cum mai fuge timpul asta, iar eu te-am neglijat, implicit cuvintele si sfaturile care trebuiau scrise aici, pentru viitor, poate le vor citi fetele;
mult asteptata vacanta a venit si a trecut, suntem din nou acasuta, ne adaptam incet la cele zilnice;
noutatea lunii e gradinita micutei, draga de ea: ieri a fost prima zi in care am lasat-o acolo, iar eu , cu inima stransa si indoita, eram intepenita in curte, nestiind daca sa plec imediat sau sa mai stau, daca plange?! am hotarat sa plec, dar m-am intors amintindu-mi sa nu i-am spus educatoarei ca Isabela are iaurtul in rucsacel si sa i-l dea pe la 10.30 !!! dar nu am auzit-o plangand si parca m-am mai linistit.
La amiaza am auzit-o de afara, tipetele ei sunt inconfundabile, le-a invatat de la sora sa; lacrimi si incertitudine se vedeau in ochisorii albastri si cuibarita in bratele mele, inca suspina: "dar a plans din cand in cand, insa ii trecea repede!" mi s-a spus. Oare sa cred sau au fost doar cuvinte de consolare pentru mamica?!
Astazi mai ca nu se dadea luata din brate, dar totusi s-a lasat si nu a plans la despartire; poate totusi nu va fi foarte grea adaptarea , dar "azi a plans mai mult decat ieri"
Acum sau mai tarziu vom trece prin aceleasi faze, totusi parca e mai usoara obisnuinta cand sunt mai mici...
Diana, cu Diana trecem printr-o perioada de neintelegere sa zicem, acum cand i se formeaza personalitatea de mai tarziu, ne este destul de greu s-o modelam, s-o facem sa ne ia in considerare sfaturile, s-o facem cu blandete dar totodata cu fermitate si parca s-au sters cei 4 ani in care am lucrat la educatia ei, parca intr-un an am pierdut tot si acum avem un copil nou pe care trebuie sa-l instruim; poate exagerez, dar ne pierdem rabdarea incercand , repetand si iar spunand; cei 7 ani de-acasa, care vor fi sase, am vrea sa fie corespunzatori, sa eleveze munca noastra...imi doresc pentru ea, pentru ele, un viitor frumos, sa culegem ce am semanat, dar trebuie sa mai udam si sa mai ingrijim ceva timp creatiile noastre....rabdare si intelepciune, da-ni-le Doamne
Ieri citeam pe ecusonul unui bobocel de clasa I urmatorul text:Doamne,da-mi rabdare,dar te rog sa mi-o dai ACUM!!!
RăspundețiȘtergereRabdare sa ne dea si noua, mamicilor, si intelepciune sa putem trece mai usor peste toate etapele din viata micutilor nostri.
Te pup si-ti garantez ca totul va fi bine!:)