Gandindu-ma cum mi-ar sta in fata, la cina , o pizza vegetala, m-am exprimat si cu voce tare. Diana e fan pizza, asa ca atat i-a trebuit. Dar ea nu mananca legume ce arata " a legume" (doar pe cele bucatelite sau ascunse), nici macar pe pizza si am trecut la capetele de salamuri ramase de duminica; si ceea ce se voia a fi vegetal s-a transformat intr-o bunatate nedietetica, ca doar nu era sa las rosu chorizo spaniolesc sa se usuce in raceala frigiderului.
Si asa a ras doua triunghiuri mari plus un pahar de apa.
Domnisoara mezina, dupa muuulte scanceli si carat prin brate a adormit, dar s-a trezit fix dupa ce am spalat vasele.
Cum era sa rateze povestea? Si am stat toate trei la citit despre animalele de la ferma, ba si despre niste pasari ce pareau a fi privighetori, pupeze si pitigoi, dupa fotografii, ca numele nu le stiam a le traduce si nici chef de cautat in dictionare n-aveam.
Cea mica, deja stand in pozitia sezut, e toata mandra ca poate vedea si ajunge la toate de primprejur: tuguindu-si buzele a curiozitate, a examinat si mangaiat fiecare pagina viu colorata, ba chiar m-a si imitat plescaindu-si limba in vorbe bebelusesti. Diana se amuza foarte tare de ea, ii canta-n struna si o iubeste excesiv...am mai spus asta, nu?!
Acum dorm amandoua in patul mare, una in jumatate cat cealalta, fiecare fosaind pe vocea ei.
Ploua. Se aude pe pervaz. Pic, pic, pic-pic-pic...
Sa avem cu totii o noapte linistita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu