Soarele pare a fi un batran neputiincios ce abia isi mai poate intinde bratele, nu mai e vioi, nu mai e stralucitor, insa e blajin, cu licariri caldute si se lasa privit in toata splendoarea lui.
Diminetile sunt minunate pe potecile umede, pline de frunze ruginite,cand iti indesi bine mainile in buzunare si ridici gulerul sau iti acoperi gatul cu esarfa, alergand spre un petec de lumina calda ce strabate printre coroanele copacilor.
Auzi triluri concursante, mai inalte , mai joase, clipocitul raului si plesnituri de ghinde sfaramate sub talpi.
In unele locuri, toamna e trista, deprimanta vestejeste totul, dar pentru padure e doar un vesmant, in tonuri maronii si accesorii perfect asortate.
Ce faine au iesit pozele,imi dau seama pe "viu"ce fain e.Super.Bobocica ta ce serioasa e,dulce foc.Mai pupam sa va albim.
RăspundețiȘtergereCe frumos ai descris toamna! Ai facut-o sa para si mai frumoasa decat este prin bogatia cuvintelor tale :).
RăspundețiȘtergereCe frumos ai descris toamna, mereu mi-e drag sa te citesc, abia astept sa postezi ceva nou!
RăspundețiȘtergereVa imbratisam cu drag!
Superbe imagini!Si-mi place tare mult si textul.Ai talent la scris,ai descris atat de frumos toamna!Pupici desfrunziti!
RăspundețiȘtergereBeatrice, esti tare draguta.
RăspundețiȘtergereMultumesc fetelor...sunt prea multe laude pentru atat de putin.
Roxana...hihihi...si eu la fel...