sâmbătă, 30 octombrie 2010

In mijloc de toamna

Nimic nu se compara cu linistea toamnei la munte. Privelisti coloristice iti scalda privirea .
Soarele pare a fi un batran neputiincios ce abia isi mai poate intinde bratele, nu mai e vioi, nu mai e stralucitor, insa e blajin, cu licariri caldute si se lasa privit in toata splendoarea lui.
Diminetile sunt minunate  pe potecile umede, pline de frunze ruginite,cand iti indesi bine mainile in buzunare si ridici gulerul sau iti acoperi gatul cu esarfa, alergand spre un petec de lumina calda ce strabate printre coroanele copacilor.
Auzi triluri concursante, mai inalte , mai joase, clipocitul raului si plesnituri de ghinde sfaramate sub talpi.
In unele locuri, toamna e trista, deprimanta vestejeste totul, dar pentru padure e doar un vesmant, in tonuri maronii si accesorii perfect asortate.






Joaca si relax prin parc II






vineri, 22 octombrie 2010

Altfel de parc

Aici nu isi are semnificatia denumirea de "brumarel", adica numele lui octombrie. Inca e soare si cald, peste 20 de grade incepand de la amiaza pana pe la orele 18.00. Am profitat de o astfel de zi calda si am purces spre alt capat al oraselului nostru , in experimentarea altor locuri de joaca, desi cam cu aceleasi fel de tobogane , insa cu leagane diferite. Si cum ne-am asezat noi cumintele acolo, hop tati ne claxoneaza si ne face semn sa venim cu el, cum ca a descoperit ceva. Ne-a aratat un nou loc de joaca, un nou parculet. Ma rog, "nou" pentru noi deoarece am aflat ca are cateva lunisoare acolo, dar fiind putin ascuns si nicidecum prin drumurile noastre de rutina, nu am stiut de el.
Este destul de dragut, impartit in doua, o parte pentru copii-bebei si o parte pentru copii-"copii" ,cu putine leagane, insa cu sol moale, banci de odihna pentru parinti, gazoane de trifoi foarte gras, pini, ronduri de flori de levantica si rozmarin bine si regulat ingrijite.
De alta parte a aleii principale este loc destinat "mentinerii fizice" cu tot felul de "fiare" specifice unei sali de gimnastica, doar ca respectivele sunt cam brute si bine infipte in pamant sau cu atata greutate ca nu le poti misca.
Poti sta linistit pe banca si sa-ti supraveghezi plodul, in timp ce picioarele pedaleaza pe loc. Sau poti face forfecari , poti intari muschii fesieri, ai mainilor sau ai burticii. Stiu ca prin alte parti sunt astfel de parcuri dotate, insa in "satucul" nostru e unic.
Noi am mers devreme, dar cam intr-o ora s-a aglomerat, mai ales ca  a fost sfarsit de serviciu pentru parinti. Era plin de neastamparati, de chiote, de rasete.Trei ore au trecut zburand si nu tin minte ca in alte parcuri sa fi stat atata timp odata.
Desi e ceva de mers de  unde locuim noi pana acolo, sigur va fi mult timp preferatul , mai ales ca ne urcam lejer pe bicicleta ca sa nu mai faca mami scurta la maini deoarece printesa zice ca e obosita si ca o dor picioarele dupa cele ore de alergaturi si catarari.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Trucos

Uite cum trece timpul !
Azi mi-a venit sa ma uit la pozele de nunta, care nu sunt nici foarte multe si nici profesioniste, pentru ca totul a fost la repezeala in acel moment, nu am avut fotograf angajat, doar cativa amatori, iar eu, cam 80 % din poze habar n-am cum au fost facute, dar au iesit. Stiu doar ca am avut o nunta minunata, eu nu am simtit stresul ca si cum nu as fi fost mireasa, m-am distrat bine si am fost foarte calma.
Apoi m-am uitat peste "evolutia" Dianei. Cred ca de mic bebe a avut personalitatea ei, de fapt stiu ca se naste fiecare cu ea, dar vreau sa spun ca ea si-a aratat-o de la inceput. Acum , ca a mai crescut si ne putem intelege aproape de-a binelea, e si mai puternica din fire. Incepe sa ne joace pe degete, face trucuri, are activitati imaginare in care ne antreneaza si pe noi si e tare smechera.
Ea are o bona straina, adica e spanioloaica  si draga de ea inca nu a invatat vreun cuvant in romaneste si chiar daca ar sti, probabil  i-ar uita repede semnificatia. Presupun ca nu ii poate face toate mofturile Dianei si cateodata sunt pe fronturi contrare: de exemplu, Diana se incapataneaza sa-si puna pijamalele si ca un fel de razbunare ii zice cate ceva in romaneste. Daca e intrebata ce a zis, raspunsul e "nu stiu". Adica cum?!? Bineinteles ca stie foarte bine, dar se joaca cu cuvintele.
Astazi , intr-un anumit moment aveam nevoie disperata de telefon si ea il ascunsese undeva. Raspunsul acelasi: "nu stiu". Si apuca-te de cautat telefonul. Dupa bun timp pierdut , fara rezultat, imi pica fisa :  locul unde pitise niste scoici pe care le luase din vasul ornamental zilele trecute: in cosuletul caruciorului ei de papusi. Ma uit acolo si ACOLO ERA, pe langa un snur de la pantaloni, alta scoica , o hainuta de la un bebe papusa, doua mingi micute si doua Hello Kitty luate de pe raftul de jucarii. Si nu va inchipuiti ca acel cosulet e mare, e doar cat o cutie cu latura de 15-17 cm, dar ea reuseste sa inghesuie tot acolo, iar deasupra mai pune si rucsacelul cu ustensilele de consultatie de papusi.
Mi-e frica ca in curand isi va da seama ca i-am descoperit ascunzatoarea, cine stie unde va fi urmatorul loc misterios!!

duminică, 10 octombrie 2010

O seara

Astazi a fost o zi semi-insorita, dupa alte doua reci si ploioase. Am mers in vizita la unchiu" sa-i ducem cadoul, intrucat de ziua lui nu am putut. Ne-am jucat cu pisoiul si am stat la palavre mai mult in casa.
Asta nu a fost deloc obositor pentru Diana , prin urmare nu si-a consumat energia si nu a avut somn la amiaza. 
Seara  a venit pe nesimtite, ca deja suntem in octombrie si la 20.00 e oarece intuneric. Diana a cinat devreme si la 21 fara era in cadita. Dupa sapuneala cu gel de levantica relaxant (m-am gandit eu ca poate o sa doarma bine asa), a trecut ea la sapunit jucariile de apa.

 Saracele jucarii au ceva timp de viata "acvatica", dupa cum reiese din fotografie. Ratusca- mama, ajunge, de obicei, "sa inghita" ratustele- pui, pe ciocul cat gura de crocodil incap foarte usor.
 Puii de ratusca sunt atat de spalati incat nu mai au ochisori.
Ceva mai rezistente sunt broscutele, dar e ceva normal, sunt in mediul lor si de multe ori scapa de samponare.
Avem in vedere achizitionarea de noi jucarii pentru baita si cu parere de rau va trebui sa renuntam la unele prea-uzate si prea-spalate.
 Cred ca dupa asa o balaceala , osteneala se arata pe ochisorii Dianei. Sta linistita la "coafat", la cremuit si imbracat.
 Seara se incheie cu nelipsitul "Bob Esponja" si o portie buna de laptic!
Noapte buna!

miercuri, 6 octombrie 2010

Spaniola, romana, engleza

Puiul meu are 2 anisori si 8 luni. Nu vorbeste foarte bine, insa repeta dupa tine cuvintelele exact cum le aude, chiar se aude un "r" bine pronuntat uneori.Stie jumatate romaneste, jumatate spaniola...asta cand este acasa, pentru ca la gradinita sunt sigura ca 95% vorbeste spaniola si restul sunt cuvinte romanesti scapate fara voia ei...mai ales ca nu e mult timp de cand s-a reintors din mini-vacanta ei de la bunici.
Aseara, in insistenta mea de a afla ce doreste domnisoara sa cineze, m-a surprins un lucru. Probabil auzea foarte bine intrebarea mea repetata"ce vrei sa papi?", dar nu avea chef sa-mi raspunda. In schimb si-a gasit si ocupatie, ordona pe frigider magnetii ei disney mormaind:"oan, siu, feee, foot.... faiv..."....timp in care eu o opresc cu o fata mirata, cred.
"Diana, cum numeri tu?!!?? In engleza???" Si o ajut sa spuna in continuare pana la 10 si putin mai departe. Apoi mai repetam o data.
Si o intreb cine a invatat-o. Si-mi raspunde senina: "Seño!"
Mai tarziu i-am dat vestea si lui tati...dar i-a fost rusine domnisoarei sa se mai exprime.
Nu stiu daca printre activitatile gradinicesti se numara si cuvintelele in engleza sau au fost doar memorate in urma ascultarii vreunui cantecel, cert este ca memoria ei de "elefantel" a ajutat-o , ca doar e in clasa "elefanteilor".

sâmbătă, 2 octombrie 2010

La bunici

Sa te duci la tara la bunici 
Sa le fii de ajutor aici 
Sa fii alintat 
Cum n-ai fost niciodat
Doar atata vreme cat esti pici.











vineri, 1 octombrie 2010

Intregire

In sfarsit suntem din nou cu totii acasa. S-au intors Diana si tati, bine, sanatosi, fara peripetii, mai frumosi.
Mi s-au spulberat temerile, gandurile despre cum sunt, despre cum le-o fi drumul, cum s-or descurca ei doi.
Dar s-au inteles foarte bine. Diana mi-a simtit mult lipsa, dar nu intr-atat incat sa planga sau sa tanjeasca dupa mami. Iar tati a fost dupa asteptari, sunt mandra de el.
Reintalnirea a fost emotionanta si pentru Diana.
Ochisorii i s-au facut mari, in ciuda faptului ca era 2 dimineata si zambetul larg cu dintisorii la vedere l-a avut pe chip vreme indelungata, din cand in cand mai raspunzand la o intrebare, insa fara sa-mi dea drumul de gat.
S-a lasat alintata, mangaiata si a  acceptat ploaia de sarutari.
A adormit  greu cu capul in bratele mele si din cand in cand manuta mica imi cauta fata sa se asigure ca inca sunt acolo. I-am dat siguranta si multumirea ca asa era, jucandu-ma in parul ei.Dovada...un somn adanc si odihnitor pana la destinatia acasa.