Dar la tati e altceva, sunt zilele binemeritate, venite dupa zilele de stres fugarit, de oboseala, de nervi si frustari, de efort psihic si fizic, toate cumulate si acumulate.
Diana...la Diana cam tot una, cu cole sau fara, cam aceleasi griji, in afara faptului ca nu a mai trebuit sa se culce la ora indicata sau sa se trezeasca la 8 fix. Si vacanta doar a ei, pe cand toti copiii mergeau la cole; dar ce mai conteaza daca telul si l-a atins: sa-i vada pe tito si pe Bea. Si pe Alessia, finuta ei, si cateii, si "casa" capsunilor din care s-a infruptat dupa pofta inimii si marimea burticii si peste tot a fost centrul atentiei, fetita alintata si aparata, iubita si pupata cu voia ei, rasfatata si admirata, laudata si apreciata.
Si ca o minune a sarcinii, eu nu am mai avut raul de masina nici un moment din cei o mie de km, nici la plecat nici la intors. Oare sunt "vindecata"? Noooh....nu prea cred.
O saptamana relaxanta, odihnitoare, fara trezit dimineata, fara graba, de lenevit la soare, de ascultat ciripituri, de simtit aer matinal de camp, de mirosit trandafiri inrourati, fara grija de copil lasat "prin sat", de revazut prieteni, de stat la taclale, de savurat bunatati, totul perfect !
Dar cu toata desfatarea, parca tot mai bine e acasa, acasa la tine, cu toate ale tale, insemnate si neinsemnate, ravasite sau ordonate!
Cu multumirea in suflet, ne-am intors la ale noastre, ACASA !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu