Zilele trecute

au curs pe neobservate, tiptil, parca timpul s-ar fi ascuns, fara sa-ti fi dat ocazia sa retii ceva anume.
Atat de repede se desfasoara viata si esti neputincios. Ar trebui sa fie ceva de insemnat in fiecare zi, mai maret sau mai marunt; si chiar daca e, nu o facem din diverse motive.
Diana a pasit cu dreptul intr-o noua etapa, a doua din viata ei. A lasat in urma gradinita de bebelusi si este in drum spre viata de scolar.
Desi sunt inca mici, totusi sunt la alt nivel. Acum invata sa se descurce singuri, sa fie ordonati, sa fie intelegatori, deschisi, sa imparta....toate acestea contribuind ca ajutor bine-venit ducatiei de acasa.
Nu are deloc probleme in acomodare, desi e totul nou pentru ea: scoala, sala, colegii, maestra; dar ea e o persoana sociabila, indrazneata, dar nu lipsita de bun-simt, dragastoasa, marinimoasa, sensibila. Are si toanele ei, dar consideram ca e ceva normal personalitatii fiecaruia si oricum e inca un copil fraged, care incearca sa strabata prin aceasta viata si prin aceasta lume plina de dificultati si obstacole. Ii trebuie si putere multa sa le treaca sau, ideal ar fi sa nu le intampine, dar acesta e doar un vis frumos la care speram cu totii.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
In alta ordine a ideilor, am avut curaj sa imi deschid nuanta parului, singura acasa. Deci, sunt mai blonda, desi nu e o diferenta impresionanta fata de cum eram inainte. Bine ca s-au inventat vopsele care si deschid nuanta parului, nu doar uniformizeaza si nu mai e nevoie numaidecat sa folosesti un decolorant puternic (pentru cine chiar nu are nevoie).
Si tocmai cand glumeam cu sotul meu spunandu-i "sper ca nu mi s-au dus si neuronii odata cu nuanta!", am uitat de aragaz si am reusit sa ard mancarea. Concluzia e evidenta!
Oare daca incerc o alta vopsea vine la pachet cu neuroni??!???