In toamna tarzie

Inca sunt zile de vara.
A plouat si s-a racit vremea si toti ne-am indreptat gandurile  catre toamna, noaptea era racoroasa de ne-a facut sa inchidem ferestrele, insa totul a durat doua zile; acum e cald din nou, o caldura fara toropeala, placuta dimineata si la fapt de seara si dorita la amiaza zilei cand inca plajele sunt pupulate de catre cei cu concedii intarziate sau de catre localnicii care mai profita de zilele insorite.
Simt toamna prin inceperea cursului scolar, prin galagia ce rasuna in recreatie din curtea scolii, prin vuietul masinilor care trec si in care sunt cei ce merg (sau vin de) la serviciu, prin forfota obisnuita a orasului.
O buna perioada din vara a fost oarecum pustiu si trist, lumea se bucura de zilele de concediu impreuna cu copiii, parcurile de altadata arhipline, erau aproape goale si fierbinti.
Timpul meteorologic inca e permisiv, dar natura isi urmeaza cursul: marginile trotuarelor si aleile parcurilor sunt presarate cu frunze caramizii si scortoase, care fosnesc sau pocnesc si se sfarama usor sub talpi atunci cand stau in bataia soarelui. Cele care sunt inca rezistente pe ramuri sunt patate si incet incet isi schimba culoarea , de la verdele palid spre galben si apoi maroniu. E o paleta cromatica incantatoare...

Inca nu mi-e dor de lenevitul pe nisip in soarele arzator, dar imi doresc o dimineata calduta, pe malul marii, sa-i privesc imensitatea, sa-i ascult valurile blande mereu intr-un du-te vino, sa aud pescarusii cu batai de aripi si tipete ragusite si in acelasi timp, melancolice.

In curand nu va mai fi la fel, vor veni zile triste cu ploi , marea va fi zvapaiata, tulburata si rece suportand greutatea norilor. Vor ramane amintirile  noptilor de vara si a zilelor calduroase pe care le vom astepta cu dor.