Rozul nu e numai pentru fete

De muilte ori ma trezesc stand langa ea si privind-o, pur si simplu. Ii analizez tacit fiecare particica a chipului, fiecare firicel de par, vad cum i se netezeste pielea pe zi ce trece.

Ii stiu fiecare mutrita pe care o face: 

de la tuguiatul buzelor a mirare si incretitul fruntii pana la zambetul larg cu gropite in obraji, 

de la impleticitul ochilor a somn, pana la schimonoseala de plictis si strigatul mimat de "ia-ma-n brate".

Devin din nou o paiata, ma maimutaresc, 

traiesc cu mai multa intensitate vremea bebelusiei acestei copile; 

poate si experienta isi spune cuvantul.

Mi s-a spus asta si ca voi avea mai putine griji, 

si ca va fi mai usor la al doilea copil 

si ca voi efectua miscarile de ingrijire rapid 

si ca preocuparea nu va fi la fel de mare ca prima data. 

Insa nu sunt toate asa:

cred ca ma port cu aceeasi delicatete, cu aceeasi rabdare (sau mai multa), 

las balta alte treburi casnice: ce daca nu e gata mancarea la timp, ce daca e gunoi pe jos, ce daca e totul o dezordine in zi de sarbatoare, ce daca nu fac cumparaturi azi, ce daca stau mai mult afara ...

si ce daca?! 

Dar recunosc ca sunt si mai relaxata, mai odihnita, recuperez oboseala si nesomnul acumulate in ultimele luni de sarcina pentru ca bebelusa se odihneste bine noaptea, nu are colici (inca),

 iar ziua isi ia portii de somn potrivite incat sa reglez acea dezordine, sa gatesc chiar daca mancarea va fi reincalzita la amiaza.

Nu sunt programata si am de gand sa profit total de epoca statului acasa, cat va fi ea.

Uneori le am pe amandoua, una langa alta, chip langa chip si nu pot sa nu le compar:

cat de mare a crescut Diana! Aproape mi se umplu ochii de lacrimi, ma inunda melancolia;

as vrea sa ramana amandoua micute, langa noi, si noi tineri si in putere sa le putem ingriji, 

sa lungesc momentele dragi! 

Sa opresc timpul pe perioade, sa-i opresc alergarea 

sau sa-l inchid intr-un balon si sa-i dau drumul sa respire, putin cate putin,

prin orificii cat un varf de ac, 

sa rasufle usor, calm si noi sa ne bucuram dupa voie de clipele placute. 

Sau poate noi sa ne oprim trecerea, sa nu ma fim in trenul rapid al vietii, ci sa traim viata pe indelete!

Viata nu e roz, dar ii putem da pete din culoarea favorita!