marți, 25 septembrie 2012

Zambete nevinovate

Cat ne costa un zambet?
De ce atunci cand salutam pe cineva nu adaugam si un zambet?
O admiratie, o multumire... sa le exprimam cu un zambet chiar si in metro,
in fata unor straini.
O scuza banala, s-o insotim de un zambet! Va fi uitata imediat greseala.
Sa ne descretim fruntile,
sa evitam atatea riduri
si sa ne destindem fata printr-un zambet, din motive aparent nesemnificative.
Cineva zicea "zambeste chiar si atunci cand esti trist,
                               poate cineva se va indragosti de zambetul tau!"
Oricarui om ii sta bine zambind, zambetul ii indulceste chipul.
Cand primesti un zambet, parca totul e mai usor,
faci saltul mai increzator!

Si zambetul de copil iti face ziua mai buna,
mai ales atunci cand e al copilului tau!
Si asta e menirea noastra, a parintilor, 
sa incercam sa mentinem cat mai mult timp 
zambetul pe fetele copiilor nostri: e semn de multumire si fericire.



Ce am nevoie de mai mult decat niste zambete sanatoase?!?!

miercuri, 19 septembrie 2012

Dupa-amiezile noastre

A-nceput scoala: 
clasa noua, de P4 a broscutelor testoase,
cu un an mai maricei, nu mai stau la parter,
ci sunt la etaj, acolo unde sunt "cei mari",
nu mai ies la joaca si recreatie in parculetul de P3, unde e nisip si tobogan,
ci merg afara, pe terenul mare
Ordonati, unul cate unul, asteapta sa fie strigati atunci cand vine un parinte dupa ei:
 
Orarul e acelasi, la amiaza majoritatea merg acasa pentru pranz,
altii raman la cantina scolii
 
 
Dupa-amiaza, alte doua ore de activitati, dupa care iesim alene, 
ne oprim la locul de joaca din drum,
admiram coliviile agatate la soare
"as vrea si eu asa o pasare sa-i dau de mancare, sa o scot la soare..."
- nu se poate mami, ar insemna sa o chinuim, pasarile trebuie sa stea libere, sa zboare pana la nori,
nu inchise intre gratii (si pestisorii sa stea in rau, in lac...nu intr-o cutie de sticla...asa i-a spus tati odata, cand a trebuit sa avem grija de pestisorul vecinei plecata in vacanta)

Ora amiezii pentru cea mai mica e binecuvantare: pentru ea, pentru mami, care poate gati si lua masa in tihna,
pentru tati care poate sa mai prinda o ora de somn inainte de o lunga noapte de servici.



Cum dimineata nu mai e leneveala si dormit mult, 
somnul de seara vine repede, nu foarte tarziu dupa lasarea intunericului
Cu o carte noua, mai rezista cateva minute, sa vada ce patanii mai fac Maria si Paula, Pedro sau Mario

Asta-seara am ajuns la o varianta a Scufitei, insa nu au mai apucat vanatorii sa ajunga...
ca a venit mosul Ene inainte
Somn lin zvapaiata mea,
somn usor micule omulet!

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Fetele

Diana e in sat, adica prin vecini, dupa jumatate de zi de plimbat prin magazine si parcuri, energia ei nu e terminata. Adineauri ciocanea la usa nerabdatoare; au navalit in casa trei fetite si un baietel descult si in slipi de baie. M-am temut ca raman, eu cu Isabela in brate, putin mofturoasa si cu borsul pe plita...nu as fi facut fata tuturor. Am rasuflat ca au venit doar dupa o jucarie, apoi au coborat cu totii, harmalaie la vecinul de jos, macar nu are copii mici.
Sa profitam noi doua, singurele; mancare la foc, dupa cum ziceam si alint la tzatza; ascultam Magic fm; fredonez afon, in putine cuvinte ce le stiu, un blues vechi, drag, Shania Twain-from this moment-; Isabela e tinta pe mine, pe miscarea buzelor, chiar daca nu formez mai mult de un A sau un O; ea face la fel, cu sunet, se incrunta, rade, da din maini, picioarele ii sunt parca pe pedale, se arcuieste, e in stare sa se ridice si mai scoate cate un "ohh" cu un h mut.
Mi-aduc aminte, in sarcina, ascultam muzica la casti; era o melodie vesela, am pus castile pe burta si la putin timp "mi-a dat cateva": era de bine sau nu? Al meu mi-a aruncat o privire cu subinteles: "esti nebuna!"
Stam de vorba amandoua, asa cum stateam cu Diana nu demult; mai mult eu vorbesc, dar ii las loc de raspunsuri si ii sorb din priviri zambetul cu gropite in obraji, zambet ascuns la pieptul meu, rusinat.


Cum am putut sa ma-ndoiesc de darul ce urma sa-l primesc, cum am putut sa nu salt de bucurie si sa strig cand am aflat de a doua sarcina, de noua binecuvantare?!?! De ce m-am gandit ca nu e timpul potrivit, ca nu ne vom descurca? Dumnezeu le aranjeaza pe toate, stie cat, cum, cand si de ce sa ne dea. Si-a revarsat gratia divina asupra noastra si noi trebuia sa ne bucuram, sa primim fara intrebarea "oare cum de a fost posibil, cum s-a intamplat?" 
Acum n-as schimba nimic de-ar fi sa pot! Viata mea are rost, este dedicata lor, fetelor ce mi-au fost trimise, de acolo de Sus!


joi, 13 septembrie 2012

8 Septembrie

Vara tarzie, unita cu toamna, cu soare auriu, septembrie al nostru, al Mariilor, 
al meu, al matusicii, al Isabelei, care e crestinata Maria;
septembrie cu fetite alintate, plangacioase, acaparatoare.


 Surioara mare, geloasa, desi e centrul atentiei musafirei, 
ca doar pentru ea a venit in ospetie; biata musafira, ii tine mereu isonul:
ba e oblojita de un medic "rezident" cu codite impletite,
 ba e indopata de o chelnerita, cu supa imaginara din pui, cartofi
si varza din plastic,
ba e pisata cu picioarele de aceeasi fetita neascultatoare, 
ba e tarata afara, in parc, in soarele amiezii...
toate suportate din dragoste pentru ea, pentru fetita ce i-a fost doi ani ca si propriu copil
sau poate din respect pentru noi, parintii zvapaiatei.

Surioara mezina, parca udata la radacina, se face mare, blonda si
cu ochii ca albastreaua verii; e precoce, se indreapta cu curaj, sprijinita, in picioare,
aproape nu-i mai tremura capul si il ridica cu indarjire cand e asezata pe burtica.
Primul gangurit, cu prima litera "aaa", ma aproba, ma asculta, imi raspunde..
 
Dau deoparte primele hainute care deja nu ii mai incap,
as vrea sa le pastrez undeva, inca nu am unde,
macar intr-o cutie...sau poate vor servi altcuiva


Saptamana trecuta, fermecatoare, cu eveniment:
casa plina, unsprezece suflete distribuite in trei camere sarac mobilate, 
dar oamenii buni incap si mai ramane si loc
Chipuri dragi ne-au fost alaturi la botezul micutei,
unchiu´ mandru de nu-si mai incape in piele, nasii emotionati la prima lor finuta,
prietenii bucurandu-se alaturi de noi





Fete cucuiete, dezmierdate pe rand, cu dorintele indeplinite de catre musafirii-zane,
rasfat din plin
mai veniti pe la noi, am parte de atata relaxare!!

Zile minunate, ca-n rai, momente de neuitat, situatii de pomina,
prinse cu un clic, cu un blit, sa ramana acolo amintire,
sa domoleasca dorul cand timpul si distanta sunt prea mari !