Nu-mi plac pasarile de noapte, mai concret cucuvelele, deja am ajuns sa le urasc existenta, poate n-au nici o vina, dar asa simt. Cred ca asta mi-e unica superstitie: cand le aud presimt ca ceva rau se va intampla. Odata cu auzul lor, imi intra o stare de neliniste care ma domina si ma tine intr-o continua asteptare a unei vesti neplacute. Si nu m-am inselat pana acum: bunicul a plecat intr-un loc mai bun poate. Poate deja alaturi de bunica , de bunicul, de altii dragi lui. Dumnezeu sa te odihneasca in pace , draga bunicule!
De la atata departare sau nu...suntem cu gandul la tine, ne rugam pentru linistea sufletului tau!
Vei domni in amintiri si in inima alaturi de alte imagini dragi sufletului meu !
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Nu am dorit ca in acest blog sa-mi postez si suparari, dar am simtit ca trebuie sa scriu doua randuri, cand va veni timpul sa inteleaga Diana, va sti ca viata ne ofera de toate si ca trebuie sa le acceptam, e cursul ei firesc si oricat am vrea nu ne putem impotrivi. Si durerea ne face mai puternici !
Dumnezeu sa-l odihneasca! E normal sa scrii si de durere, viata nu ar fi adevarata doar cu bucurii. Diana sigur va intelege si ea la randul ei cursul trecerii prin lume.
RăspundețiȘtergereFruntea sus, cum ai spus, nu poti opri astfel de evenimente.:(
Dumnezeu sa-l odihneasca!Acum trebuie sa fii tare,pentru ca sunt convinsa ca nu-ti este usor.Din nefericire,trebuie sa trecem in viata si prin astfel de momente.Stiu ca nu putem sa te consolam,dar suntem cu gandul alaturi de tine.
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa-l odihneasca. Sincere condoleante.
RăspundețiȘtergereImi pare rau ca trebuie sa treci prin asta, mai ales acum cand sunteti departe si stiu ca aveti multe pe cap inclusiv acomodare.