luni, 9 ianuarie 2012

Alergatura cu invataminte

Proiectul casa ne implica mai mult decat ne asteptam, atat psihic, cat si fizic (pentru cine poate) si mai ales, material.
Zi intreaga, adica aproape 8 ore pe/trecute printre demolari, bucati de ciment, printre hartii, drumuri, administratii, companii de gaze si electricitate, cu surprize , unele mai putin placute, urcat, coborat, ajuns tarziu la comisariat, ajuns tarziu la scoala noua...mult prea putine rezolvate intr-o zi atat de lunga.
Si mai rau, stomacuri lasate in voia sortii, doar cu chipsuri si apa. Oare cum sa creasca asa botzul meu de om?
Copilul "abandonat"....bine, lasat in grija unor prieteni, slava cerului ca ii avem si pe aia;
macar nu l-am tarat dupa noi sa urle de plictiseala, ca la cum e firea ei de "tanara si nelinistita", ar fi aflat toata sala primariei (care nu a fost populata  sub 30 de oameni nici un moment) cum o cheama, cine sunt cele 2-3 prietene ale ei, cum se numeste profesoara, cum ii cheama pe mami si pe tati: "mi mama se llama mami y mi papa se llama tati !" si ca ea are o casa care "poate sa fie si a lui mami si a lui tati"-cata indulgenta si ospitalitate din partea ei sa ne lase sa locuim cu ea!!!

Si dupa o zi epuizanta, hai sa stam putin in parc, de ce nu?
"Dar imi iei si napolitane cu ciocolata, nu?....uiteeee ce am!" fugind spre o fetita/colega si-i arata napolitana "dar e a meeeaaa si nu-ti dau !!!"
Si pana aici i-a fost; degeaba am incercat cu frumosul, cu invatatura, cu rugamintea, cu santajul...a preferat sa mearga in casa decat sa imparta o alta napolitana. Doar pacalita ca e pentru mami, iar mami a daruit-o fetitei...si asta a pus capac si au inceput urlete si comportament necorespunzator.
Apoi iar invatatura, educatie, exemple, rugaminti, iar exemple, asteptari si recompense; oare unde s-au dus toate eforturile noastre de "trebuie sa fii buna, sa imparti si cu altii, sa te comporti frumos, sa te joci si cu alti copii, sa nu te certi..."?!?
Cat de usor poate schimba comportamentul unui copil anturajul; invata repede din jur, dar prinde si raul.

3 comentarii:

  1. Offf...lasa ca o sa se termine cu bine si atunci o sa stati in casuta noua:).
    Sa mananci te rog eu mult!
    Acum eu pe cuvant daca pricep la copii dar poate e si de la faptul ca fiind foarte ocupata ai petrecut mai putin timp cu ea si in acest putin timp vrea sa iti atraga atentia la maxim, zic si eu.
    Te imbratisez, ai grija de tine si de bebe mic din burtica:)

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc Roxana, of, incerc sa am grija, azi am tarait in geanta, banana, biscuiti...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce dulce e Diana!Te pup si sa treaca repede etapa asta!

    RăspundețiȘtergere