miercuri, 14 septembrie 2011

Zilele trecute

au curs pe neobservate, tiptil, parca timpul s-ar fi ascuns, fara sa-ti fi dat ocazia sa retii ceva anume.
Atat de repede se desfasoara viata si esti neputincios. Ar trebui sa fie ceva de insemnat in fiecare zi, mai maret sau mai marunt; si chiar daca e, nu o facem din diverse motive.
Diana a pasit cu dreptul intr-o noua etapa, a doua din viata ei. A lasat in urma gradinita de bebelusi si este in drum spre viata de scolar.
Desi sunt inca mici, totusi sunt la alt nivel. Acum invata sa se descurce singuri, sa fie ordonati, sa fie intelegatori, deschisi, sa imparta....toate acestea contribuind ca ajutor bine-venit ducatiei de acasa.
Nu are deloc probleme in acomodare, desi e totul nou pentru ea: scoala, sala, colegii, maestra; dar ea e o persoana sociabila, indrazneata, dar nu lipsita de bun-simt, dragastoasa, marinimoasa, sensibila. Are si toanele ei, dar consideram ca e ceva normal personalitatii fiecaruia si oricum e inca un copil fraged, care incearca sa strabata prin aceasta viata si prin aceasta lume plina de dificultati si obstacole. Ii trebuie si putere multa sa le treaca sau, ideal ar fi sa nu le intampine, dar acesta e doar un vis frumos la care speram cu totii.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
In alta ordine a ideilor, am avut curaj sa imi deschid nuanta parului, singura acasa. Deci, sunt mai blonda, desi nu e o diferenta impresionanta fata de cum eram inainte. Bine ca s-au inventat vopsele care si deschid nuanta parului, nu doar uniformizeaza si nu mai e nevoie numaidecat sa folosesti un decolorant puternic (pentru cine chiar nu are nevoie).
Si tocmai cand glumeam cu sotul meu spunandu-i "sper ca nu mi s-au dus si neuronii odata cu nuanta!", am uitat de aragaz si am reusit sa ard mancarea. Concluzia e evidenta!
Oare daca incerc o alta vopsea vine la pachet cu neuroni??!???

9 comentarii:

  1. Eu sunt intr-o mare cautare a zilelor de ieri....
    Felicitari Dianei care este ca de obicei la inaltimea asteptarilor.
    Referitor la neuroni nu cred ca trebuie sa iti faci griji:) se intampla tuturor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Paragrafele scrise inaintea povestirii despre vopseaua de par contrazic teoria ta despre neuroni. Vorbesti atat de bland si de frumos despre darul iubirii voastre, Diana, incat sunt sigura ca neuronii tai au coborat in inima si de aceea ai uitat de cela cate mai aveai tu de facut. va imbratisez cu drag si succes Dianei!
    Maria

    RăspundețiȘtergere
  3. Mult succes Dianei. E fetita mare de acum. :D

    P.s. te-am vazut pe fb, iti sta foarte bine.
    Va pup.

    P.s. cred ca se intampla ceva cu feed-ul blogului meu. Vad ca nu se mai actualizeaza la tine in blogroll cu toate ca eu am postari noi...

    RăspundețiȘtergere
  4. Roxana,iti inteleg situatia si multumesc
    Maria, nici nu mai e nevoie sa te semnezi,te cunosc dupa "randuri".Dar nu te pot intrece.
    Lillee, multumesc . Chiar nu stiu de unde e problema, am mai patit o data ca intrasem la tine si am vazut postare noua, dar la mine nu aparea.
    Sper sa se rezolve, sau o fi baiul la mine?

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu cred ca e de la tine, ci de la blogspot. Cica mai da erori de genul asta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Succes Dianei in noua etapa pe care o parcurge. Mi se par atat de pline de emotii acesti noi pasi pe care ii fac in viata, alaturi de noi , dar totusi printre alti adulti si copii... Ce grea mi se pare desprinderea asta... dar cata bucurie avem vazandu-i pe copiii nostri pregatiti sa intre in aceasta etapa a vietii lor. Imbratisari multe! vavaly

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunteti bine? Nici un rand nou? va imbratisez si astept vesti bune de la voi!
    Maria

    RăspundețiȘtergere
  8. maria, multumim de griji, suntem bine, doar ca nu am mai scris prinsa de altele, nu e un motiv anume... dar iata-ne

    RăspundețiȘtergere