid.

joi, 15 martie 2012

Primavara-n borcanele

de la iaurt, 
maiestrite cu vopselele din casa, lacuri de unghii, marker-e
Pana ne infloresc lalelele,
 in borcanele pastram culorile !



duminică, 11 martie 2012

Petale roz

pe crengi de PRIMAVARA:


CANTEC DE MARTIE
A fugit din lume faur, 
Trist si nejelit 
- Cu sagetile-i de aur,
 Martie l-a gonit...
 Albi plutesc si rosii norii
 Peste munti si chei,
 Parca sufletu-aurorii 
A ramas in ei... 
Garlele si-ncep fanfara, 
Si, pornind suvoi, 
Striga-n lume: primavara 
A sosit la noi! 
Ce gandesti la vremuri duse 
Si suspini mereu? 
Lasa visele apuse, 
Suflete al meu!
 Uita lumile de stele,
 Ce-au cazut palind 
- Bucura-te de acele 
Care se aprind... 
Ah, ce dulce e povara 
Mugurilor noi! 
Primavara, primavara 
A sosit la noi...
(Panait Cerna)

sâmbătă, 10 martie 2012

Biutiful

Desi aparut de doi ani, abia acum am reusit sa-l vad.
De fapt, in ultimul timp, filmele sunt pentru a-mi aduce somnul de noapte si le prefer pe cele relaxante, romantice, comedie sau chiar cu actiuni (nu prea relaxante intr-adevar!), dar care sa nu ma indispuna , sa nu scoata in evidenta cruda realitate si mizeria in care se traieste si de care , din pacate, multi au parte. Se doareste ca un film sa fie cat mai aproape de realitate ca sa fie apreciat, intr-adevar, nu totul e roz si nu vrem sa vedem filme-povesti, ca am trecut de acea varsta; cu toate acestea, pentru mine nu e perioada in care imi doresc sa vad partea gri sau neagra a lucrurilor sau a vietii, vreau culoare, zambete, destindere.
Si asa, m-am inselat in alegerea peliculei de noapte si a fost desfasurarea contrara titlului. De obicei mai citesc critici inainte de a vedea un film, dar cum respectivul a fost atat de mediatizat la timpul lui, m-am lasat la mana audientei.
Filmul e simplu, reda viata simpla, faptele naturale, obisnuite, locul cat se poate de real (coincidenta ca traiesc si eu in acelasi oras tumultuos, chiar in acelasi district), personajele sunt oameni modesti, chiar saraci, invizibili in orasul imens, cosmopolit.
Atat limba vorbita cat si cuprinsul filmului il fac atat de real! Si totul este sau poate fi asa, din pacate!
Ramai cu un gust amar dupa vizionare, reflectand la sensul vietii si facandu-te sa realizezi cat de mult ai tu si cat de mult ar trebui apreciata fiecare clipa buna.

     As fi putut jura ca noaptea mea va fi un adevarat scenariu, de obicei asa mi se intampla, dar din fericire a fost lina sau poate nu mi-am amintit visurile. Mai bine!

Ps: Merita vazut filmul.

miercuri, 7 martie 2012

8 martie de criza

inainte si sigur sarbatorit intre fete
o mica vizita-reuniune, la prietenele noastre:
eu, cu "burtica deja la vedere", m-am lasat convinsa 
sa particip la un vechi mit despre sarcina: invelitul acului in hartie fara sa stii unde e varful si unde e urechea,
dupa care sa alegi o extremitate: daca e varful, e baiat, daca e urechea, e fetita.
Nu cred mai deloc in aceste mituri: forma burticii, sarea presarata in cap, acul, inelul pe fir de par, 
partea pe care misca bebe prima data etc, 
aproape nu mai cred nici daca medicul "citeste" bine imaginea din ecografie, avand in vedere ca Diana mea " a fost un baietel" pana in a opta luna implinita.
Insa e de inteles ca daca va coincide rezultatul ecografiei cu cel al mitului cu acul,
mi se va spune "vezi? ti-am zis eu !!!", dar m-am amuzat.
Noi , doamnele, la conversatie si la cate un cappuccino,
fetele cucuietele la cate o portie de lapte cu cacao si nenumarate portii 
de joaca, rasete, cantari: "ai se eu te pego".
Despartirea a fost la o inghetata cu sirop de capsuni, ciocolata sau caramel,
fiecare dupa preferinta.

Ps: de 8 martie,
    LA MULTI ANI , DRAGA MAMA !




sâmbătă, 3 martie 2012

La scaldat ochii

Ce bine e in oras mare !
Dupa ce ai fost la cumparaturile alimentare de dimineata, dupa ce ai terminat dereticarile sambetesti de prin casa, dupa ce te-ai aranjat putin, poti iesi la o plimbare cu fiica si nu doar asa, de dragul plimbatului si a vremii frumoase si caldute, ci chiar cu un scop: de cumparaturi; si cum nu sunt "de-ale mancarii", le poti numi "shopping", mai englezeste. Dar noi inca nu am cumparat, doar am testat piata mobilierului.
Ziceam de oras mare pentru ca sunt multe magazine deschise intr-o dupa-amiaza/seara de sambata, ceea ce nu se intampla in oraselele de provincie. Nu trebuie sa alergi disperata sambata dimineata daca vrei sa te innoiesti cu o haina sau un accesoriu, ca vai la amiaza se inchide, ci poti merge linistita mai tarziu, cam 50% dintre magazine sunt deschise pana spre orele 20-21.
Noi am gasit prin zona vreo trei magazine de mobilier. Cat am selectat ofertele, Diana a probat multe paturi si canapele. Au atras-o decoratiunile-jucarii din dormitoarele pentru copii si vorba ei preferata si predominanta a fost ce-as vrea :
"Ce-as mai vrea si eu o masuta asa!"
"Ce-as vrea si eu o camera cu mobila ROSA!"
"Ce-as vrea..."
Cum a mostenit de undeva si darul palavragelii, i-a pus la curent pe vanzatori cu numele lui tati, cu numele ei, cu situatia mamei ca are un bebe in burtica, cu dorinta ei si a mamei ca am vrea un patut pentru bebe si pentru ea si altele pe care le-ar fi insiruit multa vreme daca nu ii mai distrageam eu atentia.
Oricum s-a ales cu un balon verde si a lasat multe zambete in urma-i.

Eu m-am indragostit de un magazin de obiecte decorative si de-ale bucatariei si in mod special de niste perdele organza cu broderii, de culoarea portocalei numai bune pentru dormitorul nostru "piersic". O sa ajung sa-mi iau intai perdelele inaintea mobilei, dar nu conteaza, le gasesc eu elemente asortate.

joi, 1 martie 2012

Zambet de primavara

Pe scurt, tati i-a istorisit Dianei povestea ursului pacalit de vulpe.
Apoi a schimbat subiectul, vorbindu-ne despre ceva real, despre siretlicurile bancii asupra clientilor, exclamand la un moment dat: M-au pacalit astia!
Diana, cu morala povestii anterioare bine intiparita in minte i-a spus lui tati: "Si ai ramas fara coada?!!!"