Gelozia e umana. La unii in doze mai mari, la altii in doze mai mici, la unii ascunsa, la altii prea in evidenta pana la lucruri nebunesti. Dar cum o temperam la copii?
Si inca nu ar avea un motiv, ca surioara inca nu s-a nascut macar.
Tati isi alinta membrii familiei cu "pui-puiuti": puiul mare, puiul mic si cel micut-mititel. Zilnic ne dam pupici, cand unul iese, cand se intoarce, cand vrem alint, cand ne culcam, cand ne trezim, cand ne plictisim, cand avem chef.
La auzul "puiut micut, noapte buna!" reactia Dianei probabil a fost fireasca. Urarea nu i-a fost adresata ei, cel putin nu atunci, adica urma si ea la rand. Si-a pus boticul bosumflat in perna, fundul in sus si scotea niste suspine mai mult prefacute si asteptand sa fie luate in seama. Si i-a reusit, insa nu mereu face asa. Chiar nu des. Ea este prima care spune "noapte buna mama!" si urmeaza pupicul, apoi "noapte buna, bebe!", iar pupic, apoi restul pupicilor raman pentru tati care se intinde alaturi de ea.
Aseara a trebuit inca o data sa-i repetam ca amandoua vor fi puiutii nostri, ca pe amandoua le vom iubi si alinta la fel, nu conteaza daca va fi o data ea prima, sau alta data va fi a doua, ci important e ca vor fi amandoua iubite si in aceeasi masura.
Oare ce se va intampla cand bebe imi va fi in brate, cand va necesita atentia mea, a noastra?!
o sa fie si picuri de gelozie si furtuni de gelozie, ploi cu grindina, darrrr, vor trece, vor fi ac ploile de vara :)) va pupam! p.s. si noi ne pupacim seara pana adormim!
RăspundețiȘtergere