Intregire

In sfarsit suntem din nou cu totii acasa. S-au intors Diana si tati, bine, sanatosi, fara peripetii, mai frumosi.
Mi s-au spulberat temerile, gandurile despre cum sunt, despre cum le-o fi drumul, cum s-or descurca ei doi.
Dar s-au inteles foarte bine. Diana mi-a simtit mult lipsa, dar nu intr-atat incat sa planga sau sa tanjeasca dupa mami. Iar tati a fost dupa asteptari, sunt mandra de el.
Reintalnirea a fost emotionanta si pentru Diana.
Ochisorii i s-au facut mari, in ciuda faptului ca era 2 dimineata si zambetul larg cu dintisorii la vedere l-a avut pe chip vreme indelungata, din cand in cand mai raspunzand la o intrebare, insa fara sa-mi dea drumul de gat.
S-a lasat alintata, mangaiata si a  acceptat ploaia de sarutari.
A adormit  greu cu capul in bratele mele si din cand in cand manuta mica imi cauta fata sa se asigure ca inca sunt acolo. I-am dat siguranta si multumirea ca asa era, jucandu-ma in parul ei.Dovada...un somn adanc si odihnitor pana la destinatia acasa.