1 decembrie

rece dimineata, dar nu foarte, soare la amiaza, imbietor, luminos in camera, caldut pe tastatura, mangaietor cu florile, jucaus printre frunzele ingalbenite care inca se incapataneaza sa cada;
vanticel de toamna cu miros de proaspata iarna, iarna care totusi nu se simte, dar pe care eu o doresc asa cum o stiu din tinerete, din copilarie, cu fulgi mari, cu zapada asternuta, alba, intinsa, fara nici o urma de pas, sclipitoare, cu nas rosu si ochi stransi de stralucirea albului in razele soarelui ...doar visez, ca nici macar fulgi nu o sa vedem. Unii cred ca se intreaba cum arata zapada! Nici nu isi imagineaza ce pierd! Din pacate nici Diana nu stie. Poate totusi cumva, mai tarziu, vom face o scurta calatorie pana la munte, unde cade si zapada, sa ne bucuram putin si s-o cunoasca si Diana.
Sa vedem!
Pana atunci, un 1 Decembrie sarbatorit, un inceput de iarna minunat tuturor ce stiu romaneste!

PS: Deschidem oficial sezonul colindelor, deja imi incanta auzul un ziurel de ziua! Cata melancolie!