Desi amiezile erau sufocante, cu temperaturi coplesitoare, distractia a fost in toi in multe localuri pregatite pentru festin cu bunatati traditionale, muzica flamenco sau sevillana.
Doritorii si-au etalat trasurile si mandretele cabaline invitandu-si familiile sau prietenii la o plimbare "la pas".
Serile erau dedicate exclusiv feriei propriu-zise, adica cu mic si mare, lumea se aduna in spatiul special destinat acestei sarbatori, imbracata de sarbatoare.
Totul era expus ochiului, de la accesorii vestimentare la produse de patiserie sau fast-food,
jucarii de toate felurile menite sa "ia privirea" si sa starneasca dorintele copiilor, jocuri de masinute si trenulete, castele gonflabile , lumini orbitoare si muzici asurzitoare.
Ultima seara am dedicat-o si noi locului, Diana s-a multumit cu doua runde in calutii ametitori si mi-a pus si mie la incercare rezistenta la ameteala
insa a venit apoi cu o recompensa dragastoasa.
Finalul a fost mirific, cu mii de luminite pe cer , dar si sunete intense carora Diana nu le-a facut fata si au speriat-o ingrozitor, nemairatand nici o dorinta de a sta afara.
Asa ca ne-am aciuat in masina unui binevoitor si le-am privit pe geam.
Speram ca la vara viitoare sa putem privi spectacolul intreg, intrucat o sa adaugam inca un an la etate.
Foarte frumos ai povestit! Ce bine ca se tin astfel de sarbaori, oamenii au nevoie de ele!
RăspundețiȘtergereO imbratisam pe Diana noastra draga!
Cine e fetita in rochita verde?